IICCMER continuă investigaţiile pentru căutarea, descoperirea şi deshumarea deţinuţilor politici morţi în lagărul de muncă de la Periprava

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca (MNIT), organizează în perioada 25-30 mai 2015 o acţiune de investigaţii arheologice în localitatea Periprava (com. C. A. Rosetti, jud. Tulcea). Acţiunea are drept obiectiv căutarea, descoperirea şi deshumarea rămăşiţelor pământeşti ale foştilor deţinuţi politici decedaţi în colonia penitenciară din apropiere.

Opt morminte descoperite septembrie 2013

În cursul lunii septembrie 2013, IICCMER a desfăşurat o primă campanie de cercetări arheologice în perimetrul actualului cimitir al satului. În acest loc, în perioada 1959-1964 au fost înhumaţi un mare număr de foşti deţinuţi politici decedați în colonia de muncă de la Periprava. Amplasamentul acestui cimitir al deţinuţilor a fost stabilit pe baza informaţiilor obţinute de la localnicii mai în vârstă ai satului, precum şi de la câţiva foşti angajaţi ai coloniei penitenciare. În prezent, la suprafaţa solului nu există niciun fel de semne care să indice prezenţa unor morminte. În urma intervenţiei arheologice au fost însă depistate opt morminte, dintre care cinci au fost dezvelite şi cercetate. Patru dintre defuncţi erau depuşi în sicrie confecţionate din material lemnos, iar unul a fost înhumat fără sicriu. Asupra rămăşiţelor defuncţilor nu s-a descoperit inventar funerar. După cercetare, toate scheletele au fost protejate prin acoperirea lor cu folie, iar şanţurile arheologice au fost astupate până la nivelul actual de călcare.

Aici au decedat peste 120 de deținuți politici

La începutul anilor ’50 Periprava a funcţionat ca secţie a Formaţiunii Chilia, devenind la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formaţiunea 0830). Scopul oficial al înfiinţării coloniei a fost construirea unui dig pe o lungime de 16, 5 km între localităţile Periprava şi Sfiştofca pentru a proteja de inundaţii terenurile care urmau să fie defrişate de stuf şi desţelenite în vederea utilizării lor ca suprafeţe agricole. De asemenea, se avea în vedere şi înălţarea şoselei din comuna Periprava pe o distanţă de mai mulţi kilometri. Astfel, începând cu 1959, în zonă au fost aduşi inclusiv mii de deţinuţii politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea  brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare. Condiţiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă au dus la decesul a cel puţin 124 de deţinuţi, identificaţi nominal, în majoritate politici, dar şi de drept comun.

Conform unor informaţii documentare precum şi a numeroaselor mărturii provenite de la foşti deţinuţi politici, care au fost internaţi pentru anumite perioade de timp în colonia penitenciară de la Periprava, rezultă că decesele din acest lagăr de muncă forţată au fost cauzate de înfometare, de frigul din sezonul rece, de lipsa apei potabile şi a asistenţei medicale, de accidente survenite în condiţii de muncă istovitoare şi de regimul de detenţie pe care mulţi l-au îndurat în lagărele şi închisorile unde au fost încarceraţi anterior. Unii dintre deţinuţi au fost împuşcaţi în diferite împrejurări, mai ales în cursul tentativelor de evadare. Toate acestea au fost potenţate de condiţiile specifice existente în Deltă şi de comportamentul abuziv şi violent al personalului coloniei.

Printre cei răspunzători, în diferite grade, pentru ceea ce s-a întâmplat în colonia de la Periprava se află mai multe persoane, de la comandanţi, şefi de secţii, personal sanitar şi administrativ şi până la simpli gardieni, care în virtutea funcţiilor au ordonat, tolerat sau aplicat un regim de detenţie, care avea ca principal scop distrugerea rezistenţei fizice şi morale a deţinuţilor, iar  în cazul celor ale căror resurse de viaţă se epuizau, decesul. Există, de asemenea, vinovăţia indiscutabilă a înalţilor responsabili din conducerea Ministerului Afacerilor Interne şi, în ultimă instanţă, a liderilor de partid şi de stat din acea perioadă, asemenea practici fiind dictate sau sugerate pe cale ierarhică.

Informațiile vor fi adunate într-o bază națională de date

În cursul celei de-a doua campanii de investigaţii arheologice din mai 2015 se vor continua săpăturile în cimitirul din localitate, în cadrul acelui perimetru delimitat unde se cunoaşte că au fost înhumaţi deţinuţi politici. Se vor dezveli toate scheletele identificate în 2013 pentru ca acestea să poată fi analizate individual de către un medic legist. De asemenea, vor fi practicate noi secţiuni arheologice pentru a se descoperi şi cerceta amplasamentele altor morminte. De la toate mormintele descoperite se vor recolta probe biologice de ţesut osos, pentru a se putea realiza testele ADN în vederea stabilirii identităţii persoanelor decedate. Analizele pentru stabilirea ADN-ului se vor efectua în cadrul Laboratorului de Genetică din cadrul Institutul Naţional de Medicină Legală din Bucureşti. Informaţiile astfel obţinute se vor constitui într-o bază naţională de date care va cuprinde treptat toate informaţiile de acest tip ce se vor obţine ulterior de la victimele care vor mai fi descoperite şi deshumate pe teritoriul naţional şi a căror identitate este incertă sau nu poate fi stabilită prin alte metode.