Începe metamorfoza Clujului industrial

Fabricile Clujului au intrat după 1989 într-un con de umbră. Unele s-au ţinut pe linia de plutire, altele au murit de tot. Zona industrială  arată ca după război, iar oraşul şi-a luat rămas bun de la efervescenţa de altă dată. Despărţirea a fost şi una sentimentală. Fabricile devenirseră „de tristă amintire”. Încet-încet, după vindecarea rănilor şi maturizarea clasei economice, marea industrie clujeană revine la viaţă, dar sub altă formă. De exemplu, fosta fabrică Libertatea, care la 1870 era fabrică de piane şi exporta în toată Europa, iar după revoluţie a intrat în declin până la închiderea definitivă, se va redeschide astăzi ca fabrică de idei, platformă pentru IT. Vedeţi în paginile 6-7 cum s-a metamorfozat această clădire, dar şi ce spun inginerii clujeni despre cum s-ar putea reclădi  Clujul industrial.

Fabrica de piane de la 1870 devine fabrică de idei azi

 

Libertatea şi-a început activitatea în 1870 ca producător de piane vieneze. Cel care a întemeiat-o a fost meşterul vienez de piane Franz Triska. În 1949, prin comasarea mai multor unităţi producătoare de mobilier ia naştere fabrica Libertatea, cu patru secţii de producţie. Între 1951-1955 au loc investiţii masive, concretizate în construcţia de noi facilităţi de producţie: hala producţie, centrala termică, sector ambalaj–depozitare, clădire administrativă. Apoi, în 1969, s-a realizat renovarea fabricii şi construirea unor noi capacităţi de producţie.

În sfârşit, în 1994, Libertatea devine o companie privată, deţinuta în mare parte de omul de afaceri clujean Sorin Dan. Peste 100 de ani, Libertatea a produs mobila clasica, din lemn masiv, exportând în peste 20 de țări din întreaga lume. În 2010, s-au  închis porţile fabricii, disponibilizându-se cei aproximativ 90 de munictori care mai rămăseseră în linia de producţie. 

Analiştii spuneau că dacă fabrică ar fi primi subvenţii, ar fi putut merge mai departe. Un brand care a rezistat 140 de ani avea să dispară. În locul „epavei industriale”, avea să se anunţe construirea unui parc tehnologic, finanţat de către omul de afaceri Ion Sturza.

Proiectul este unul ambiţios: parcul se va ridica pe un teren de peste 45.000 mp, iar primele două etape ale proiectului urmăresc reconversia fostei fabrici de mobila Libertatea şi implică o investiţie iniţială de 20 de milioane euro. Proiectul este conceput astfel încât să răspundă nevoilor unei companii IT&C şi R&D.

Alexandra Stoica este  inginer de instalații, co-fondator al companiei de antreprenoriat DAS ENGINEERING GRUP şi a  lucrat la proiectul de reconvertire a vechii clădiri la noile cerinţe ale pieţei. A vorbit pentru Transilvania Reporter despre ce ar însemna reconversia tuturor clădirilor vechi de pe platforma industrială a Clujului şi de ce ar trebui să ţinem în viaţă o astfel de moştenire.

– Aţi refăcut o parte din moştenirea industrială a Clujului, transformând  o veche fabrică de mobilă într-o fabrică de idei. Ce ar trebui să știm despre o clădire veche, așa cum era cea a fabricii Libertatea pentru a ne dori să o ținem în viață?

R: În primul rând, ar trebui să ştim istoria acestei clădiri. Ca orice clădire veche, ascunde o poveste, care spre uimirea noastră, poate să nu fie o istorie comună. Câţi dintre noi ştim oare că fabrica Libertatea a fost întemeiată în anul 1870 de către meşterul vienez de piane Franz Triska ? Că aici se produceau, acordau şi reparau pianele Conservatorului, Operei şi a tuturor instituţiilor de stat?

Continuându-şi parcursul, între cele 2 războaie mondiale (1924-1944), a avut loc o reorientare a producţiei: s-a trecut la fabricarea de gramofoane şi obiecte de uz casnic din lemn.

