Din Nepal, în Cluj, într-o aripă

Cei care îl cunosc pe clujeanul Călin Popa îl consideră o persoană „cu bila nu prea la mijloc”. Vara trecută, deasupra aerodromului Traian Dârjan din Dezmir a realizat o premieră mondială în România sărind în tandem cu un instructor de paraşutism de la o înălţime de 2500 de metri urmând ca după 1000 de metri să se desprindă de acesta şi să îşi continue zborul de acrobaţie cu parapanta. Temerara încercare a lui Călin a fost urmărită atunci, de la sol, cu înfrigurare, de bunica lui în vârstă de 88 de ani. Anul acesta, la începutul lunii iulie, Călin a încercat, din nou, realizarea unei premiere mondiale în România, de data aceasta aceea de a face o aterizare specială în spirală, cu parapanta, pe apa lacului din apropierea Aerodromului Luncani. Din păcate, din cauza unei erori de pilotare a parapantei, aterizarea lui Călin nu a fost tocmai reuşită, spectacolul rezumându-se „doar” la elemente de acrobaţie.

„Vă daţi seama că mi-e ciudă că nu mi-a ieşit. Trebuia să dispun de încă zece metri pentru a-mi reuşi aterizarea. Condiţiile au fost perfecte, însă aprecierea mea a fost greşită. M-a fentat puţin şi apa” a declarat Călin Popa la puţin timp după aterizarea în mijlocul lacului.

Pentru această cascadorie tânărul s-a antrenat în 2010, însă cu o altă parapantă, mai mare decât cea pe care o are acum, cu doi metri pătraţi. Făcea acest tip de aterizare şi la sol şi îi reuşea, însă după ce a schimbat parapanta, nu a mai exersat suficient. Cu toate acestea, până la începutul lunii august, când pe Aerodromul Luncani se vor întâlni zeci de parapantişti şi paraşutişti pentru un spectacol acrobatic de senzaţie, Călin speră să reuşească exerciţiul.

Un an de vreme bună

Călin Popa a participat la trei etape de Campionat Mondial şi cel mai bine plasat a fost pe locul 18, în runda a doua, la campionatul din Austria din 2010. Mai puţin interesat de competiţiile sportive, tânărul în vârstă de 30 de ani se orientează în primul rând pe pionierat în parapantism. Folosindu-se de cunoştinţele de inginerie pe care le-a acumulat în Facultate, Călin a realizat un instructor automat de zbor care le indică sportivilor ce să facă pentru a le reuşi manevrele. Astăzi, clujeanul a adoptat şi o nouă profesie. Dacă înainte lucra ca inginer constructor, acum, de mai bine de trei ani lucrează ca pilot de tandem, în Nepal.

„M-am specializat pe acrobaţie şi e mult mai distractivă decât ingineria”, mărturiseşte Călin. Zona în care locuieşte în Nepal este cea a munţilor Annapurna, în oraşul Pokhara situat la poalele Munţilor Himalaya, la o altitudine de 800 de metri de nivelul mării. Locuitorii de acolo dispun de un climat foarte special, pe lângă cel specific zonei continentale, respectiv un microclimat sub-Himalaya, foarte favorabil zborului cu parapanta. De asemenea, zona respectivă nu favorizează dezvoltarea vânturilor puternice ceea ce permite vreme bună de zbor 330 de zile pe an. „Sunt anumite lucruri uşor de făcut în Nepal şi imposibil în alte ţări, cum este o plimbare la 5400 de metri, între doi masivi de 6500 de metri. Ai sărit pe motocicletă, mergi 180 de km şi a doua zi eşti la 3700 de metri, dormi la cabană şi urci la 5000 de metri să decolezi cu pasagerul după tine”, povesteşte Călin.

Cea mai bună zi

O zi obişnuită din viaţa lui Călin Popa în Nepal începe în jurul orei opt. „Mă trezesc, îmi beau cafeaua şi pe la nouă dimineaţa merg la birou, vreo 15 minute mai glumesc cu colegii, suntem o companie internaţională cu piloţi din toată lumea. Pe la ora nouă şi jumătate ajung şi pasagerii şi ne suim în maşină pentru a urca pe vârful muntelui la o altitudine de 1500 de metri. Acolo descărcăm echipamentele, ne pregătim pentru decolare, facem primul zbor care de obicei durează 30 de minute. Aterizăm pe malul unui lac de acolo, ne adunăm echipamentele şi intrăm în următorul circuit”, precizează Călin. Parapantistul repetă acest lucru de trei-patru ori în fiecare zi.

