Luminația, cea mai populară sărbătoare care nu există în calendar

Tradiția creștină recunoaște ziua de 1 noiembrie ca fiind ziua dedicată memoriei celor trecuți la cele veșnice. Chiar dacă după anii 2000 Occidentul și-a băgat coada în obiceiurile păstrate de sute de ani pentru această zi, bostanii și costumele drăcești nu au alterat întrutotul tradiția și lumea încă mai așteaptă și se pregătește temeinic pentru prima zi a lunii noiembrie, în care sufletele morților se întâlnesc cu vii.

Luminația este una dintre tradițiile creștine cele mai cunoscute în Transilvania, în ciuda faptului că nu este o sărbătoare propriu-zisă, consemnată în calendarele religioase.

Adoptată de ardelenii ortodocși de la credincioșii romano-catolici, aceasta a câștigat teren și a fost rapid adoptată de enoriași care căutau o ocazie de a cinsti memoria celor decedați. Totuși, această tradiție nu a trecut cu prea multă forță și dincolo de Carpați, unde doar în câteva sate există o variantă a Luminației, denumită „Moșii de iarnă”.

„Deși nu este propriu zis o sărbătoare, deoarece nu sărbătorim, ci ne amintim de cei morți, tradiția de Luminație coincide cu Sărbătoarea Tuturor Sfinților, așa că poate fi considerată o zi de sărbătoare” – Teodor Lazăr, preot greco-catolic

Chiar dacă în ortodoxie sărbătorile dedicate memoriei celor morți sunt puține (Sâmbăta lui Lazar, dinainte de sărbătorile pascale, fiind una dintre ele), calendarul greco-catolic abundă de astfel de sărbători, acesta fiind și modul în care creștinii ortodcși au ajuns să sărbătorească Luminația.

„Luminația este un obicei împrumutat în urma îndelungatei conviețuiri dintre românii transilvăneni și confesiunile greco-catolice și protestante. Luminația marchează ajunul sărbătorii catolice a „Tuturor sfinților”. Această tradiție este practicată în special în Ardeal și are un caracter privat. Cine are un mormânt al unei rude sau persoane apropiate merge acolo și curăță locul, aprinde o lumânare și spune o rugăciune. Se fac și slujbe oficiate de preoți atunci când enoriași solicită acest lucru. Sunt puține lucruri care s-au schimbat în timp, această tradiție fiind respectată chiar și în perioada comunistă”, spune Bogdan Ivanov,   purtătorul de cuvânt al Mitropoliei Clujului.

Chiar dacă există numeroase aspecte care nu coincid în doctrina ortodoxă și în cea greco-catolică, în ceea ce privește Luminația, cele două confesiuni o sărbătoresc la fel.

„Această tradiție a pătruns în Transilvania prin intermediul bisericii romano-catolice. Luminația reprezintă o dublă vizitare, atât în plan terestru cât și în plan spiritual. Mergem la cimitir, aprindem lumânări și practic îi vizităm pe cei dragi care nu ne mai sunt alături”, afirmă preotul greco-catolic Teodor Lazăr.

Morții cu morții, viii cu afacerile

Dincolo de cele sfinte și cu mult dincolo de memoria celor decedați se situează partea de business a acestei sărbători. Cu două-trei zile înainte de data de 1 noiembrie, piețele și trotuarele orașelor transilvănene sunt invadate de comercianți ambulanți care vând flori de toate culorile, candele sau lumânări.

Soții Mihai și Eugenia Crișan sunt pensionari și vin an de an în Piața Gării, cu câteva zile înainte de Luminație, pentru a vinde crizantemele crescute în grădina lor. Afacerea merge însă mai prost de la an la an pentru că oamenii au încetat să mai fie prea darnici, chiar dacă în joc este memoria celor decedați.

„Salariile sunt tot mai mici și oamenii nu mai au prea mulți bani de dat pe flori. Mai și negociem prețurile ca să nu rămânem cu flori. Oricum luni o să aruncăm foarte multe pentru că rămân nevândute. Anul ăsta e chiar mai rău ca anul trecut când am umplut tomberoanele cu flori ce nu s-au vândut”, spune domnul Mihai, care recunoaște că în cel mai bun caz se va alege cu 1000 de lei după aproape o sătpămână petrecută pe stradă la vândut de flori.

La piață găsești tot ce ai nevoie pentru această ocazie. Cele mai căutate sunt buchetele de crizanteme, ale căror prețuri variază între 2 și 3 lei/ buchetul.  Pe tarabe se mai găsesc și crini, trandafiri, gerbera, anemone, garoafe sau ghivece de flori ale căror prețuri pornesc de la 10 le și pot ajunge chiar și la 25 de lei. Oferta de lumânări și candele este și ea variată, cele mai ieftine fiind 30 de bani/ bucata în timp ce o candelă de metal poate costa mai mult de 5 lei.

Fiecare sărbătorește după cum îl taie dovleacu’

Dacă acum 20 de ani, copiii erau cei care așteaptau Luminația pentru că era o ocazie să primească dulciuri și bunătăți, astăzi supermarket-urile și patronii de cluburi sunt cei mai fericiți în zilele care preced data de 1 noiembrie. Rafturile marilor magazine abundă de felurite produse în formă de dovleci în timp ce în seara de 31 octombrie spre 1 noiembrie, tinerii nu mai fac pregătiri pentru slujba de a doua zi de la cimitir ci dau o raită prin discoteci, unde sunt așteptați cu petreceri tematice de Hallowen.

Felicia, asistentă medicală în Bistrița, își amintește că în copilărie Luminația era așteptată și sărbătorită altfel decât astăzi.

„Oamenii mergeau cu câteva zile înainte să curețe mormintele. După ce preotul oficia slujba, copiii primeau gogoși sau prăjitură făcută acasa de gospodine. Astăzi mergem repede la magazin, cumpărăm niște napolitane sau ciocolată și gata. Era altfel atunci. Oamenii stăteau și povesteau despre viața celor morți și își aminteau lucruri frumoase. Erau o zi în care ne rugam pentru cei plecați dintre noi, nu era în niciun caz o sărbătoare”, spune Felicia.

„Multe sărăbători creștine au fost schimonosite de influențele occidentului și astfel s-a pierdut sensul diafan al tradițiilor noastre. Acum avem la Luminație bostani, vedem petreceri ciudate la care participă monstruleți, lucruri care nu au nimic de a face cu această sărbătoare minunată. Protestanții au inițiat acest Hallowen ca o batjocură la sărbătoarea morților pe care ei au contestat-o. La fel s-a întâmplat de exemplu și cu împărtășania care se realiza cu pâine și vin la cununii și care acum se face cu miere și pișcoturi. Acestea practici nu sunt recunoscute liturgic dar din păcate nu a existat o forță suficient de mare pentru a le stopa”, explică preotul Teodor Lazăr.

Potrivit preotului, tradiția Luminației a început în Franța medievală, când starețul unei mănăstiri le-a propus călugărilor să oficieze o slujbă de pomenire a confraților decedați și să aprindă câte o lumânare la mormântul acestora. În cultul greco-catolic, Luminația coincide cu o mare sărbătoare denumită „Sărbătoarea Tuturor Sfinților”, recunoscută de bisericile romano-catolică, anglicană și protestantă.