Apoi, în 1933, pentru a depăşi efectele crizei economice, fabrica începuse să producă şi rechizite şcolare, apoi articole sportive. În anii 1938-1939, fabrica a devenit furnizor al armatei române, ocupându-se de prelucrarea lemnului sub orice formă sub conducerea unor întreprinzători privaţi, până în anul 1948 când a urmat naţionalizarea fabricii şi integrarea acesteia în industria de stat – ca producător de mobila premium în Ardeal.

Aşadar, cum am putea să nu ne dorim să menţinem în viaţa o istorie de aproape 150 ani?

-Suntem obișnuiți să vedem cum vin noi proprietari, investitori și rad totul de pe fața pământului ca să construiască altceva. De data aceasta s-a întâmplat altfel, ați preferat restaurarea. De ce?

R: Într-adevăr investitorii sunt, în era noastră, cei care dau tonul şi care decid, bine sau rău, viaţa multora dintre edificiile trecute. În cazul particular, al fabricii Libertatea – e suficient să ne uităm la structura acţionariatului pentru a fi pe deplin lămuriţi de ce un astfel de lucru a fost posibil. Proiectul este dezvoltat de Fribourg Development, diviziunea de Real Estate a Fribourg Investments deţinută de omul de afaceri Ion Sturză.

Familia Sturza este una dintre acele familii care a scris istoria României, şi în principiu toţi membrii ei au un respect deosebit faţă de patrimoniul arhitectural şi cultural al României şi se străduiesc din răsputeri să-l menţină.

– Când v-ați apucat de reconversia fabricii, care au fost primele gânduri, ce vă speria și ce vă provoca? Exemplificați-ne puțin noutățile acestui proiect. Ce are el inovativ?

R: Din prima clipă am ştiut că va fi o istorie frumoasă; de aceea am şi căutat, toţi cei implicaţi, să aflăm cât mai multe despre trecutul acestei clădiri, să o putem încadra cât mai bine în contextul arhitectural actual, dar fără să pierdem aroma trecutului. E o piesă importantă de patrimoniu industrial, care din fericire a supravieţuit şi s-a regenerat frumos. Şi acesta este un element inovativ la noi, unde din păcate foarte multe astfel de situri industriale vechi au dispărut efectiv datorită ambiţiilor imobiliare ale investitorilor.

Este spre exemplu cazul incintei ex-fabricii de tricotaje Somesul, unde deşi reprezentanţii Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice atrăgeau atenţia că fosta fabrica de tutun/tricotaje a fost o clădire industrială reprezentativă pentru perioada ei , totuşi a fost demolat din ambiţii antreprenoriale.

– Cum ați exprimat legătura între vechi și nou?

R: S-a acordat o atenţie foarte mare detaliilor arhitecturale. S-au păstrat şi recondiţionat faţadele din cărămidă aparenta, aplicându-se termosistem interior, pentru îmbunătăţirea confortului termic şi creşterea eficienţei energetice, precum la toate clădirile monument istoric. S-au păstrat şi s-au recondiţionat detaliile şi ornamentele de pe faţada. Iar, pentru că întregul ansamblu să lase o impresie armonioasă, de oază, s-a muncit foarte mult la amenajarea spaţiilor verzi exterioare. S-au depus eforturi mari, şi pot să afirm cu tărie că s-a reuşit – obţinerea confortului şi exigentelor specifice birourilor moderne de clasa A în contextul păstrării tuturor elementelor definitorii ale edificiilor de acum 150 ani.

Am rescris istoria cu alte cuvinte, şi am făcut-o în cea mai modernă maniera posibilă, pentru că trebuie să spun cu mândrie ca Liberty Technology Park este primul proiect din România care va fi acreditat de către organismul internaţional de certificare al clădirilor verzi BREEAM INTERNAŢIONAL în sistem „MAJOR REFURBISHMENT” – o secţiune specifică clădirilor monument istoric. Toate celelalte clădiri acreditate de acest sistem în ţara noastră sunt de tip Core & Shell , adică clădiri speculative sau Breeam în Use – clădiri mai vechi de 2 ani, dar care nu au atins încă etapa de renovare/refurbishment. Deci, scriem istoria şi în cadrul clădirilor verzi din România.