Lucrul propriu-zis îl termină la ora patru, după care are toată după-amiaza pentru el. Îi place să tragă un pui de somn, aşa ardeleneşte, timp de două ore până în jur de ora 19.00. Seara şi noaptea lucrează la proiectul lui axat pe navigaţia aeriană, care uneori îl ţine treaz până pe la patru dimineaţa. „Pe robot am deja trei manevre programate şi am avut elevi care au învăţat aceste manevre, sau măcar o parte din ele cu ajutorul aparatului. Vreau să scot versiunea pentru vânzare şi să avem şi producţie. În perioada care urmează trebuie să am şi platforma gata pentru a-i supraveghea ce fac cu unităţile pe care eu le trimit. Una e să trimiţi o unitate şi alta e să ai o activitate centralizată. Robotul înregistrează în mod măsurabil toate zborurile şi astfel va exista o statistică pentru piloţii de parapantă care îşi achiziţionează un astfel de robot”, explică clujeanul.

1283 de zboruri în Nepal

În cei 14 ani de zbor cu parapanta Călin a acumulat nu doar experienţă de zbor, ci s-a specializat şi în psihologia pasagerului. „Eu pregătesc pasagerii în timpul zborului, îi citesc, comunic cu ei şi încerc, uşurel, să-i duc aproape de limită, fără să treacă în partea în care să fie cu adevărat speriaţi. Încerc să le ofer maximum de adrenalină şi distracţie şi zero frică propriu-zisă ca temere, sau ca groază”, precizează Călin Popa.

În 1283 de zboruri în Nepal clujeanul a avut două plângeri pe tematică de zbor. „Au fost mulţi care s-au plâns că zborul a fost prea scurt, dar asta nu depinde de noi. O plângere am avut din partea unei domnişoare din Japonia, pe care am întrebat-o dacă este de acord să facem o acrobaţie pentru ca eu să pot urmări un prieten în zbor cu scopul de a realiza o filmare. A trebuit să fac nişte viraje mai ascuţite şi pasagerul nu şi-a dorit tocmai asta”, povesteşte parapantistul. În prezent, Călin are ca parteneri de zbor trei colegi nepalezi şi doi colegi turci. „Sunt foarte multe companii şi peste 100 de piloţi în locaţia aceea, din care şapte sau opt suntem din România. Înainte aveam trei colegi români, un rus şi un nepalez iar dintre turişti avem foarte mulţi chinezi, indieni, nepalezi dar şi turişti din Europa sau America.

Viaţă fără stres

În cei trei ani pe care i-a petrecut în Nepal, în nordul Indiei, Călin a descoperit că nimic nu e important pentru locuitorii de acolo. „Filozofia zen budistă are o atitudine foarte relaxată faţă de viaţă, fără termene şi fără stres. Ei elimină stresul nu prin masaje sau tehnici yoga, ci printr-o anumită abordare faţă de viaţă. E mai mult decât o atitudine, e un fel de a trăi pentru ei şi te pătrunde şi pe tine acest fel de a vedea viaţa, centrat în jurul unei învăţături conform căreia nimic nu contează, cu excepţia faptului că suntem, că existăm”, declară Călin. Clujeanul nu ştie ce îi va rezerva viitorul, dar nu crede că va rămâne zece ani în Nepal. „Voi vedea. Cu siguranţă, în timpul ăsta, făcând ceea ce fac, o să se ivească oportunităţi. Eu am o teorie: fiecare facem alegeri. Mijloacele şi banii diferă de la o persoană la alta, dar avem fiecare mult mai multe opţiuni decât credem. Eu nu cred că există vreun scop suprem, care să ne spună că asta trebuie să facem în viaţă. Noi suntem orbiţi de lucrurile pe care nu le putem face. Numai la asta ne gândim: care este următorul lucru pe care nu-l pot face?Foarte rar ne gândim care este următorul lucru pe care îl putem face”, remarcă sportivul clujean. A te apuca de un sport care îţi place, spune parapantistul, este doar începutul. Adevărata muncă este să păstrezi aproape de tine acea activitate care îţi place.

„Eu aveam la dispoziţie 15 ani să mă plictisesc de parapantă. Am ales să îmi aduc aminte de unde am plecat, cât de mult mi-a plăcut la început şi să-mi încurajez plăcerea”, mărturiseşte Călin.

Acesta spune că nu are nevoie de o motivaţie exterioară pentru a face ceea ce îi place. „Noi putem să trăim foarte bine şi fără a ne automotiva după un anumit scop. Nu trebuie să îmi fixez un ţel îndepărtat. Mai de valoare este să ne încurajăm plăcerea de a trăi. Concepţia asta generală de a trage acum că mai încolo o să faci tu ce vrei, eu o consider dăunătoare. Mai bine ne gândim ce facem acum. Putem să avem planuri pentru viitor, dar să le încurajăm prin activităţile noastre zilnice”, precizează sportivul.

