Puncte cheie:

• A violat sau nu avionul rusesc spaţiul aerian al Turciei? Imaginea radar prezentată de Turcia spune clar „Da”, Rusia spune categoric „Nu”;
• De ce nu s-a îndepărtat totuşi pilotul rus, dacă a fost avertizat insistent, aşa cum susţine partea turcă, de zece ori în ultimele cinci minute dinaintea lansării rachetei aer-aer asupra lui?;

Idei şi puncte cheie:

• Globalizarea a fost, în esenţă, un produs conceptual şi civilizaţional extrem de eficient al lumii capitaliste de limbă engleză, lansat cu mai bine de trei decenii în urmă şi în care Internetul avea ulterior să devină un vector major, prin care Occidentul şi-a exportat valorile dar mai ales mărfurile pe pieţele „lumii a doua” şi a „treia” (în curs de dezvoltare, să zicem), uniformizând practici, mecanisme, proceduri, reglementări, şi, mai presus de orice, pieţe.

Adevărul numărul unu este că nu ne place ce se întâmplă în Republica Moldova. Şi nu de ieri, de azi. Liderii, partidele, guvernele succesive, instituţiile statului, administraţia publică, justiţia arată urât.…

Pe 6 noiembrie a.c. va avea loc la Cracovia, în organizarea Clubului Jagiellonian din cadrul prestigioasei universităţi poloneze, prima masă rotundă dedicată parteneriatului strategic româno-polon. Ideea mi s-a părut de la început foarte interesantă şi promiţătoare, atât academic cât şi politic, mai ales că evenimentul este planificat să aibă loc la puţină vreme după alegerile legislative din Polonia, care vor duce, prin rezultatul lor astăzi cunoscut (dar oricum previzibil, în urma scrutinului prezidenţial din luna mai, aşa cum am mai scris) la înlocuirea guvernului liberal al Platformei Civice cu unul conservator, al Partidului Justiţie şi Dreptate (PiS).…

Praful şi pulberea s-au ales de „moldovenismul proeuropean” al Republicii Moldova, îngropat sub mormanul de corupţie, mediocritate, kitsch discursiv, duplicitate şi ipocrizie postsovietică din politica de la Chişinău. Prea mici sau prea slabi, se pare, pentru o fereastră de oportunitate strategică şi o miză geopolitică atât de mare, liderii actuali ai Moldovei se acoperă, de la dreapta la stânga spectrului politic, cu sau fără o misiune primită în acest sens de undeva, de ridicolul şi ruşinea unui eşec istoric.…

Puncte cheie:

Recentul discurs de la Passau al lui Jean Claude Juncker, în esenţă unul anti-american şi pro-rus (desigur, cu toate nuanţările aferente), readuce în dezbatere abordările sistematic anti-americane ale Preşedintelui Comisiei Europene, pe care la început le credeam doar izolate şi accidentale;

Nu mulţi lideri europeni îl aprobă explicit pe seniorul Juncker când vorbeşte despre „o armată a Uniunii Europene, care să nu mai depindă de NATO şi de Statele Unite” sau, mai nou, de „necesitatea încetării influenţei americane asupra Europei şi de mai mult respect acordat Rusiei”, dar nu putem şti câţi îi dau dreptate în tăcere şi, mai ales, cum a fost posibil ca anti-americanismul să acceadă atât de sus în ierarhia politică a Uniunii Europene;

*În precedentul meu articol, cu mai puţin de două săptămâni în urmă, menţionasem posibilitatea unui pact al Occidentului cu Rusia, având ca principal promotor Germania (susţinută de suita statelor şi liderilor europeni aflaţi în siajul Berlinului) dar, sincer vorbind, nu anticipasem o „revărsare” anti-americană şi pro-rusă atât de frustă ca cea de zilele trecute a şefului Comisiei Europene, care l-a certat de-a binelea pe preşedintele Obama că foloseşte termenul de „putere regională” cu privire la Rusia, termen care îl deranjează, din câte înţelegem, pe preşedintele Putin, cerând în schimb o relaţie de la egal la egal între Washington şi Moscova;

*Îndepărtarea Uniunii Europene de Statele Unite, tocmai acum, în condiţiile în care Rusia forţează revenirea la statutul de putere globală precum şi recuperarea influenţei politico-economice în regiunile şi ţările aflate până la sfârşitul anilor ‘80 sub tutela Uniunii Sovietice (Europa de Est, Siria, Irak), satisface pe deplin jocul strategic al Moscovei, de a scoate America din ecuaţia Europei, de a-i limita influenţa în Orientul Mijlociu şi de a consolida Blocul Eurasiatic, în detrimentul spaţiului euro-atlantic, care a definit în mod tradiţional Occidentul;

*Dacă unele state din Uniunea Europeană vor începe să aibă un comportament ezitant şi oscilant faţă de NATO şi de angajamentele Americii în Europa (ceea ce, fireşte, sperăm să nu se întâmple), România va trebui să rămână o ţară profund „atlantistă”, cât mai apropiată politic şi militar de Statele Unite.…

Idei şi puncte cheie:

*Patru ani şi jumătate de inacţiune în faţa unei tragedii umane de proporţii uriaşe sunt prea mulţi ca să rămână „nepedepsiţi” politic, economic şi social;

