Cea mai mare livadă ecologică de mere din ţară, la Cheresig, cu fabrică de suc

Cea mai mare livadă ecologică de mere din ţară se află în comuna bihoreană Cheresig, la nici doi kilometri de graniţa cu Ungaria, pe o suprafaţă de 20 de hectare, iar sucul de mere ‘Merita’ produs în fabrica proprie a primit, în acest an, aviz ecologic.

‘Satisfacţia noastră cea mai mare este de ordin spiritual, dacă pot să spun aşa, pentru că noi punem în vânzare mere pentru consum şi suc din mere curate, certificate, aşa cum le-a făcut mama natură, îngrijite cu multă dragoste. Pentru produsele ecologice lumea de la noi nu este încă destul de informată şi de aceea căutăm acum parteneri străini, ‘ a declarat, pentru AGERPRES, Constantin Demian, proprietarul fermei.

După trei ani de reconversie, sub supravegherea SC Ecoinspect SRL din Cluj Napoca, livada de meri de la Cheresig, cu o producţie anuală de peste 300 de tone de mere, a obţinut Certificatul de Conformitate Ecologică, astfel încât din toamna acestui an merele recoltate sunt certificate ecologic.

Tot din această toamnă, consumatorii au la dispoziţie sucul ecologic de mere ‘Merita’, din propria recoltă. Mustul obţinut din presarea merelor este îmbuteliat fără nici un fel de conservanţi, coloranţi sau arome şi fără adaos de zahăr sau apă, doar pasteurizat. Pentru a-şi păstra cât mai mult timp calităţile, este ambalat în sistemul Bag-in-Box, o alternativă modernă şi ecologică faţă de sistemele clasice de genul sticle sau PET-uri.

Constantin Demian a relatat că istoria livezii de meri a început în anul 2007, când un vecin de-al său, inginerul Teodor Ianc, a înfiinţat la Cheresig prin programul SAPARD cea mai mare livadă ecologică din Bihor. Pe cele 20 de hectare de teren, inginerul Ianc a plantat peste 18.000 de meri din opt soiuri, puieţi cumpăraţi din Ungaria din soiuri rezistente care nu au nevoie de irigaţii: Florina, Pinova, Rebela, Freedom, Revena, Remo. Valoarea proiectului s-a ridicat la 180.000 de euro, jumătate din sumă fiind asigurată din bani europeni, cealaltă jumătate fiind obţinută prin împrumuturi bancare.

Devenit noul proprietar în 2012, Constantin Demian a continuat ‘visul’ bătrânului inginer. Vecin cu livada, a văzut an de an cum creşte, dar şi neputinţa unui pensionar de peste 70 de ani. Acesta şi-a format o echipă de lucru şi a achiziţionat o tehnologie de ultimă generaţie pentru procesarea fructelor şi producerea sucurilor naturale.

Zece localnici lucrează permanent în livadă la curăţatul pomilor, la stropitul acestora care se face doar cu extract de plante, la săpatul terenului. Ca fapt divers, stolurile de grauri, ‘spaima’ fructelor, se ţin la distanţă cu ajutorul… CD-urilor. Agăţate din loc în loc în bătaia vântului, ele reflectă razele soarelui, iar graurii nu se mai apropie.

Însă cel mai important om din fermă este inginerul horticultor Mihai Prişcă. ‘Este cel mai mare specialist în tăierea pomilor pentru rod. De sistemul de tăiere practicat de dânsul depinde toată producţia noastră de mere, ‘ a subliniat Demian.

Recoltarea fructelor începe în luna august şi durează până în octombrie, în funcţie de soiurile cultivate. Merele sunt depozitate într-o hală ventilată ce are o capacitate de 200 de tone. Patru persoane din localitate sunt angajate permanent să se ocupe de fabrica de suc. În perioada august-noiembrie, când se culeg merele, în livadă lucrează şi câte 30 de oameni.

Fabrica funcţionează doar până termină de prelucrat fructele din propria livadă. Toată cantitatea de mere culeasă într-o zi este sortată, depozitată la rece apoi prelucrată în decurs de cinci zile. Localnicii culeg manual fructele. Cele mari şi frumoase sunt aranjate în lădiţe pentru a fi vândute ca atare, altele, la fel de sănătoase, merg direct la fabrica de suc, iar merele care nu corespund standardelor sunt depozitate separat, fiind destinate cazanelor de pălincă.

‘Nu prea am cumpărători în anul acesta la merele pentru pălincă. Prin acciza de lux pusă pe alcool, statul a reuşit să-i îngenuncheze pe cazangii. M-am gândit şi eu să-mi fac un cazan de pălincă, dar în condiţiile astea, când din cei 25 de lei cu cât se vinde litrul, statul ia 22 de lei, nu-i rentabil, ‘ a apreciat Demian.

Un kilogram de mere pentru pălincă de la ferma ecologică din Cheresig costă doar 0, 5 lei.

Nici merele cele mai aspectuoase nu au prea mare căutare pe piaţa românească. Doar intermediarii se bat pentru ele dacă le pot cumpăra la preţul merelor neecologice, adică cu un leu kilogramul, în condiţiile în care marii retaileri exportă merele româneşti la preţuri de cinci ori mai mari. Spre exemplu, pe piaţa din Budapesta fructele bio se vând şi cu 500 de forinţi kilogramul, adică aproximativ 7, 8 lei, iar în Austria preţul este şi mai mare.

Pentru livezi de pomi fructiferi subvenţia acordată de statul român este de 400 de euro la hectar, în timp ce în Ungaria producătorul bio primeşte pe lângă subvenţia pe suprafaţă, care este de 200 de euro la hectar, încă 550 de euro la hectar din partea Ministerului Agriculturii de la Budapesta.