Ziua Independenţei: de ce sărbătoresc americanii “Fourth of July”

Peste 300 de milioane de americani sărbătoresc pe 4 iulie Ziua Naţională a SUA, cu mare fast prin parade, focuri de artificii, concerte, picnicuri, concursuri de mâncat hot-dog şi multă bere, pe tot cuprinsul celor 50 de state.

În fiecare an, pe 4 iulie, America se îmbracă în roşu, alb şi albastru, iar artificiile sunt atât de spectaculoase, entuziasmul atât de mare, încât se simt până pe bătrânul continent. De aici, din Europa, au plecat primii colonişti, care s-au stabilit pe pământ american şi au fondat o naţiune care astăzi este una dintre cele mai puternice ale lumii. Ziua naţională a Americii este sărbătorită pe 4 iulie şi mai este numită, cu mândrie, Ziua Independenţei. Istoria acestei zile trebuie căutată cu sute de ani în urmă.

Fuga de conflictele din Europa

A fost o vreme când europenii erau stăpânii lumii, când cunoştinţele şi nivelul lor de cultură le permiteau să cerceteze, să domine şi să navigheze pe toate oceanele lumii. Descopereau lumi noi şi le cucereau, într-o expansiune care le sporea puterea şi averea. Vorbim despre secolele 15 – 16, care au însemnat, pe lângă putere şi dezvoltare, multe conflicte în interiorul bătrânului continent.

Pe 6 septembrie 1620 se îmbarcau la bordul corabiei Mayflower 102 britanici, sătui de monarhie şi de persecuţiile religioase. Plecau în căutarea unei vieţi mai bune, mai libere, în căutarea unui nou pământ pe care să-l considere “acasă”. Bineînţeles, plecau şi cu speranţa că vor face avere şi vor duce o viaţă mai bună în “Lumea Nouă”, aşa cum era cunoscută America.

Aceştia au ajuns la destinaţie şi au întemeiat colonia Massachussets, cea care va deveni ulterior „leagan al libertăţii”, locul de unde a pornit mişcarea de independenţă faţă de Imperiul Britanic.

Cei 102 sunt numiţi în istoria americană “The Pilgrim fathers” (părinţii pelerini) şi sunt celebraţi ca întemeietori ai naţiunii americane. Se pare că John F. Kennedy, unul dintre cei mai iubiţi preşedinţi ai Statelor Unite, era descent al acestor pelerini, lucru de care era foarte mândru.

“Părinţii pelerini” au fost urmaţi, începând cu anul 1630, de şi mai mulţi britanici, astfel că au fost întemeiate tot mai multe colonii, pe ţărmul vestic al Oceanului Atlantic. În 1733 a fost înregistrată ultima colonie britanică.

Lumea Nouă

Odată ajunşi în America, coloniştii au creat cu adevărat o Lume Nouă – o ţară nouă, cetăţeni noi, conştiinţă naţională şi identitate proprie, în formare. Treptat, au început să nu se mai considere europeni, ci americani – iar de aici până la revolta faţă de dominaţia britanică nu a mai fost decât un pas.

Primul “izvor” de nemulţumire a fost obligaţia de a plăti taxe – considerate prea mari – regatului britanic. Coloniştii le numeau “taxe fără reprezentare”, pentru că membrii coloniilor nu aveau drept de reprezentare în Parlamentul britanic. Ei şi-au trimis delegaţii la primul Congres Continental, în 1774, dorind să îşi exprime nemulţumirile.

Regele George al II-lea a aflat de acestea şi s-a temut de o eventuală revoltă, astfel că a trimis trupe, încercând să menţină ordinea în colonii. Coloniştii s-au mobilizat şi ei, pregătindu-se de război. Prima “ciocnire” a avut loc în primăvara anului 1775, marcând un început “neoficial” al Războiului de Independenţă.

În primăvara următoare, din 1776, s-a reunit al doilea Congres Continental, însă coloniştii nu au declarat formal război Marii Britanii, deşi regele George refuzase să răspundă plângerilor formulate la primul congres.

Ziua naţională a Americii este sărbătorită pe 4 iulie. Cunoscută ca Ziua Independenţei, aceasta marchează aniversarea declaraţiei de independenţă din 1776, faţă de Marea Britanie, semnată de 13 colonii de pe continentul nord-american.

Declararea independenţei

Abia pe 7 iunie 1776 au început să se mişte lucrurile, când Richard Henry Lee a citit o rezoluţie în cadrul Congresului Continental desfăşurat în Pennsylvania State House, devenită mai târziu Independence Hall:

„Aceste Colonii Unite sunt, şi trebuie să fie, state libere şi independente, ele sunt absolvite de orice pretenţii ale Coroanei britanice, iar toate legăturile politice între colonii şi Marea Britanie sont, şi trebuie să fie, complet anulate” , rezoluţia Lee fiind o adevărată chemare la lupta pentru independenţă şi o expresie a ceea ce deja începuse să se întâmple în toate coloniile.

