În limba engleză, ”highway” nu înseamnă neapărat autostrada așa cum o știm noi – pentru țările cu mii de kilometri de ”autostrăzi”, acestea sunt considerate simple șosele, e absolut normal ca o ”șosea” să aibă două benzi pe sensul de mers. Așadar, termenul pentru adevăratele autostrăzi sunt ”motorway” sau ”freeway”. De aici apar diferențele în clasamente, pentru unii ”autostradă” înseamnă Autobahn-ul german sau acele ”freeway” cu 10 benzi ale americanilor – restul sunt simple șosele sau maxim șosele expres.
Autostrada este denumirea generică pentru acele şosele cu cel puţin două benzi pe sensul de mers; sensurile sunt delimitate între ele şi nu sunt întrerupte de intersecţii cu alte drumuri sau de cale ferată. Sunt rezervate unor anumite tipuri de vehicule, care pot circula cu viteze mari. Există chiar autostrăzi de mare viteză unde este interzis accesul vehiculelor care circulă cu o viteză mai mică de 60 km/h – cel mai celebru exemplu este Autobahn, din Germania, cunoscute drept cele mai rapide autostrăzi din lume.
În ceea ce privește Europa, cei mai mulţi kilometri de autostradă se afla în Spania. Spaniolii au aproape 14.000 de kilometri de autostradă. Ei sunt urmaţi de Germania (circa 13.000 kilometri) și Franţa (peste 11.000 de kilometri).
Germania
Ideea construirii de autostrăzi în Germania a apărut la sfârşitul anilor ’20, în timpul Republicii de la Weimar, iar prima şosea de acest fel, o porţiune de aproape 20 de kilometri între Köln şi Bonn, a fost inaugurată de Konrad Adenauer, în 1932. Aceasta este considerată cea mai veche autostradă din Germania, deşi nu a fost numită iniţial Autobahn, ci Kraftfahrstraße (drum pentru automobile, în limba germană).
Când Adolf Hitler a venit la putere, în 1933, a demarat un proiect de extindere a şoselelor, care urmau să fie numite Reichsautobahnen (autostrăzi naţionale), în întreaga ţară. Până în 1936, în jur de 130.000 de oameni lucrau direct la construcţia autostrăzilor, în timp ce 270.000 de persoane erau implicate în lanţul de aprovizionare a lucrărilor.
În prezent, autostrăzile germane au cel puţin două benzi de circulaţie pe fiecare sens şi câte o bandă de urgenţă, iar multe dintre porţiuni sunt dotate cu trei sau patru benzi, separate în mod obligatoriu de o zonă mediană.
Bundesautobahn 7, care străbate Germania de la graniţa cu Danemarca, până la frontiera cu Austria, este cea mai lungă autostradă europeană. Şoseaua, care măsoară 963 de kilometri, este mai lungă decât toată reţeaua de autostrăzi din ţara noastră.
Pentru că acolo se circulă cu viteze mari, nu vom vedea biciclete, mopeduri sau alte mijloace de transport mai „potolite” pe Autobahnen. Şi nici nu ai voie să opreşti pe margine, indiferent de problemă – nu este doar ilegal, ci şi foarte periculos. Cam jumătate dintre aceste autostrăzi nu au o limită de viteză, însă este recomandat să se circule cu o viteză limită de 130 km/h. Alte zone ale autostrăzilor au limita de viteză impusă de condiţiile meteo sau de trafic.
Bundesautobahn 7, care măsoară 963 de kilometri, este cea mai lungă autostradă din Europa. Aceasta împarte ţara, de la nord la sud, în două jumătăţi aproape simetrice.
Terenul muntos, accidentat, le-a dat de furcă inginerilor, care au fost nevoiți să construiască două tuneluri şi numeroase poduri. Ultima porţiune a şoselei, de 15 kilometri, a fost inaugurată în 2009.
Franța
Sistemul de drumuri din Franţa însumează peste un milion de kilometri, fiind împărţit în Autorutes, Routes Nationales (naţionale) şi Routes Départementales (locale), fiind denumite cu iniţialele A, N şi D, urmate de numere. Autostrada A10, cunoscută şi sub numele L’Aquitaine, este cea mai lungă din Franţa: are 549 kilometri şi leagă Paris de Bordeaux. A doua cea mai lungă este A89, care leagă Bordeaux de Clermont-Ferrand.
Autostrada A75 din Franța include viaductul Millau, un pod hobanat cu o lungime de 2.460 de metri ce traversează râul Tarn la aproape 270 de metri altitudine. Podul are o lățime de 32 de metri și conţine o autostradă cu 2 bezi şi o bandă de urgenţă pe fiecare sens de mers. Viaductul este susţinut de şapte picioare, prelungite prin piloni de 87 de metri înălţime.
