Pe urmele lui Stradivarius. Vasile Vădan a cucerit Italia cu viorile realizate în atelierul său din Cluj

Vasile Vădan este unul dintre cei patru lutieri din Cluj-Napoca. În atelierul său de pe strada Paris, situat la parterul Liceului de Muzică „Sigismund Toduță”, trunchiurile de molid și paltin alese cu grijă de maestrul clujean, învață să conviețuiască cu lemnul de abanos, luând forma celebrelor instrumente create de Stradivarius sau Guarneri, iar viorile vechi, dar nu numai, își regăsesc glasul și de ce nu, chiar frumusețea, după zeci de ani în care au fost folosite zilnic.

Atelierul e mic, dar primitor. Viorile stau cuminți, atârnate de pereți sau se odihnesc în dulăpior în așteptarea cumpărătorilor, a violoniștilor sau a concursurilor internaționale la care Vasile participă. Într-un colț al atelierului, pe un perete alb e fixată fotografia maestrului ceh Maracek, lucrând în propriul atelier. Acesta a fost printre primii lutieri din Cluj, iar prezența lui e o adevărată sursă de inspirație. Două fetițe își fac temele. Apoi, se plimbă voioase prin atelier, dar fără să facă gălăgie. Sunt fetele maestrului. Studiază vioara, iar în curând, vor putea deveni primele lutiere din România, dacă au interes în acest sens. Tatăl lor e mai mult decât dornic să le învețe tainele acestei meserii. La rândul său, acesta a învățat să facă viori, tot în familie.

„Am început să lucrez cu fratele meu, Nicolae Vădan, care e lutier la Academia de Muzică «Gheorghe Dima» din Cluj. El a învățat această meserie de la maestrul Pavel Onoaie, care la rândul său a învățat de la maestrul ceh Maracek. A fost ucenicul lui Onoaie mulți ani, iar când a ieșit la pensie, a rămas fratele meu în locul lui. M-a chemat și pe mine în atelier să îmi arate ce face el. Mergând pe acolo, a început să îmi placă și mie. Aveam 22 de ani când am început”, povestește lutierul. Deși s-a pregătit pentru cu totul altă meserie, studiind mecanica fină la un liceu din Cluj, viorile i-au schimbat viața. A fost ucenicul fratelui său timp de șpate ani. La început, tânărul lucra și în altă parte, pentru a avea o susținere financiară. Apoi, treptat, timpul petrecut în atelier a crescut considerabil. „Mergeam împreună cu fratele meu prin păduri să alegem lemnele potrivite. Le aduceam în atelier și începeam să le prelucrăm. Din 2004, însă, ne-am despărțit. Eu m-am căsătorit și am plecat la o specializare în Madrid. Am fost angajat ca lutier, dar m-am și perfecționat. Acolo, pentru a fi angajat e nevoie de diplomă, la noi mai merge și așa. Școli de specialitate pentru lutieri există la Cremona, în Italia”, spune Vasile.

Ucenici nu are deocamdată, dar speră ca una din cele trei fete sau de ce nu, chiar toate să îl urmeze. „Cea mai mare e în clasa a patra, mijlocia e în clasa zero și ambele studiază un instrument. Cea mică are șapte luni și probabil că și ea va face vioară”, spune acesta.

Viori, viole și violoncele

„Muzica este arta cu materialul cel mai imaterial”, spunea Platon. Până a ajunge încă aici, e nevoie ca materia să prindă formă. În primul rând, pentru a face o vioară de calitate, e foarte important lemnul folosit. Acesta trebuie ales cu grijă și uscat natural, nu în cuptoare, cum fac unii producători. Molidul se folosește pentru „fața” viorii, iar paltinul pentru partea din spate. Pentru spatele instrumentelor, lutierii preferă să folosească paltinul creț. „Acesta are anumite ondulații, dă impresia că lemnul e desenat. E anomalie, o boală a paltinului, dar aceasta dă frumusețea instrumentului. Ondulerurile respective nu influențează sunetul, sunt folosite pentru estetică. Sunt și instrumente foarte bune care nu au crețe pe spate”, explică bărbatul.

După ce lemnul s-a uscat, acesta se lăcuiește. Este de asemenea foarte important lacul ales, cel mai calitativ fiind cel pe bază de ulei, întrucât rezistă câteva sute de ani. „E mai moale, se usucă mai greu, dar e extrem de rezistent. Mai este un tip de lac, pe bază de alcool, dar acesta e mai casant. Dacă vioara e lovită, s-ar putea ca acesta să sară și să rămână gaură în locul respectiv”, explică lutierul. Apoi lemnul este decupat conform șabloanelor existente în atelier și începe construcția propriu zisă: se lipesc părțile de susținere, după care lutierul se ocupă de sculpturi. Vasile Vădan susține cu mândrie că se diferențează de celalți lutieri de pe piață prin calitatea sculpturilor sale, la care muncește cu mult drag. „Dacă sculpturile nu sunt perfecte, nu ai ce căuta pe piața din Italia. Nici nu se uită la tine. Îi interesează mult și esteticul, dar și acustica”, spune acesta. Confecționarea unui instrument durează aproximativ o lună, la un program de lucru de opt ore. La final, într-o sală acustică, lutierul probează vioara, în căutarea sunetului perfect.

