Tinerii Clujului. Vlad Gliga, inițiatorul TEDxEroilor: „Vreau să creez un ONG care să acorde burse studenților care nu își permit să facă un master în afară”

Vlad Gliga s-a născut la Târgu-Mureș, dar de la vârsta de doi ani a devenit clujean cu acte în regulă. A făcut voluntariat încă din timpul facultății, implicându-se în organizarea unor evenimente culturale. La finalul facultății, alături de doi prieteni a pus bazele TEDxEroilor, eveniment ajuns anul acesta la cea de-a șasea ediție. Deși a fost plecat patru ani din România, timp în care a studiat în Belgia și a lucrat în Olanda, tânărul a ales să se întoarcă la Cluj, unde speră să își deschidă o afacere în domeniul evenimentelor culturale și să facă din TEDxEroilor un brand de referință pentru Cluj. L-am provocat pe Vlad la o discuție despre „eroi”, despre motivele care l-au determinat să se întoarcă acasă, dar și despre viziunea sa despre Cluj.

Reporter: Care e povestea din spatele evenimentului TEDx Eroilor?

Vlad Gliga: Împreună cu doi prieteni, Florin și Oana, am inițiat evenimentul în 2011. Eram în ultimul an de facultate, lucrasem mult împreună în cadrul altor evenimente precum TIFF, Comedy Cluj, am fost voluntari în cadrul organizației BEST, ne cunoșteam destul de bine. Toți eram pasionați de TED, iar atunci apăruse și conceptul de TEDx. Am spus să facem și acest lucru înainte de a pleca la master. A fost ceva de moment. Am zis pur și simplu: „Hai să facem asta!” Oana era cea care punea întrebările filosofice: „Ce vrem să facem cu acesta?”, „Ce vrem să transmitem?” A fost un mix bun între ideile noastre.

Cert e că într-un final am făcut evenimentul, am implicat foarte mulți dintre prietenii noștri. Toți ne știam foarte bine. A fost amuzant, am avut și noroc cu speakerii și cu câțiva sponsori care ne-au susținut orbește, noi neavând experiență în așa ceva. Am făcut un eveniment bun, aplicaseră 400 de persoane pentru 100 de locuri. Am stat o zi întreagă să citim toate aplicațiile, să selectăm participanții. Echipa a fost clar motivată de eveniment. Eu și Florin am plecat din țară. Echipa a rămas și a dus mai departe evenimentul. Fiind plecat, la un moment dat nu m-am mai implicat pentru că nu mai știam realitățile din Cluj și am zis că mă retrag de tot. Acum un an și jumătate am cochetat cu ideea de a mă reimplica. Am discutat cu echipa, toți au fost de acord să revin.  Coordonez din nou evenimentul începând de anul trecut din vară.

Reporter: De ce Eroilor?

Vlad Gliga: „Cluj” era luat. Există un TEDxCluj. Am încercat tot felul de nume. TED-ul, organizația mamă, îți dă licența de a organiza astfel de evenimente și controlează niște aspecte, printre care numele. Am încercat mai multe variante: „Transilvania”, „Napoca”. Nu au fost acceptate din varii motive. Nu e permis să ai denumiri de regiuni geografice. În acel an a fost preluat Cinematograful Victoria de TIFF și Comedy Cluj, în care noi, cei din echipă, eram implicați. Am hotărât să ne facem evenimentul acolo. A fost al doilea eveniment realizat acolo după ce sala a fost renovată.

Cinematograful Victoria e pe Bulevardul Eroilor. Numele trebuie să fie legat de o locație, așa că a rămas TEDxEroilor. În primăvara acestui an ne-am tot gândit dacă vom păstra sau nu numele. Am hotărât că e drăguț și că e bine să îl păstrăm, pentru că avem deja susținători care ne urmăresc sub această denumire. Am rămas cu numele, dar l-am interpretat: nu ne-am mai  focusat pe locație, ci pe faptul că speakerii care vin în cadrul evenimentului sunt eroi. Ne-am făcut și tricouri cu „What`s your super power?”(n.r. Care e puterea ta supernaturală?) Am mers în direcția aceasta ca brand.