*Eşecul Occidentului în Siria a intrat în faza decontului;

*Marile puteri occidentale au crezut că se pot eschiva în faţa unui război civil devastator şi a ascensiunii Statului Islamic, dar erorile strategice ne ajung din urmă pe toţi cei care facem parte din club, factura colectivă crescând de la o zi la alta;

*Turcia a deschis doar puţin „robinetul” în taberele de refugiaţi (unde sunt două milioane de sirieni, nu 120.000 cât plânge Uniunea Europeană că trebuie să realoce astăzi), arătând lumii întreaga slăbiciune, ipocrizia şi laşitatea unor lideri şi state europene care nu ştiu ce să facă, în fond, cu atât de mica felie primită din disperarea unei naţiuni la care au asistat tăcuţi ani în şir;

*Trecând brusc de la „prea mult” la „prea puţin”, politica externă a administraţiilor Bush şi Obama marchează, prin eşecul lamentabil din Orientul Mijlociu, una dintre cele mai slabe perioade din istoria Statelor Unite, cu puţinele şanse care mai sunt de a repara ceva din răul făcut, în ultimul an de mandat al lui Barack Obama;

*Uniunea Europeană pare K.O.…

*Miza Nordului devine de la an la an o temă strategică, politică, economică, ştiinţifică şi comercială (posibil, în viitor, chiar şi militară) de interes major, nu numai pentru puterile arctice, dar şi pentru alte puteri interesate să obţină acces la noul „Far West” al planetei;

*Puterile arctice (Statele Unite, Rusia, Canada, Norvegia, Islanda, Danemarca, Suedia, Finlanda) dar şi China, Uniunea Europeană în ansamblu, India sau Japonia ca puteri non-arctice îşi profilează tot mai pregnant şi în felurite moduri prezenţa, interesele şi strategia de acţiune dincolo de Cercul Polar, iar tensiunile rezultate din ciocnirea acestor interese şi strategii concurente cresc pe măsura confirmării imenselor oportunităţi care apar în regiune;

*Deschiderea „Pasajului Nordic” între Atlantic şi Pacific, posibilă în condiţiile încălzirii globale şi a topirii parţiale a calotei glaciare, nu numai că ar face traseul vaselor comerciale transcontinentale în emisfera nordică mai scurt şi mai profitabil (există deja companii care promovează ruta arctică de transport maritim, cu rezultate încă modeste dar oricum în creştere în ultimii ani) însă ar deschide o poartă generoasă, insuficient reglementată, spre un bazin de resurse foarte promiţător, cu statut internaţional deocamdată controversat;

*Chestiunea drepturilor teritoriale asupra Dorsalei Lomonosov (reper important al teritorialităţii în Oceanul Arctic, care traversează practic Polul Nord) opune Rusia Canadei şi Danemarcei, fiecare din cele trei state pretinzând, conform Convenţiei asupra Dreptului Maritim din 1982, că această creastă submarină este o prelungire a propriului teritoriu continental;

*Se estimează că Arctica ar deţine circa 13% din rezervele de petrol şi 30% din resursele de gaze la nivel planetar, ceea ce ar putea schimba substanţial, în condiţiile exploatării rentabile a acestora, tabloul mondial al intereselor şi influenţelor în domeniul energiei.…

*Criza imigranţilor din Uniunea Europeană atinge niveluri considerate „record” în întreaga istorie postbelică a continentului. Cifrele de refugiaţi, de regulă solicitanţi de azil politic din Orientul Mijlociu şi Africa, se dublează practic de la o raportare la alta, fără nicio perspectivă realistă de calmare în viitorul apropiat;

*Guvernul german revizuieşte a doua oară în acest an cifra de imigranţi ilegali prognozată până la sfârşitul lui 2015, de la 240000 în ianuarie, apoi 450000 în mai, iar acum 800000 prognozaţi până în decembrie, evident considerându-i numai pe cei de pe teritoriul Germaniei (aproape 1% din populaţia ţării);

*Uniunea Europeană pare tot mai mult o insulă de pace şi bunăstare înconjurată de o mare a disperării, războaielor şi suferinţei, care ameninţă să reverse dinspre vecinătatea sudică (mediteraneană) valuri de familii oropsite, în căutarea unei licăr de speranţă, dar şi problemele inerente pe care această revărsare le aduce cu sine.…

Cabinetul Valeriu Streleţ porneşte la drum fără a beneficia de entuzismul societăţii moldoveneşti (al Uniunii Europene şi Statelor Unite rămâne încă de văzut, dar aş fi mai degrabă precaut în aşteptări), părând o soluţie mediocră, un compromis politic cenuşiu, care are singurul merit de a fi fost acceptat de liderii ofiliţi ai celor trei partide ale Alianţei pentru Integrare Europeană nr.…

Nu orice dorinţă şi nu orice adevăr se pot supune votului popular, în caz că liderii aleşi au o minimă responsabilitate politică şi nu vor doar să se ascundă sub „fustele” frumos colorate ale democraţiei.…

La ora la care scriu acest text, sunt semnale că Troica ar putea ceda şi accepta să finanţeze a treia oară falimentul mascat al Greciei (restructurarea datoriei publice). Dar mă grăbesc să adaug că, din dilema europeană cu privire la criza grecească, nu se mai poate, de fapt, ieşi bine.…