„Fac viori după modelul Stradivarius și Guarneri, adică copii după instrumentele celebre. De asemenea, violoncelele mele sunt realizate după modelul Stradivarius. La noi în țară există un singur instrument Stradivarius care e în patrimoniul statului. Stradivarius a lucrat cu 10 modele, eu, la Cluj, folosesc doar două. Ambele sunt extrem de cerute”, explică lutierul.

Ghinion

Vasile Vădan este un om care iubește provocările. Astfel, anul trecut a fost singurul clujean care a participat la a doua ediție a Concursului International de Lutierie organizat de Asociaţia Artiştilor Lutieri din România. A participat cu o vioară, o violă și un violoncel. A avut cele mai bune instrumente, dar din cauza unor etichete buclucașe, a fost descalificat. „Nu am citit bine regulamentul. La astfel de competiții, instrumentele trebuie să fie anomine, să nu aibă nicio etichetă. Cu o zi înainte de a merge la concurs, le-am pus etichete. M-am gândit că așa trebuie, că nu au cum să le identifice altfel. Aveam cel mai mare punctaj, când, președintele juriului a observat etichetele. M-au scos din concurs, dar, pentru că au fost cele mai bune instrumente, mi-au dat o diplomă de onoare. Premiul a mers la cel de pe locul II, care a trecut pe locul I. Cu toate acestea, mă bucur pentru recunoașterea pe care am primit-o, iar diploma e mai importantă pentru mine decât banii”, spune acesta.

Lutierul nu se dă bătut. Dorește să participe în luna septembrie la cel mai mare concurs internațional pentru lutieri care va avea loc la Cremona, unde va participa cu o vioară, dar și la un alt concurs care va avea loc la Mittelbach, în Germania. În 2016 dorește să își ia revanșă și va concura din nou, la Reghin, la competiția organizată de Asociaţia Artiştilor Lutieri din România, dar de data aceasta va lăsa etichetele cu numele său acasă.

Amator de provocări

Clujeanul nu se mulțumește să realizeze adevărate obiecte de artă, ci se încăpățânează să le ofere celor mai buni instrumentiști din România sau din afară țării pentru a le testa și nu oricum, ci în concerte. Astfel, în 2013, a construit un cvartet de instrumente din același lemn: violoncel, violă și două viori. „Am organizat un recitat cu Cvartetul Arcadia. Au câștigat recent un concurs internațional de cvartete care a avut loc la Londra, iar anul trecut o altă competiție ce s-a desfășurat în Japonia. Am vrut să văd cum sună cvartetul meu. Fiind bun prieten cu ei, au acceptat și au fost foarte încântați de instrumente”, explică lutierul.

De asemenea, anul trecut, două viori realizate de acesta au urcat pe scenă alături de Gabriel Croitoru și Liviu Prunaru, protagoniștii concertului Dulelul Viorilor. La finalul concertului care a avut loc în decembrie la Câmpia Turzii, cei doi artiști au renunțat la viorile originale Stradivarius și Guarneri, pentru a-i face publicului meloman o surpriză: au interpretat ultimele melodii cu viorile realizate în atelierul lutierului clujean. „Ce s-a întâmplat la Câmpia Turzii, a fost o premieră. Aceasta a fost ambiția mea: să realizez două viori din același lemn, dar de modele diferite. Stradivarius e cu câțiva mm mai mai lungă, iar Guarneri e puțin mai lată și mai scurtă. În rest sunt aproape identice, chiar și greutatea lor e la fel. Sunetul e cel care diferă. Stradivarius are un sunet mai puternic, dar Guarneri are un sunet mai cald, mai moale, mai calitativ. Am discutat cu domnul Croitoru și ideea de a cânta cu instrumentele mele la finalul concertului i s-a părut interesantă. Liviu Prunaru deține o vioară făcută de mine. A achiziționat-o în urmă cu doi ani”, spune Vasile.

Liviu Prunaru este concert-maestrul celebrei orchestre Royal Concertgebouw Amsterdam, cotată drept una dintre cele mai bune din lume. Cariera sa solistică internațională în plină ascensiune cuprinde colaborări cu cele mai importante orchestre din lume, precum London Philarmonic Orchestra, London Symphony Orchestra, Orchestre National de Belgique, Orchestra Filarmonica din Atena.

Gabriel Croitoru este prof. univ. dr. la Universitatea Națională de Muzică București, solist-concertist al Orchestrelor Radio România, al Filarmonicii Paul Constantinescu din Ploiești și membru al Cvartetului de Stat „Transilvania” – Cluj-Napoca. A cântat ca solist alături de importante orchestre europene, printre care orchestrele simfonice din Monte-Carlo, Salonic, Sevilla, Cannes.

Pe viitor, lutierul dorește să construiască alte două viori pentru cea de-a cincea ediție a celebrului turneu, Dulelul Viorilor, care speră să aibă loc și la Cluj-Napoca în 2015.

Urmăriți în continuare o galerie foto realizată de Dan Bodea.