Expoziție. Culorile Cubei, surprinse de doi fotografi români

Cuba nu e o experiență ce poate fi ușor descrisă în cuvinte. Imaginile sunt cele care întregesc povestea, cele care transmit culoarea, emoția, admirația din ochii localnicilor la vederea unei piese vestimentare cu Che Guevara, la vederea unui străin interesat de istoria și de frumusețea locului sau pur și simplu, efervescențșa vieții, bucuria de a trăi frumos în viața de zi cu zi. Gina Buliga și Bogdan Comănescu au petrecut 12 zile în Cuba, timp în care au decupat cele mai interesante cadre din peisajul cotidian, pentru ca odată ajunși acasă, frânturile de realitate surpinse să vorbească, chiar și fără cuvinte, despre efervecența locului. Fotografiile, mostrele vii ale aromei Cubei, vor putea fi admirate mâine, 23 mai, de la ora 10:00, în cadrul Photo Roomania Festival (Casa Photo Romania). Cei care nu pot ajunge la eveniment, pot urmări transmisiunea live, aici.

Până atunci, haideți să vedem ce anume i-a determinat pe cei doi să facă această călătorie, ce i-a impresionat cel mai mult, dar și ce nu le-a plăcut, deși au mărturisit din capul locului că de abia așteaptă să se întoarcă acolo.

Au ales Cuba la recomandarea unor prieteni fotografi, proaspăt căsătoriți care au fost acolo în luna de miere. „Au venit puternic impresionați de viața de acolo, de oameni, de atmosferă și tot ce înseamnă Cuba. După ce ne-au povestit ce au văzut acolo, s-a născut automat ideea de a merge și de a explora Cuba, împreună cu mai mulți fotografi sub forma unei ture foto”, povestește Bogdan. Zis și făcut. S-au organizat și au plecat înmpreună cu alți opt fotografi să descopere fascinanta Havana, dar nu numai.

„În momentul în care am ajuns acolo, m-a impresionat cel mai tare veselia oamenilor și culoarea pe care o vedeai peste tot. Eu fotografiez alb-negru de obicei, dar de această dată 80% din ce am fotografiat a fost color. Oricât de mult mi-am dorit, nu putem să renunț la culori. Am folosit și alb-negru, dar doar în cazurile în care situația, povestea erau mult mai puternice sub această formă”, mărturisește Gina.

„Cuba îți inspiră multă viață, multă bunăvoință din partea oamenilor care sunt foarte primitori. Cei de acolo văd puțin diferit lucrurile față de noi, poate și din prizma faptului că trăiesc în regimul comunist încă. Același lucru l-am simțit și în Germania. Cei care veneau din partea de est a Germaniei erau puțin mai apropiați unii de ceilalți și încercau să se ajute mai mult. În momentul în care ajungi la un anumit nivel, nu mai ai nevoie neapărat de alt ajutor. În schimb cei care au nevoie să se ajute, sunt mai primitori. Așa și în Cuba, localnicii sunt foarte primitori. Am stat la ei acasă, am mâncat împreună. Oamenii sunt foarte frumoși, foarte deschiși”, povestește Bogdan.

Fotografii au locuit în casele localnicilor, fiind primiți cu multă căldură. „E mult mai frumos, trăiești cu ei. Atâta timp cât stai cu ei în casă poți să îi înțelegi altfel, să înțelegi modul lor de viață, te apropii mult mai mult de oameni decât dacă ai sta într-un hotel. Ce nu mi-a plcăut? Nu pot spune că nu mi-a plcăut, dar am fost puțin dezamăgit de faptul că istoria anilor `60, imaginea eroilor revoluției se regăsește încă, dar sub formă de umbra, în cazul generațiilor vechi. Faptul că generațiile noi nu prea mai au nimic în comun sau prea puțin în comun cu ideea de revoluție.Colaborarea cu americanii o să schimbe, vrând-nevrând istoria și cee ace se întâmplă acolo. Nu neapărat în rău, poate ca stare și ca trai va fi mai bine, dar ca și originalitate și ca frumusețe vizavi de oameni, nu asa de bine, pentru că vor merge mai mult în zona comercială”, spune Bogdan.

Spre surprinderea lor, localnicii care îi vedeau purtând o piesă vestimentară cu Che Guevara, le ofereau bani: „Dacă aveam tricouri sau berete cu Che Guevara, oamenii mai în vârstă veneau către tine și vroiau cumva să își mulțumească pentru că porți tricoul cu Che Guevara sau beretă și doreau să își dea doi pesos”, povestește Gina. „Și mi-e mi-a întins un domn care vindea ziare, unu sau doi pesos. Eram îmbrăcat cu un tricou cu Che Guevara, îl avem de vreo șapte ani, nu era de acolo. Nu știam ce să îi dau. Mi-a explicat că nu vrea nimic, că e recunoscător. Sunt un admirator mai vechi a lui Che Guevara, admir spiritul de revoluție, spiritul de camaradenie pe care l-a dezvoltat prin mișcarea din anii `60 încă din adolescență. Ne-am mai luat berete de acolo pentru atmosferă”.

Fotografii nu au întâmpinat nicio problemă pe parcursul excursiei, iar oamenii li s-au părut deschiși și onești. „Am fost primiți foarte frumos de gazdele noastre, mai ales de cele din Havana, cu care păstrez și acum legătura. A fost o experiență plăcută”, spune Bogdan.

Gina mărturisește că de această dată și-a focusat mai mult atenția pe mașini, acestea fiind fascinația locului.

„Nu am un singur cadru preferat, am cel puțin cinci cadre preferate și ele sunt relaționate cu persoanele pe care le-am întâlnit și le-am fotografiat. De fapt nu cadrul este cel care dă sentimetul de bucurie, ci întâlnirea cu acei oameni și povestea lor. Asta m-a impresionat cel mai mult”, este de părere Bogdan.