Rețeaua de autostrăzi din Franța, cu o lungime de 12.000 de kilometri, presupune în mare parte taxe; excepție fac autostrăzile din jurul orașelor mari și părți din autostrăzile din nordul Franței. Multe autostrăzi au propriul nume, în plus față de numărul dat de autorități. De exemplu, A6 și A7 sunt Autostrăzile Soarelui, deoarece ele traversează Franța de la nord la sud, până la stațiunile însorite de la malul mării. A13 este denumită autostrada Normandiei, întrucât traversează această regiune. A29 este parte a ”route des Estuaires”, un lanț de autostrăzi care traversează estuariile Canalului Mânecii. A40 este denumită ”autostrada albă”, deoarece este drumul care merge la Chamonix și alte stațiuni de iarnă din Franța.
N104, una dintre centurile Parisului, este cunoscută ca La Francilienne, deoarece înconjoară regiunea Ile-de-France.
Cea mai spectaculoasă autostradă este considerată A75, în principal pentru că include viaductul Millau. A75 face legătura între sudul şi nordul Franţei.
Spania și Rusia
O altă ţară europeană ce se regăseşte în topul primelor 10 sisteme de drumuri din lume este Spania, cu o reţea ce se întinde pe 683.000 de kilometri – între care peste 16.000 de kilometri de şosele expres. Spania se află pe locul trei în lume în topul ţărilor cu cea mai extinsă reţea de autostrăzi de mare viteză (autopistas şi autovías). Majoritatea acestor autostrăzi sunt cu plată, iar taxele sunt destul de mari, fapt care i-a determinat pe spanioli să se plângă, la un moment dat, că au prea multe autostrăzi, şi să ceară să nu mai fie construite altele.
M40, care duce spre Madrid, este una dintre puținele autostrăzi mari fără plată din Spania.
Reţeaua rusească de şosele are o lungime de peste 1, 4 milioane de kilometri. Una dintre cele mai lungi autostrăzi din lume este Trans-Siberiana, compusă din şapte autostrăzi federale, măsurând 11.000 de kilometri. Trans-Siberiana merge de la Sankt Petersburg până la Vladivostok şi trece prin Kazakhstan, iar cea mai lungă porţiune a sa este M58, în Rusia, lungă de 2.100 kilometri.
În primăvara acestui an, rușii au anunțat că plănuiesc o autostradă transsiberiană care le-ar putea lega ţara de graniţa de vest a statului american Alaska, trecând peste strâmtoarea Bering, care separă Asia de America de Nord. Mai exact, proiectul propune construirea unei autostrăzi de-a lungul actualei căi ferate transsiberiene, alături de o nouă reţea feroviară şi conducte de gaz şi petrol. Autostrada va traversa Rusia, conectându-se la actualul sistem rutier din Europa Occidentală şi Asia. Distanţa dintre vestul şi estul Rusiei este de aproape 10.000 de kilometri.
Statele Unite
Statele Unite ale Americii se află pe primul loc în topul ţărilor cu cele mai întinse reţele de drumuri moderne; şoselele expres, autostrăzile şi şoselele obişnuite americane însumează 6, 5 milioane de kilometri. De asemenea, în America se află majoritatea celor mai lungi autostrăzi din lume.
Overseas Highway este o autostradă de aproape două sute de kilometri, care leagă insulele din arhipelagul Florida Keys de continent, printr-o serie de zeci de poduri peste Atlantic. Din anul 2009, șoseaua a fost inclusă între cele mai spectaculoase drumuri din Statele Unite, All-American Roads.
Reţeaua vastă de autostrăzi din SUA se împarte în trei categorii distincte: autostrăzi statale, interstatale (Interstates) şi naţionale (US Routes). Interstate 90 (I-90) este cea mai lungă „interstatală” din ţară, se întinde pe aproape 5.000 de kilometri şi face legătura între Seattle, Washington, Boston şi Massachusetts.
Route 20 (US 20) se află în topul celor mai lungi austrăzi din lume, se întinde de la est la vest şi măsoară 5.415 kilometri.
Între autostrăzile celebre ale americanilor se evidențiază Katy, cea mai lată din lume, care are nu mai puțin de 26 de benzi, în anumite locuri. Interstate 10 este numele său oficial, iar zilnic circulă pe ea 219.000 de autovehicule. Construcția acestei autostrăzi, care se întinde pe o fâşie de 37 de kilometri de la intersecţia ei cu Autostrada Interstatală 610 până în oraşul Katy, din Texas, a început în anii 1960.
Cu până la 26 de benzi în unele locuri, Autostrada Katy este cea mai lată din lume; 219.000 de autovehicule circulă pe ea în fiecare zi.
