Cârciumi şi sfinţi

Imaginea Sfântului Hubertus, cu arma de vânătoare, pe o clădire din Piața Unirii din Cluj / Foto: Dan Bodea

Lumea sfinţilor este una mai diversificată şi mai colorată decât am putea crede. Atât sfinţii ortodocşi, cât şi cei catolici au istorii fermecătoare, bizare, crude, teribile şi desigur miraculoase. Trei sfinţi de care este foarte legat oraşul Cluj-Napoca sunt sfinţii Hubertus, Gambrinus şi Ursus. Tustrei sunt catolici, au trăit în Evul Mediu Timpuriu, iar la Cluj numele lor erau foarte cunoscute fiind purtate de trei restaurante celebre până în anii 2000.

Sfântul Hubertus sau Hubert a fost episcop de Liege. Este recunoscut ca patronul spiritual al vânătorilor, matematicienilor, oculiştilor şi metalurgiştilor. Este sfântul care te vindecă de turbare prin rugăciunile dedicate. Legenda lui se împleteşte cu cea a sfântului Eustace. A avut ceva origini nobile, ducea o viaţă de curtean. Soţia sa şi fiul său au murit la naştere, iar el s-a retras în păduri alegând pentru o vreme o viaţă de rătăcitor. Într-o bună zi a prins să urmărească un cerb magnific. Cerbul se tot îndepărta în adâncul codrului, până când dintr-o dată s-a întors cu faţa la el, iar Hubert a putut vedea cum între coarnele cerbului strălucea un imens crucifix. Cerbul a glăsuit: „Hubert, ori te converteşti şi duci o viaţă sfântă, ori în acest moment vei coborî în iad”, iar Hubert s-a convertit, ba mai mult a devenit episcop în ţinutul în care vieţuia.

Sfântul vânătorilor

Sfântul Hubertus este considerat de vânători ca fiind cel care a iniţiat comportamentul etic al acestei activităţi. Este cel care a vorbit prima dată despre exploataţia judicioasă a fondurilor de vânătoare, despre o atitudine de compasiune pentru animale ca făpturi ale lui Dumnezeu, cu o valoare de sine stătătoare. De exemplu, în viziunea sfântului, vânătorul trebuie să tragă doar atunci când practică o ucidere curată şi rapidă. El trebuie să tragă doar în cerbii bătrâni, să practice eutanasierea pentru animalele bolnave sau rănite. Mai mult, nimeni nu ar trebui să tragă în femelele cu pui sau gestante. Aceasta este moştenirea lui Hubert în domeniul cinegetic, care se păstrează şi este predată şi astăzi vânătorilor novici în Germania şi Austria. Viziunea avută de Hubertus cu cerbul cu un crucifix între coarne este foarte răspândită, pentru că ea se află în zilele noastre pe toate sticlele de Jagermaister, băutură alcoolică cu extracte de plante.

Imaginea Sfântului Hubertus, cu arma de vânătoare, pe o clădire di n Piața Unirii din Cluj / Foto: Dan Bodea

Hubertus a fost la Cluj un restaurant cu specific vânătoresc, decorat ca atare şi amplasat într-o casă medievală monument istoric situată pe Bulevardul 21 Decembrie nr 22. A rezistat în anii comunismului şi 20 de ani după aceea. Astăzi în clădire funcţionează o prăvălie tot cu numele Hubertus, librărie şi magazin de jucării. O imagine a sfântului Hubertus se găseşte pe una din clădirile din Piaţa Unirii, lângă Muzeul de Istorie a Farmaciei.

Gambrinus, sfântul bucuriei de a trăi

Gambrinus este în cultura europeană o împletire de erou popular cu sfânt catolic. Este icoana berii, a jovialităţii şi a bucuriei de a trăi. Folclorul, cântecele tradiţionale, poeziile şi poveştile de curte îl descriu ca pe un rege, duce sau conte din Flandra şi Brabant. Iconografia îl descrie ca un duce cu barbă rotundă cu o cană sau halbă în mână şi cu un butoi alături. Tradiţia îl recomandă ca fiind inventatorul berii, el face culturile de hamei şi de cereale să crească. Biserica nu s-a străduit prea tare în a-l omagia pe sfântul Gambrinus, dar lumea l-a iubit pe rubicondul personaj şi nu a uitat de el. În toată lumea există berării, pub-uri sau magazine de profil care îi poartă numele.

Gambrinus, sfântul bucuriei de a trăi

La Cluj Berăria Gambrinus a funcţionat în Piaţa Unirii nr 25. Nu avea terasă, dar cămara, care servea drept piviniţă, era chiar una din celulele fostei închisori medievale a oraşului. Pereţii foarte groşi păstrau întotdeauna berea rece, lucru ştiut de conesseuri, care preferau în zilele toride restaurantul nu foarte dichisit. Restaurantul cu nume de sfânt, care a funcţionat în anii socialismului, şi-a dat obştescul sfârşit în anii 2000. Azi în locul lui este un club.

Sfântul Ursus

Au fost trei Ursus: de Aosta, Ursus de Auxerre şi Ursus de Solothurn. Ursus de Aosta este reprezentat ca un diacon cu carte şi păsări pe umăr, cu un baston în mână. Se spune că atunci când izbea cu bastonul în pământ de acolo ţâşnea apă, şi că era cel care dăruia pantofi celor săraci. Era invocat la naştere, este sfântul copiilor care mor înainte de a fi botezaţi. De asemenea, este răzpunzător în vindecările de boli de rinichi şi de reumatism.

Ursus de Solothurn a fost un roman creştin din secolul al III-lea. Este patronul catedralei romano-catolice din Solothurn Eleveţia, pentru că acolo se află moaştele sale. Hagiografia spune că a fost torturat şi decapitat în timpul împăratului roman Maximian pentru refuzul de a se închina idolilor.

Al treilea Ursus, cel de Auxerre, a fost episcop în secolul VI e.n, iar înainte a fost eremit (a practicat asceza în străinătate).

La Cluj numele Ursus este legat tot de bere. Prima Fabrică de Bere de pe teritoriul Clujului de astăzi a fost fondată în 1878 în Mănăştur, lângă fosta mănăstire iezuită. În anul 1927, fabrica de bere din Cluj, Fabrica Frederik Czell și Fiii Grupa Dr. Wilhelm Czell urma să poarte numele nou înfiinţatei întreprinderi „Fabricile de Bere Unite din Cluj şi Turda Ursus SA” . În perioada naţionalizării, în anul 1948, Ursus a primit denumirea „Fabrica de Bere Înainte – Cluj”. Restaurantul Ursus a funcţionat mai bine de 100 de ani, şi în perioada interbelică şi în anii comunismului în clădirea din Piaţa Unirii. Avea mai multe saloane, o tavernă la subsol, o sală de autoservire, şi una de servire clasică. În zilele noastre, în sediul fostului restaurant se află un club şi un pub, iar pe locul fostei fabrici de bere Ursus pe Calea Mănăştur se află un restaurant spaţios cu terasă care duce mai departe numele Ursus. Este numele a trei sfinţi care în ţările Europei nu au avut avut de a face cu berea, dar care pentru mulţi români este sinonim cu ea.