Reporter: Cum sunt selectații eroii care vin la TEDxEroilor?

Vlad Gliga: E un efort de echipă. Facem un brainstorming toți cei din echipă, iar uneori mai întrebăm și public pe cine ar vrea lumea să vadă. După ce notăm toate numele, ideile pe care am vrea să le vedem pe scena noastră, facem lista scurtă. Decidem în echipă cine rămâne și cine nu. Ideea TEDx-ului este de a împărtăți idei care merită. Dacă o idee e foarte cunoscută, evident că nu mai e interesant să fie prezentată pe scenă. E greu să găsești ideile care nu sunt încă populare, ideile bune care nu sunt încă publice.

Reporter: Selecția se face și pe baza temei alese, nu?

Vlad Gliga: Da. Depinde și de temă. De asemenea trebuie să avem un balans între speakerii celebri care să atragă publicul și oameni necunoscuți care să aibă idei foarte bune. Nu spun că cei cunoscuți nu au idei bune, dar sunt foarte multe șanse ca ideile lor să fie cunoscute deja. Nu e o regulă, dar se întâmplă. Din punct de vedere comercial pentru a atrage publicul, trebuie să ai și persoane care sunt cunoscute. Încă nu am ajuns la nivelul în care lumea să vină doar pentru TEDx. Am lucrat și în cadrul unor evenimente TEDx din Amsterdam și Bruxelles. Când organizatorii anunță că fac evenimentul, lumea vine fără să știe cine sunt speakerii. Au încredere că oamenii care vor veni acolo, chiar dacă nu au auzit de ei, chiar dacă nu sunt celebri, vor avea ceva interesant de spus. Scopul meu personal este să mergem în direcția asta pentru că sunt foarte mulți români interesanți care au ceva de spus.

Reporter: Ați colaborat cu cealaltă echipă TEDx din Cluj?

Vlad Gliga: Nu colaborăm. Fiecare e cu treaba lui. La un moment dat era o idee de a organiza și ceva împreună cu ocazia Capitalei Europene a Tineretului, dar nu s-a concretizat planul. Ne tolerăm. (râde).

Reporter: Sunteți concurenți?

Vlad Gliga: În spiritul TEDx nu e concurență, pentru că ce vrem noi e să promovăm oameni valoroși, să îi punem pe scenă, să îi ajutăm dacă putem, să influențăm oamenii să gândească altfel, să le deschidem mintea. Din acest punct de vedere clar nu e concurență. E ca și cum ai zice că există concurență între două organizații care vor să ajute copii. Până la urmă scopul e același. Poate intervine concurența când te gândești că resursele sunt limitate într-un oraș relativ mic și dacă am organiza evenimente în fiecare lună, lumea s-ar sătura de TEDx, dar nu e cazul de așa ceva. La nivelul la care suntem amândouă organizațiile, nu e mi se pare că  suntem concurenți.

Reporter: Dacă ai fi speaker, despre ce ți-ar plăcea să vorbești?

Vlad Gliga: Ca organizator nu poți fi speaker pe sceana ta, dar dacă ar fi să fac un exercițiu de imaginație, mi-ar plăcea să vorbesc despre un proiect mai vechi pe care îl am în minte. E o idee pe care aș dori să o implementez la un moment dat. Vreau să creez un ONG care să acorde burse studenților care nu își permit să facă un master în afară. Cred că ar fi util pentru mulți tineri să facă asta. Nu aș limita proiectul doar la România. Dacă rămâi doar în mediul tău și crezi că doar asta se poate ești mai închis și la diferențele culturale și la alte diferențe. Dacă ești pus în alt mediu, vezi că ceea ce ai gândit tu până atunci, nu e adevărul suprem.

Reporter: Ai un speaker preferat?

Vlad Gliga: Hans Rosling. E un suedez, profesor de politici publice. Are o organizație prin care militează ca lumea să cunoască cum stau de fapt în lume, pe baza statisticilor, a cifrelor.

Reporter: Cum e viața în Olanda? În ce domeniu ai lucrat?

