O industrie îngropată: Tractorul Brașov

Cu tractor şi secere, / Hai, flăcăi la-ntrecere

1891 – Americanul John Freelich construieşte primul tractor echipat cu un motor Otto.

1917 – Fabrica Ford din SUA demarează construcţia de tractoare, primul model numindu-se „Fordson”.

1918 – Fabrica de automobile și camioane din Torino introduce în producția de serie, tractorul

„Fiat Model 702”.

1932 – Apar roțile cu pneuri în locul roţilor metalice cu pinteni, această modificare fiind impusă de circulaţia tractoarelor şi pe drumurile publice.

26 noiembrie 1946 – Pe poarta uzinei IAR Braşov (Industria Aeronautică Română, fostă societate mixtă româno-franceză) iese primul tractor românesc IAR-22.

1948 – IAR devine Uzina Tractorul Brașov (UTB).

1960 – începe proiectarea primului tractor U 650 de concepție complet românească

1963 – se trece la fabricarea în serie a tractoarelor U-650 (cu patru roţi tractoare şi motor Diesel), destinate să execute majoritatea lucrărilor agricole. Tractorul U 650 era produsul premium al fabricii, fiind şi astăzi cel mai des întâlnit pe terenurile agricole.

1963 – 1968. Începe producția unei noi modele de tractoare sub licența Fiat.

1970 – 1989. O mare parte a tractoarelor romaneşti merge la export. Una din afacerile avantajoase pentru România, fusese perfectată de Nicolae Ceaușescu și de şahul Iranului Mohammad Reza Pahlavi (conducere1941-1979). În schimbul tractoarelor, România primea petrol și bumbac. Astfel de contracte au fost făcute şi cu alte ţări precum Irak, Siria, India, Libia etc.

1989 – UTB avea 23.000 de angajați şi producea între 50.000 şi 60.000 de tractoare, anual.

1990 – Economia de piață îşi arată colții şi ia pe nepregătite o clasă politică condusă după principii haotice. Fără implicarea şi suportul statului comunist în negocierea contractelor, uzina nu se mai descurcă şi în doar câţiva ani pierde aproape toate pieţele externe.

1997 – După numeroase scandaluri la nivelul guvernului, premierul Victor Ciorbea acordă fabricii un credit de 3, 8 milioane de dolari, cu o dobândă de un procent. Condiția este ca banii să fie folosiți pentru retehnologizarea liniilor de producţie și cumpărarea de materii prime. Planul de redresare arăta că uzina va fabrica în continuare 6.000 de tractoare anual. Banii se duc pe salarii, pe plata datoriilor şi uzina ajunge din nou în aceeaşi situaţie. Guvernul Radu Vasile, strâns cu uşa de mişcările sindicale acordă 3, 5 milioane de dolari fără dobândă pentru plata restanțelor la gaz și curent. E doar un paliativ.

1999 – Fără piață de desfacere și fără o implicare serioasă a Ministerului Agriculturii pentru subvenționarea utilajelor agricole, 80 % din cei 10.500 de angajați care mai rămăseseră în fabrică (după 10 ani de tranziție) sunt trimiși în șomaj. Datoriile totale ajung treptat la peste 52 de milioane de dolari. Toate acestea în condiţiile în care agricultura românească avea nevoie de tractoare ca de aer.

2002 – Se obține certificarea europeană și americană privind emisiile poluante pentru tractoarele produse la UTB. Fabrica a mai produs 4.000 de tractoare.

2004 – Uzina a fost la un pas de privatizare, doritorul fiind fabrica de tractoare Landini din Italia. A urmat apoi o negociere cu New Holland, cu indienii de la Mahindra&Mahindra, apoi cu Daewoo, dar toate fără succes. UTB bate recordul la privatizări eşuate : în 12 ani, șase încercări nereuşite.

2007 – Uzina Tractorul a fost închisă. Mai avea 1.900 de angajaţi.

2007 – În schimbul a 77 de milioane de euro, cele 125 de hectare, halele cu tractoare și piesele de schimb sunt scoase la vânzare. Una dintre condiţiile impuse de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în momentul vânzării societăţii Tractorul către „Flavus Investiţii” a fost aceea de a produce tractoare. După unele surse, în contractul de vânzare, noul proprietar nu era obligat să continue să fabrice tractoare, ci doar să menţină în statut timp de 10 ani ca obiect de activitate „producţia de tractoare”.

2014 – După părerea specialiştilor, Tractorul Braşov a pierdut în ultimul deceniu şi jumătate sume cuprinse între 30 şi 50 milioane de euro, pentru că au apărut producători care nu au avut licenţa fabricării pieselor de schimb deţinute de UTB. Nu s-a sesizat nimeni.

2015 – Pe cele 125 de hectare ale fostei uzine de tractoare se va deschide pe 26 martie cel mai mare mall din Transilvania în urma unei investiţii de 60 de milioane de euro.

2015 – au mai „supravieţuit” concedierilor circa 350 de angajaţi ai fostei fabrici Tractorul, în trei făbricuţe rămase din uriaşa platformă industrială.

Epilog – România a exportat până în 1989, circa 170.000 de tractoare în Europa şi 300.000 în Iran, Egipt, etc. Parcul de tractoare din România are în prezent 175.000 de unităţi, din care 75% sunt produse înainte de 1990. Acum, tractoarele exportate revin în ţară prin intermediul pieţei second-hand. De exemplu, se aduc tractoare româneşti din Germania, care se cumpără acolo cu 1.500 – 2.000 de euro şi se vând aici dublu. Conform „Strategiei naţionale pentru dezvoltare durabilă a agriculturii şi industriei alimentare”, România ar avea nevoie de circa 300.000 de tractoare pentru a satisface nevoile agriculturii. Statisticile arată că, în prezent, în România unui tractor îi revine o medie de 68 de hectare de teren arabil, în timp ce în UE un tractor lucrează 17 hectare. Şi totuşi Tractorul a dat faliment, iar România a devenit dintr-un exportator de tractoare şi utilaje agricole un importator. Cea mai mare companie din judeţul Braşov la ora actuală este lanţul elveţian Selgros Cash&Carry.

„Tractorul Braşov, Semănătoarea au dispărut. România, fiind o ţară agricolă, mi se pare normal să existe aici o producţie locală şi chiar să ţină pasul cu nevoile fermierilor. Însă, din păcate, s-au închis multe fabrici. Dacă facem o paralelă, se putea foarte bine dezvolta o industrie, asemănătoare uzinelor Dacia. Acum e prea târziu ca să ne mai întoarcem”Arnaud Van Strien, preşedintele Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Maşini Agricole din România.