Salt de la înălţime

Pe Aerodromul din Luncani, în fiecare sâmbătă şi duminică, toţi cei care doresc pentru prima dată să experimenteze un salt cu paraşuta, au ocazia să îşi realizeze visul. „Până în clipa lansării efective va exista un moment de acomodare, va fi pregătirea pentru salt, semnarea unei declaraţii pe proprie răspundere, o instruire care durează 10-15 minute, zborul cu avionul cam 18 minute, căderea liberă 35-40 de secunde şi zborul cu paraşuta, între două-şapte minute de plutire. Pentru memorarea saltului, 60 de euro costă înregistrarea şi editarea. Este important de multe ori să arăţi şi prietenilor sau copiilor tăi în viitor ce-ai făcut tu cândva”, precizează instructorul de tandem, Doru Baciu, membru al echipei Skydive Transilvania.

Mai mult, cei care se îndrăgostesc de acest sport pot să urmeze cursul de paraşutism care presupune executarea a 25 de salturi pentru obţinerea licenţei internaţionale USPA (The United States Parachute Association) autorizată de Federaţia Aeronautică Internaţională care eliberează licenţe internaţionale de paraşutist. „Avem 24 de elevi care au început cursul şi care sunt în derulare, avem vreo 30 de persoane care şi-au obţinut licenţa de paraşutist şi avem undeva la 60 de persoane care vin ocazional la zbor”, spune Doru Baciu.

Show deasupra publicului

În zilele de trei-patru august, la Aerodromul din Luncani va avea loc o întâlnire a paraşutiştilor cu parapantiştii, în vederea dezvoltării tehnicii de lansare cu parapanta din paraşută . „Călin a fost nebunul care a conceput ideea, eu am fost nebunul care a acceptat şi am dat instrucţiunile pentru lansare, adică măsurile de siguranţă. Nu puteam lăsa să fie totul un hazard. De obicei trebuie să fie un jump master, adică persoana care organizează modul de lansare, fie din balon, fie din elicopter. În situaţia noastră este chiar instructorul de tandem care are calificarea de jump master”, explică Doru Baciu. Dacă anul trecut, Doru a fost instructorul pe care Călin s-a bazat în saltul său în tandem din avion, în acest an Jani Russ, instructor de paraşutism de zece ani, a fost cel care i-a facilitat lui Călin desprinderea. Atât anul trecut, cât şi anul acesta, ce au încercat să demonstreze sportivii prin lansarea cu parapanta din paraşută a fost potenţialitatea unor astfel de salturi pentru parapantiştii de acrobaţie de a oferi la anumite evenimente, un astfel de spectacol.

„Demonstraţiile cu parapanta se fac în mod normal doar în zonă muntoasă unde sunt condiţii de aer cald care să urce parapanta până la înălţimea de începere a acrobaţiei. Noi avem aici facilitatea de a decola cu un avion şi lansarea la locul potrivit. Cu elicopterul, sau cu balonul este foarte greu sau foarte scump să ajungi la înălţimea respectivă. În schimb cu avionul urci, te lansezi şi execuţi elemente de acrobaţie în văzul tuturor. Nu poţi aduce show-ul cu parapanta deasupra publicului în orice loc din cauza că parapanta decolează de pe deal, dar de a sări din avion şi de a te desprinde din paraşută este foarte accesibil”, declară sportivul Doru Baciu

„Mulţi oameni spun despre Călin că este o persoană cu bila nu prea la mijloc. Eu spun, însă, că pentru a face ce face el îţi trebuie multă bilă la mijloc. Faptul că i-a mers mintea să inventeze un robot care să îl ajute să facă acrobaţii şi să inventeze elemente de acrobaţie, este extraordinar şi nu este deloc uşor”, a precizat Doru Baciu, instructor de paraşutism al clubului Skydive Transilvania

„Mă mai întreabă turiştii dacă nu mă plictisesc după atâtea zboruri, dar le zic să se uite în jos şi dacă se plictisesc, atunci să se uite în sus. Eu am ales să îmi păstrez entuziasmul şi plăcerea sportului şi chiar nu rămâne loc de plictiseală”, precizează Călin Popa, pilot de parapantă

„Toată filozofia este centrată în jurul prezentului, în jurul locului unde suntem. Viitorul şi trecutul sunt nişte creaţii ale minţii, care în realitate nu există. Singurul loc este prezentul. Nepalul mi-a schimbat mult felul în care zbor, şi felul în care văd zborul şi felul în care îmi văd viaţa. E o bucurie interioară care nu depinde de nimic”, a precizat parapantistul Călin Popa.