Vlad Gliga: În Olanda am fost business analyst și account manager în cadrul Shell. Viața în Olanda e interesantă. Orice job ai avea, îți permite să ai un confort financiar, să nu fi îngrijorat de ziua de mâine, ceea ce îți lasă timp să faci alte lucruri: să faci sport, să citești, să călătorești. Viața e bună din acest punct de vedere. Fiecare țară are plusuri și minusuri și acum depinde de fiecare dacă se regăsește sau nu acolo.

Reporter: Ce nu a fost pe placul tău în Belgia și în Olanda?

Vlad Gliga: Am fost destul de adaptabil. Pot să spun ce mi-a plăcut mai mult în Olanda decât în Belgia. În Olanda oamenii sunt destul de direcți și asta e bine când lucrezi. Lucrurile se întâmplă mai rapid, mai sincer. Belgienii sunt puțin mai români din acest punct de vedere, preferă să îți spună lucrurile mai pe ocolite. În Belgia mi-a plăcut că oamenii erau mai calzi, având și puțin spirit latin. Olandezii sunt mai reci. În Olanda vremea e urâtă tot timpul. Rar vezi cerul senin. Asta te poate afecta sau nu. Nu pot să spun că m-a afecat conștient acest lucru.

Reporter: Ce te-a determinat să te întorci în România?

Vlad Gliga: De când am plecat mă tot gândeam cum ar fi să fac ceva în țară. Nu am fost determinat să plec, am plecat din dorința de a explora și de a vedea cum se întâmplă lucrurile în altă parte. A fost o experiență benefică, am văzut că se poate face performanță, se pot face lucruri bune și lumea poate trăi frumos. Pe tot parcursul celor patru ani, dar în special după master m-am gândit la o posibilă întoarcere. Am stat doi ani în Rotterdam, un an în Amsterdam. A fost destul de diversă experiența mea de acolo.

M-am reimplicat în organizarea TEDxEroilor acum un an și ceva. Anul trecut în primăvară am reușit să facem prima ediție mare. Până acum erau evenimente de 100 de persoane, din cauza regulilor TED pe care dacă nu le satisfaci, nu poți să faci un eveniment mai mare. Am satisfăcut regulile respective, iar în primăvară am avut un public de 800 de persoane. A fost un eveniment reușit. După aceast reușită, a doua zi când am ajuns la biroul din Olanda, mi-am dat demisia. M-am gândit dacă am realizat acest lucru fiind plecat, cu ajutorul echipei bineînțeles, am zis că se pot face multe lucruri în România. Oamenii de aici au fost foarte implicați, fără ei nu aș fi reușit. Am intrat în contact cu speakerii noștri, iar oamenii mi s-au părut extraordinari și m-au impulsionat. Am decis să mă întorc. Având și această experiență internațională nu mă simt blocat în România. Privesc conceptul de acasă mai flexibil.

Reporter: Ce îți dorești să faci în Cluj pe lângă evenimentele culturale?

Vlad Gliga: Practic dorința de a mă întoarce a fost o combinație între dorința de a deschide un business și vinovăție. România este într-o continuă dezvoltare cred că există oportunități mari de business. Care sunt acelea exact, vom vedea. Pe de altă parte, fiind în afară, trăind bine și văzând că lucrurile se mișcă greu, ba se iese în stradă, ba e o mică revoluție, cumva te simți, nu știu dacă vinovat e cel mai potrivit cuvânt, dar vrei să ajuți.

Am observat sentimentul acesta la majoritatea românilor pe care îi știu în afară. Foarte mulți se gândesc ce pot să facă de acolo pentru România. Unii donează bani anumitor organizații. Sunt multe organizații create de românii din afară care vor să îi ajute pe cei din țară. Dar și așa, tot simți că nu faci suficient. Vrei să se schimbe ceva, dar tu nu faci nimic în sensul acesta și pleci. Te întrebi ce se întâmplă dacă pleacă toți? E un conflict interior, dar și exterior, pentru că toți vrem să trăim bine, dar în România e destul de greu să faci asta. În Olanda cam orice job ai avea, ai un confort financiar decent. În România, la nivelul salariilor pe care le avem e greu să se întâmple asta. Cred că și statistic, numerele mi-au dat dreptate.