Iar despre autostrada numită Big Dig din Boston se spune că a fost cel mai scump astfel de proiect: a pornit de la o idee de 2, 8 miliarde de dolari în 1985 şi a crescut până la 14, 8 miliarde, ajungând să fie cel mai scump proiect de autostradă din istorie. Construcţia a început în 1991 și a fost terminată în 2007.
Big Dig, cel mai scump proiect de autostradă
China, India, Brazilia
China şi India apar pe locurile doi şi trei în diverse clasamente referitoare la reţeaua de drumuri. Faptul că ambele ţări construiesc mult şi destul de repede duce la aceste schimbări în topuri. India are 4, 8 milioane de kilometri de drumuri, iar China, 4, 5 milioane de kilometri.
Din totalul drumurilor chineze, 4% reprezintă șosele naţionale, iar 7% șosele provinciale. Iar reţeaua chineză de drumuri expres (asemănătoare autostrăzilor, dar cu mai puţine benzi) este cea mai mare din lume: peste 111.000 de kilometri.
Reţeaua de drumuri moderne a Chinei s-a dezvoltat rapid şi uimitor în ultimii ani, iar trendul va fi menţinut. Planul chinezilor este să ajungă până în anul 2030 la 5, 8 kilometri de drumuri, între care 400.000 de kilometri de șosele şi peste 180.000 de kilometri de autostrăzi.
Șoselele naţionale din India se întind pe aproape 1.400 de kilometri, iar reţeaua indiană de drumuri susţine 80% din traficul de pasageri.
Una dintre cele mai mari reţele de șosele ale lumii este Golden Quadrilateral, cea care face legătura între Delhi, Mumbai, Chennai şi Kolkata, totalizând aproape 6.000 de kilometri.
Brazilia are a patra reţea de drumuri a lumii, cu o lungime totală de circa 1, 7 milioane de kilometri, între care 11.000 de kilometri de şosele expres. Acolo s-au construit 12 autostrăzi federale şi 19 autostrăzi statale. Cea mai lungă autostradă federală, BR-101, conectează 12 capitale, având o lungime de 4.800 de kilometri. A doua este BR-116, care măsoară 4.385 de kilometri.
Astfel de ”noduri” de autostrăzi, cum este acesta din Osaka, sunt denumite ”spaghetti” – din motive evidente.
Japonia, Australia, Canada
Poate că cifrele de mai sus nu sunt atât de surprinzătoare, pentru că vorbim despre ţări cu teritorii mari şi foarte întinse. Dar dacă aducem în discuţie Japonia, o ţară insulară, este cu adevărat remarcabil faptul că acolo există o reţea de drumuri ce depăşeşte 1, 2 milioane de kilometri. Japonezii au reuşit să construiască peste 8.000 de kilometri de şosele expres, peste 55.000 de kilometri de șosele naţionale şi 130.000 de kilometri de șosele provinciale.
Un sistem de drumuri performant se află și în Canada: peste un milion de kilometri, dintre care aproape 40.000 de kilometri de șosele naţionale şi regionale. Trans-Canada este un sistem de șosele care trece prin toate cele 10 provincii, având o lungime de 8.030 de kilometri; este singura aflată sub jurisdicţie federală, toate celelalte fiind administrate la nivel de provincii.
Şi Australia se poate lăuda cu o reţea de drumuri bine pusă la punct, ce se întinde pe 823.000 de kilometri şi include autostrăzi, şosele expres şi şosele locale. Autostrada 1, care este de fapt o reţea complexă de autostrăzi, este considerată cea mai lungă autostradă naţională din lume, întinzându-se pe 14.500 de kilometri. Alte autostrăzi importante din Australia sunt Hume (de la Sydney la Melbourne), Pacific (de la Sydney la Brisbane), Princes (legătură între Sydney, Melbourne şi Adelaide) şi Eyre (de la Adelaide la Perth).
Autostrada 401 este cea mai aglomerată din America de Nord: 420.000 de autovehicule trec zilnic prin unele părţi ale acestei autostrăzi. De la terminarea ei, în 1960, autostrada leagă părţile sudică, centrală şi estică a provinciei Ontario, din Canada.
[stextbox id=”custom”]
Mega-ambuteiajul din China
Această imagine din China a făcut înconjurul lumii: mașini blocate pe 50 de benzi de autostradă. Se pare, însă, că mașinile erau oprite la punctele de taxare, deci nu erau chiar 50 de benzi – tocmai de aceea traficul era îngreunat, pentru că șoferii se înghesuiau la ieșire doar pe 20 de benzi. Ambuteiajul s-a format la intrarea în Beijing, la sfârșitul unei vacanțe prilejuite de Ziua Națională a Chinei (1 octombrie).
[/stextbox]