Declaraţia de independenţă a Statelor Unite ale Americii, documentul semnat la Philadelphia, în Pennsylvania, şi ratificat de Congresul Continental în 4 iulie 1776, prin care cele treisprezece colonii ale Marii Britanii din America de Nord s-au declarat independente de Regatul Unit al Marii Britanii.

Reprezentanţii coloniilor îşi doreau, însă, ca lumea întreagă să ştie că îşi doresc independenţa. Astfel, a fost creat un comitet, care să realizeze un proiect de declaraţie – Comitetul celor Cinci, format din Thomas Jefferson, John Adams, Roger Sherman, Benjamin Franklin şi Robert R. Livingston.

Prima variantă a declaraţiei a fost prezentată Congresului Continental la 28 iunie. Pe 2 iulie, Rezoluţia Lee a fost votată de 12 din cele 13 colonii, statul New York abţinându-se de la vot. După amendamente şi discuţii, în după-amiaza zilei de 4 iulie, Declaraţia de Independenţă a fost adoptată oficial. Din cele 13 colonii, nouă au votat “pentru”, două au votat “împotrivă” (Pennsylvania şi Carolina de Sud), iar două s-au abţinut (Delaware şi New York).

“Viaţa, Libertatea şi căutarea Fericirii”

De la Părinţii Pelerini veniţi pe continent cu corabia Mayflower s-a ajuns, astfel, la Părinţii Fondatorii ai Naţiunii, participanţii activi la desfăşurarea Revoluţiei Americane – toţi fiind sărbătoriţi, deopotrivă, de americani, cunoscuţi pentru patriotism şi mândria lor naţională.

Independenţa statului american a fost confirmată oficial prin Tratatul de la Versailles, din 1783.

Declaraţia de Independenţă este chiar “certificatul de naştere” al naţiunii americane, iar acolo stau scrise, clar, cele trei drepturi principale, inalienabile, ale cetăţenilor americani: Viaţa, Libertatea şi căutarea fericirii:

“Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toţi oamenii sunt egali, că ei sunt înzestraţi de Creator cu anumite Drepturi inalienabile, că printre acestea sunt Viaţa, Libertatea şi căutarea Fericirii. Că, pentru a asigura aceste drepturi, Guverne sunt instituite printre oameni, izvorând puterile lor doar din consimţământul celor guvernaţi, Că atunci când orice Formă de Guvernare devine distructivă acestor scopuri, este dreptul poporului de a o modifica sau elimina, şi să instituie nouă Guvernare, stabilindu-i fundaţia pe astfel de principii şi organizându-i puterile în asemenea formă, încât să le pară lor cel mai probabil să producă Siguranţă şi Fericire”.

Poate că astăzi aceste cuvinte ne fac să zâmbim, părându-se puţin prea idealiste. Sunt, într-adevăr, principii filosofice, care au fost anterior exprimate de mari gânditori ai lumii, de la Aristotel încoace. Însă ele sunt luate în serios de americani. Iar întreaga Declaraţie a fost redactată în aşa fel încât să inspire oamenilor curaj, să îi determine să îşi recunoască propria valoare, să lupte pentru libertatea lor personală şi pentru un loc demn în societate. Aceste cuvinte sunt reprezentative pentru ei, ca popor, iar Declaraţia de Independenţă este, încă, cel mai îndrăgit simbol al libertăţii pentru americanii de rând.

[stextbox id=”custom”]

Istoria Statelor Unite ale Americii

・ Pe teritoriul nord-american trăiau, în epoca precolumbiană (circa 26000 î. e.n.), de numeroase triburi amerindiene, de vânători şi pescari, ai căror strămoşi imigraseră din Asia peste strâmtoarea Bering spre sfârşitul Paleoliticului.

・ În 1492, navigatorul Cristofor Columb anunţă în Europa că a descoperit noul continent.

・ Spaniolii, conduşi de Pedro Menendez de Aviles, fondează în 1565, Sf. Augustin (în Florida), prima aşezare europeană permanentă de pe continentul nord-american.

・ Între 1607 şi 1733, pe coasta Atlanticului iau fiinţă 13 colonii engleze — Massachusetts (1620), Maryland (1634), Pennsylvania (1682), Georgia (1733) fiind câteva dintre ele.

・ 5 septembrie 1774: este convocat primul Congres Continental, la Philadelphia. Congresul redactează o ”Declaraţie a dreptului”, în care se afirma dreptul de a vota propriile impozite şi creează ”Asociaţia continentală”.

・ În a doua jumătate a secolului 18 începe să se dezvolte mişcarea antibritanică, ce va culmina cu Războiul de independenţă.

・ La 4 iulie 1776, cele 13 colonii engleze îşi proclamă independenţa. Thomas Jefferson redactează ”Declaraţia de independenţă” care este adoptată de Congresul american.

・ Independenţa este recunoscută prin Tratatul de la Paris din 3 septembrie 1783.

・ În 1787 este adoptată Constituţia SUA (în vigoare, cu amendamente, până astăzi), care proclamă SUA stat federal şi introduce sistemul prezidenţial de guvernământ — George Washington (1789-1797) a fost primul preşedinte al ţării.