Reporter: Ce îți dorești pentru România, în contextul politic actual?

Vlad Gliga: Nu am ieșit în stradă, am fost plecat. Sunt convins că nu o să se schimbe nimic de pe o zi pe alta pentru că avem un nou premier sau că avem un nou Guvern. Trebuie să se schimbe mentalitatea. Ar trebui să fim mai optimiști, mai buni, pornind de la comportamentul în trafic, până la orice interacțiune cu funcționarii publici sau noi între noi ca simpli clienți sau prestatori de servicii. Dacă am avea în minte azi sunt bun, zâmbesc oricui și ajut cât pot, lucrurile s-ar schimba. Lucrurile mici contează. Lumea e nervoasă și supărată pe stradă. În afară, lumea e mai senină pe stradă. Asta se leagă și de aspectul financiar, cu siguranță. Pentru că noi ne întrebăm dacă ne putem achita toate facturile. Mi-aș dori ca lumea să fie mai fericită.

Reporter: Ce planuri are echipa TEDxEroilor în contiuare?

Vlad Gliga: Vom organiza evenimente mai micuțe în timpul anului. Următorul eveniment e sâmbătă. E sold out. E vorba de un live stream din New York unde are loc TEDYouth. Noi vom da două sesiuni, dar vom avea și trei speakeri live. Va fi la Victoria. În mai vom avea evenimentul mare unde așteptăm cât mai multă lume.

[stextbox id=”custom”]

Cum te-ai descrie în câteva cuvinte?

Vesel, optimist și încăpățânat.

Ce îți place cel mai mult în Cluj?

Îmi place că e un oraș activ în care se întâmplă foarte multe lucruri: de la evenimente culturale, la mișcări de stradă. Lumea devine conștientă că are puterea de a-și spune cuvântul pornind de la Someș și până la protestele de anul trecut când Clujul era fruntaș în direcția asta. E un oraș activ. Rotterdam, de exemplu, e un oraș mult mai mare, dar mai puțin activ decât Clujul. Mi-a lipsit mult acest lucru. Mă plimbam seara pe străzi și nu vedeam pe nimeni. Activând în zona evenimentelor, mă bucură faptul că se întâmplă multe lucruri în Cluj.

Ai un loc preferat în Cluj?

Îmi place să experimentez, să merg în locuri noi. Pe de altă parte mă simt acasă, la Casa TIFF. Am fost implicat în festival, chiar și când eram în Belgia și Olanda am revenit în fiecare an pe post de voluntar. Asociez Casa TIFF cu vibrația din timpul festivalului când acolo se întâmplau multe lucruri. E un loc plăcut și în timpul anului. Îmi place să merg vara acolo.

Ce anume te enervează la Cluj?

Nu vreau să mă enerveze, dar câteodată mă indispune traficul. Mi se pare neprofesionist faptul că străzile arată cum arată și faptul că s-a lucrat în mod destul de haotic prin tot orașul, lucru care crează ambuteiaje inutile. Trasee pe care le parcurgeam într-o jumătate de oră sau chiar mai puțin, acum durează o oră. Dacă trebuie să merg în trei locații într-o zi, se pierd trei ore, ceea ce e oarecum frustrant. Pe de altă parte, parcă mă conving tot mai mult că trebuie să îmi iau o bicicletă. Olandezii se dau cu bicicleta non stop, fie că e iarnă, fie că plouă. Deci se poate. Niște haine mai groase rezolvă problema frigului.

Ce ai vrea să schimbi în Cluj?