– Ce i-ați sfătui pe oameni să facă în legătură cu clădirile vechi, e preferabil să le reconstruiești sau să le reconvertești?

R: Personal, sunt îndrăgostită de clădirile vechi, urmez Masterul de Reabilitare a Clădirilor de Patrimoniu din cadrul instituţiei Transilvania Trust, deci nu aş putea decât să îndemn cât mai mulţi investitori să aibă respect, stimă şi consideraţie faţă de istorie şi să păstreze ceea ce avem frumos şi valoros. Deşi, trebuie să recunoaştem că e mult, mult mai uşor şi mai puţin costisitor să construieşti ceva nou, decât să reabilitezi edificiile vechi.

– Ce potențial în materie de arhitectură industrială are Clujul? Și ce sfaturi i-ați da municipalității în acest sens.

După cum menţionăm anterior, sunt exemple de bune practici şi sunt exemple nefericite. Printre exemplele de bune practici aş enumera: Liberty Technology Park, Incinta Fabricii Clujana – care s-a menţinut momentan, incinta Carbochim, incinta Terapia – în care se menţine şi dezvolta producţia şi depozitarea de medicamente de către joint venture-ul Terapia – Ranbaxy şi care au edificat de curând un depozit de medicamente şi au început şi demersurile necesare edificării unei structuri de producţie – cercetare, ceea ce e de-a dreptul meritoriu.

Potenţiale încă neexploatate şi incinte care îşi aşteaptă reconversia sunt, în opinia mea : incinta Napochim, incinta CUG şi în general zonele industriale din cadrul Bulevardului Muncii. Sper că acestea să fie reabilitate şi să nu împărtăşească soarta incintei Somesul.

Sunt convinsă că şi reprezentanţii municipalităţii sunt în tema cu cele de mai sus şi aştept cu mare interes apariţia noului PUG care va reglementa în viitor soarta ex ansamblurilor şi zonelor foste industriale din Cluj pe o perioadă de câteva zeci de ani.

 

 

 

 

[stextbox id=”alert” caption=”Punct şi de la capăt”]

Liberty Technology Park Cluj este un proiect dezvoltat de Fribourg Development, diviziunea de Real Estate a Fribourg Investments deţinută de omul de afaceri Ion Sturză.

Parcul tehnologic Liberty Technology Park Cluj se va ridica pe un teren de peste 45.000 mp, aproape de centrul oraşului Cluj-Napoca, iar primele două etape ale proiectului urmăresc reconversia fostei fabrici de mobila Libertatea şi implică o investiţie iniţială de 20 de milioane euro. Proiectul este conceput astfel încât să răspundă nevoilor unei companii IT&C şi R&D.

Prima etapă implica reconversia clădirilor existente şi va fi livrata până la finele trimestrului 4 al anului 2013 oferind 8.772 mp destinaţi amenajării de birouri, a unor săli de conferinţe şi organizare evenimente, a unei săli de fitness, a unui restaurant şi a unei cafenele precum şi amenajarea peisagistică a ambientului înconjurător, 565 de locuri de parcare, rasteluri şi piste de biciclete, un lac şi terenuri de sport multifuncţionale.

Cea de-a doua etapă a proiectului va fi livrata în semestrul al doilea al anului 2014. Clădirile D şi E vor oferi un total de 13.412 mp.

Proiectul final va consta în 8 clădiri distincte care vor fi finalizate în 3 etape. Liberty Technology Park Cluj urmează să primească certificările verzi.

Parcul va integra o suprafaţă de 13.239 mp constând în spaţii verzi amenajate, facilitaţi sportive ce ocupa 405 mp şi un total de 7.096 mp destinaţi amenajării locurilor de parcare. Acestor cifre li se adaugă 695 mp alocaţi pentru crearea unui lac.

Calendarul lucrărilor se extinde pe o durată de 3 ani.

[/stextbox]