・ În secolele 18 şi 19, SUA continuă expansiunea pe continent prin adăugarea unor noi state, numărul lor ajungând la 50.

・ Neînţelegerile dintre statele sudice, care susţineau sclavia, şi cele nordice, aboliţioniste, au determinat părăsirea uniunii de către 10 state sudice şi izbucnirea Războiului de secesiune (1861-1865). După victoria nordului, SUA cunosc o dezvoltare economică rapidă, devenind, la sfârşitul secolului 19, prima putere industrială a lumii.

[/stextbox]

Simbolurile americane

Declaraţia de Independenţă

Revoluţia Americană, care a dus la formarea noului stat american (1763-1791), consemnează două evenimente principale – Războiul de Independenţă (1775-1783) şi adoptarea Declaraţiei de Independenţă (4 iulie 1776).

Data semnării Declaraţiei de Independenţă, 4 iulie, a devenit Ziua naţională a S.U.A. începând cu anul 1941, în timpul mandatului preşedintelui Roosvelt.

Declaraţia de Independenţă este cel mai important document al naţiunii americane, prin care aceasta se declară suverană şi independentă faţă de monarhia engleză.

După nenumărate peregrinări, Declaraţia de Independenţă – documentul original – este expusă astăzi, alături de Constituţie şi de „Bill of Rights”, în Clădirea Arhivelor Naţionale din Washington D.C.

Documentul este păstrat cu grijă, în cele mai bune condiţii, după ce în secolul 19 a fost grav deteriorat, din cauza proastei conservări tehnice. În anul 1987, Arhivele Naţionale au instalat un sistem computerizat în valoare de trei milioane de dolari pentru monitorizarea condiţiilor de păstrare a celor trei documente.

Drapelul

Drapelul american are “stars and stripes” – stele şi dungi. Stelele sunt în număr de 50, câte state formează federaţia americană. Iar benzile sunt 13, 6 albe şi 7 roşii – 13 fiind coloniile care s-au revoltat împotriva dominaţiei britanice şi şi-au proclamat independenţa.

Zona albastră cu cele 50 de stele este Union Jack, în timp ce drapelul e adesea numit “The Stars and Stripes” sau “Old Glory”.

Vulturul

Vulturul pleşuv este specific Statelor Unite şi este cunoscut ca pasărea naţională, simbolizând puterea naţiunii. Este întâlnit în multe instituţii guvernamentale, pe documente oficiale, devenind astfel cea mai faimoasă pasăre din America.

Imnul

Melodia şi versurile inmului naţional al SUA, The Star-Spangled Banner, îi aparţin lui Francis Scott Key, un avocat originar din Georgetown, imnul fiind compus la cererea preşedintelui Woodrow Wilson, intonat prima dată de o fanfară militară în 1916 şi declarat imn naţional al SUA printr-un act al Congresului american datând din 3 martie 1931.

Statuia Libertăţii

Statuia Libertăţii a fost oferită americanilor de poporul francez, la 4 iulie 1884. Cu o înălţime de 45, 3 metri (pe piedestal – 93 de metri, de la sol până la vârful torţei) şi o greutate de 225 de tone, statuia a fost lucrată în Franţa de sculptorul Frederic Auguste Bartholdi (1834-1904), cu ajutorul tehnic al lui Alexandre Gustave Eiffel, apoi transportată pe mare, în 350 de fragmente.

A fost asamblată în patru luni, în Portul New York. Pe piedestalul statuii a fost inscripţionată o poezie, compusă special de Emma Lazarus.

Pe coroană se află 25 de ferestre, simboluri ale mineralelor naturale ale pământului, şi şapte raze care semnifică cele şapte mări şi continente ale lumii. Torţa simbolizează cunoaşterea, iar lanţul prăbuşit la picioarele monumentului – eliberarea din sclavie.

Miss Liberty, devenită simbolul naţional al SUA, a fost inaugurată la 28 octombrie 1886, iar în 1924 a fost decretată monument naţional.

[stextbox id=”custom”]

Statele Unite ale Americii au o suprafaţă totală de 9.826.675 kmp (a treia din lume) şi o populaţie de 318.892.103 locuitori (estimare iulie 2014).

Cele 50 de state ale SUA sunt Alabama, Alaska, Arizona, Arkansas, California, Colorado, Connecticut, Delaware, Florida, Georgia, Hawaii, Idaho, Illinois, Indiana, Iowa, Kansas, Kentucky, Louisiana, Maine, Maryland, Massachusetts, Michigan, Minnesota, Mississippi, Missouri, Montana, Nebraska, Nevada, New Hampshire, New Jersey, New Mexico, New York, North Carolina, North Dakota, Ohio, Oklahoma, Oregon, Pennsylvania, Rhode Island, South Carolina, South Dakota, Tennessee, Texas, Utah, Vermont, Virginia, Washington, West Virginia, Wisconsin, Wyoming şi un district — Columbia.

[/stextbox]