Aș vrea să schimb mai multe legat de trafic și de modul în care se desfășoară acesta. Se spune că un oraș civilizat e acela în care oamenii bogați circulă cu transportul în comun. În Olanda nu am avut mașină, dar nici nu am avut nevoie. Transportul în comun e foarte  bine pus la punct, dar se și circulă mult cu bicicleta. E o combinație fericită. Probabil în Cluj, în unele zone e mai dificil să folosești bicicleta din cauza reliefului, dar ai putea să o transporți pe anumite porțiuni cu autobuzul. Direcția în care se merge și anume aceea de a da cât mai mult spațiu mașinilor nu e cea bună și ar trebui să mergem în direcția cealaltă și să stimulăm mai mult mersul pe bicicletă și transportul în comun. Din toate studiie făcute în afară, în orașele care sunt cu 100 de ani în fața Clujului, se vede clar că viața locuitorilor e îmbunătățită dacă numărul mașinilor se reduce. Dacă aș fi primar aș merge mult în direcția eco și aș experimenta mai mult tehnologiile de ultimă generație.

Lucrând la Shell în Olanda am fost la curent cu chestiunile ce țin de sfera energiei, de ecologie, de ceea ce se întâmplă la nivel global în direcția aceasta. Personal îmi doresc să mergem spre un viitor sustenabil. Nu există altă variantă, dar să facem cumva ca acesta să vină mai repede. Cu toții ne-am simți mult mai bine dacă nu ar exista noxele de la mașini, dacă ar fi mai multe parcuri verzi. În direcția aceasta m-aș duce. Aș face un oraș inteligent din acest punct de vedere. Probabil că e greu pentru că încă sunt multe probleme de bază care nu sunt rezolvate, dar poate că acestea pot fi rezolvate cu soluțiile acestea de viitor. Mi se pare absurdă criza gunoaielor cu care ne-am confruntat recent. Clujul e al doilea oraș din România ca importanță  și totuși avem unele probleme absurde, după părerea mea. Ține și de educația oamenilor. Nu cred că există mulți oameni care să își dorească asta. Sunt mulți care cred că un spațiu mai mare pentru mașini e de fapt rezolvarea. Dacă rețeaua de autobuze ar funcționa perfect, cred că ar sta lucrurile altfel.

Cum te vezi pe tine în cinci ani?

Cred că aceasta e o întrebare pe care toată lumea o urăște, mai ales când vine vorba de interviuri de angajare. Viața se schimbă extrem de mult și într-un an. Aș vrea să mă văd liniștit în cinci ani. Habar nu am ce poate însemna liniștit: să fiu implicat într-o grămadă de evenimente, să fiu angajat într-o corporație sau să trăiesc pe o insulă. Nu știu ce îmi rezervă viitorul.

Cum vezi Clujul în cinci ani?

Cred că orașul se dezvoltă foarte repede și clar se vede schimbarea de la an la an. Depinde de noi și de primărie în ce direcție se schimbă. Cred că are șanse să se schimbe într-o direcție bună. Cred că dacă ne ținem de treabă, va fi un oraș mult mai frumos peste 5 ani. Școlile de top din Statele Unite au o regulă de aur: performanțele, reușitele anterioare sunt ce mai buni prevestitori pentru reușitele viitoare. Dacă ne-am lua după asta, următorii cinci ani vor fi cel puțin la fel de buni în dezvoltarea orașului.

Ai un motto?

Nu. Îmi place să cred că în viață trebuie să ne asumăm riscuri și să ieșim din zona de confort, să tragem de noi pentru a ieși din zona de confort, atât noi ca persoane, cât și noi, ca societate.  Altfel nu prea putem evolua. Bineînțeles, riscurile trebuie să fie calculate până la un punct.

Cărți preferate?

„Apel către lichele”, Gabriel Liiceanu.

Filme preferate?

„Hitch” și „Matrix”. Le-aș revedea oricând cu plăcere.

Ai un lucru/ obiect pe care îl consideri indispensabil?

Nu. În aceștia patru ani cât am fost plecat, m-am mutat de vreo zece ori. Dacă ai multe lucruri,  e mai greu să te muți. Din păcate sau din fericire am multe lucruri, dar am început să nu mai pun preț pe lucrurile materiale. Prefer să am experiențe, amintiri, poze, chestii care nu ocupă loc fizic în spațiul meu. Chiar nu cred că este ceva indispensabil. Clișeic, poți să spui telefonul, dar cum am trăit atâți ani fără ele, cred că am putea și acum.

[/stextbox]