Severitate și baroc: moştenirea iezuită

Ordinul călugăresc al iezuiţilor este poate dintre ordinele monahale catolice cel care a avut cel mai mult de a face cu oraşul Cluj. Călugării iezuiţi au apărut la 15 august 1934 la paris în mediile studenţeşiti şi l-au avut în frunte pe Ignaţiu de Loyola. Au intrat în legalitate şsae ani mai târziu prin bula papală Regimini militantis eccelsiae. La depuneree voturilor de intrare în ordin pe lângă cele de ascultare, castiatate şi sărăcie, iezuiţii mai fac unul prin care îşi exprimă supunerea necondiţionată faţă de instituţia papalităţii. Acţiunea de misionariat activ pe noile continentele (Asia, America de Sud) şi întmeierea de instituţii de învăţământ pentru toate categoriile sociale le-a adus faima.

Ei sunt cei care şi-au asumat înnoirea Bisericii catolice după imoprtanta mişcare de Reformă şi s-au implicat pentru aplicarea celor hotărâte la Conciliul Tridentin Conciliul aducea schimbări fundamentale în felul în care va funcţiona Bisrica Catolică şi cum va arăta în faţa lumii. Astfel a avut loc înființarea seminariilor teologice, pentru formarea viitorilor preoți, plasarea altarului la loc vizibil în biserici (în Evul Mediu spațiul clericilor era delimitat de cel al mirenilor printr-un perete sau grilaj despărțitor), păstrarea cuminecăturii se făcea în tabernacolul plasat pe masa altarului, spre deosebire de obiceiul medieval care prevedea ca ostiile consacrate să fie păstrate în nișe special construite în biserici, introducerea confesionalelor (acele spaţii pentru spovadă, specifice Bisericii Catolice) şi a scaunelor în biserici, sub formă de bănci, căsătoria se putea face şi fără consimţământul din partea părinţilor în faţa unuii preot şi a doi martori. Prin acţiunile lor foarte serioase au reuşit să readucă catolicismul în ţări în care pătrunsese Reforma, Anglia, Germania, Olanda şi Ungaria. În Transilvania, ei sunt cei care au sprijinit aifrmarea Bisericii Greco-Catolice.

 

Primii iezuiţi au sosit la Cluj în 1579 invitaţia principelui Transilvaniei, Ştefan Bathory. S-au stabilit în Mănăştur, în afara cetăţii Clujului. În 1581 deschi însă în centrul oraşului un colegiu de la care se va revendca mai târziu universitatea din Cluj. Se studiau pe atunciTeologia, Dreptul şi Filozofia. În perioada 1588 – 1595 au fost expulzaţi din Transilvania de către calvinişti pentru prima dată, apoi a urmat expulzarea din 1610-1615 din comanda principelui Gabriel Bathory. Dar în 1615 se întorceau şi înfiinţau Academia Claudiopolitană. În 1652 se produce a treia expulzare a iezuiţilor din Transilvania de către principele Rákóczy István. Anul 1700 aduce catolicizarea românilor din Transilvania, văzută ca fiind cea mai bună modalitate pentru a stopa calvinizarea ţării. Această Unire a fost posibilă datorită sprijinului Habsburgilor şi a Cardinalului de Esztergom, Leopold Kollonich. Cardinalul este cel care a impus episcopilor uniţi cu Roma un iezuit în calitate de „teolog”, pentru conformarea după normele Romei. Până în anul 1773 cincisprezece iezuiţi au jucat rolul de „teolog” pe lângă episcopul greco-catolic din Transilvania. În 1773 are loc suprimarea generală a Ordinului. La acea dată, iezuiţii aveau şcoli şi biserici la Cluj, pe care le-au părăsit ca să revină în 1814 la reînfiinţarea ordinului. Iezuiţii au fost în perioda modernă un ordin controversat, iubit şi temut totodată. Rolul de consilieri ai autorităţilor ecleziastice, ai nobililor şi ai regalităţii le-a adus faima de intriganţi şi duplicitari. Tenacitatea şi deschiderea către dezvoltarea învăţământului i-a făcut totodată admiraţi.

Oraşul Cluj posedă o valoroasă moştenire iezuită din care fac parte şi câtecva clădiri. Prima ar fi Biserica Piariștilor, care s-a numit la început Biserica Iezuiților din Cluj, şi care până azi este cunoscută ca Biserica Universității. Are hramul Sfînta Treime, şi este primul lăcaş de cult construit ăn Transilvania după Reformă, precum şi prima biserică barocă din provincie. Proiectul ei avea să devină prototip pentru multe alte biserici construite ulterior în Transilvania. Lăcaşul foarte bine ornamentat, respctând cu sfinţenie lecţia barocului şi învăţăturile iezuite (altarul deschis, confesionalul). Prima capelă de pe latura dreaptă a bisericii este cea a Sfântului Ignațiu de Loyola, întemeietorul “Societății lui Isus” (ordinul iezuit) al cărui obiectiv era “răspândirea credinței și aprofundarea învătăturii creştine de către credincioşi”. Astăzi biserica se află tot în grija iezuiţilor care au revenit în oraş în anii 2000, au deschis o nouă mănăstire în cartierul Zorilor, şi un centru pentru rugăciune şi exerciţii spirituale. Actualmente în Biserica Pairştilor se ţin slujbe în limba română, maghiară şi italiană. În fața bisericii a stat până în 1959 statuia barocă a Fecioarei Maria (Statuia Ciumei), monument mutat de comunişti în dosul Bisericii Sf. Petru din Cluj.

Convictus nobilium sau Casa Piariştilor cunoscută şi ca şi Clădirea Echinox este situată pe strada Univesităţii. Tot mai mulți fii de nobili din alte orașe erau tentați să-și completeze studiile în Cluj, iar spațiile de cazare era ufoarte puţine. Aşa că în 1734 – 1735 se construieşte un internat Cazarea la acest convict al nobililor nu era deloc ieftină, motiv pentru care foarte mulți luptau pentru a obține burse. Românii care au studiat la „Colegiul Piarist” aveau de ales între a sta în chirie, sau a încerca să obțină una din „bursele maioriene”, acordate de Petru Maior sau „bursele bobiene”, acordate de episcopul greco-catolic Ioan Bob.

Până în anii 90 aici a fost sediul revistei Echinox, care a coagulat în jurul ei mişcare culturală studenţească de amploare.

O altă clădire în care a funcţionat o mănăstire iezuită este cea de la intrarea în Mănăştur pe partea stângă. De altfel de aici, începând cu anul 1703 au fost înregistrate continue transporturi de piatră pentru construcţiile clădirilor iezuite din centrul Clujului. Şanteirul de extracţie al pietrei a degradat mănăstirea, care a fost apoi renovată în secolul al XVII-lea, şi a fost reinaugurată în 3 noiembrie 1747 (conform datei care apare inscripţionată pe un bolţar). În 1773, ordinul este dizolvat iar clădirea îşi schimbă propietarii. Acum fosta mănăstie supusă transformărilor nu întotdeauna binevenite este imobil de locuinţe. Înăuntrul ei este o capelă greco-catolică, iar peste durm o biserică romano-catolică.