Visul lui Alex, la patru ani: Mi-ar plăcea să-i fac pe oamenii mari fericiți

La cei patru ani și două luni pe care îi are, Alex este unul dintre copiii pe care nu îi uiți foarte ușor. Blonduț, cu ochi albaștri și prezent la majoritatea evenimentelor sportive din oraș, Alex este reprezentarea cea mai concretă a fericirii unui copil la vârsta lui. Calitatea lui numărul unu este de a fi simpatic. Atât de simpatic încât a cucerit inimile celor mai reprezentativi sportivi ai Clujului, ale celor mai apreciați actori și chiar inimle oamenilor obișnuiți care l-au remarcat la diferite evenimente. Recent a fost la București pentru a asista la Finala Cupei României dintre ”U” Cluj și Steaua unde, fiind chemat pe nume de unii dintre suporterii echipei clujene, și-a întrebat mama: „Și aici mă cunoaște toată lumea?”.

Raul Ciupe, căpitanul echipei de fotbal Universitatea Cluj, Valentin Lemnaru, golgheterul din sezonul trecut al Universității Cluj, baschetbaliștii Mihai Silvășan și Branko Cuic, sau actrița Anca Hanu sunt doar o parte dintre prietenii lui Alex pe care i-a cuprins în mrejele drăgălășeniei lui.

În contextul în care România a fost desemnată țara cu cei mai fericiți copii în cadrul unui studiu realizat de Goethe University, pentru a afla mai multe despre ce anume îl face fericit, dar mai ales cum contribuie părinții la modelarea personalității lui, am stat de vorbă cu Diana, mama lui Alex. „Eu sunt o mamă atipică. Sunt genul de mamă care i-a impus copilului ei limite (nu strigăm pe stradă, nu luăm din magazine, nu aruncăm pe jos) pur și simplu prin discuțiile pe care le am cu el. Mi-am dorit foarte mult copii încă din primii ani de căsătorie și după ce am rămas însărcinată am început să citesc toate publicațiile despre mame și copii. Cumva, însă, mi-am dat seama că nu mi se potrivea nimic din ceea ce citeam. După ce l-am născut pe Alex nu am mai citit sfaturi de parenting pentru că simțeam că pot să fac față situației și fără ajutorul ideilor din cărți”, povestește Diana.

Astfel, la patru luni și jumătate Alex a fost dus de mama lui pentru prima dată pe stadion și, deși era expus gălăgiei, torțelor, petardelor și aglomerației, a rămas la fel de liniștit, ca în timpul oricărei plimbări în parc, spre exemplu. În altă zi a fost dus la Sala Sporturilor „Horia Demian” și astfel a ajuns să meargă constant la meciurile echipelor clujene fără să plângă, sau să își piardă răbdarea după primele minute de joc. „Toată lumea mă sfătuia să nu îl iau cu mine la asemenea evenimente pentru că ar fi fost atipic pentru vârsta lui. Eu, în schimb, mai ales după vârsta de un an, îl țineam tot timpul în brațe și îi explicam ce se întâmplă pe teren, deși eram conștientă că nu înțelege. Acum, de exemplu, deja știe să numere și să socotească de la baschet. Niciodată nu m-am chinuit să îi explic cum arată cifra unu, în schimb, el o știe de pe tabelă din sala de sport”, precizează mama micuțului, de altfel o foarte mare iubitoare a sportului.

„Prin faptul că am devenit mamă mi-am dobândit un partener de joacă”

Cu trecerea primilor ani din viață, pentru Alex s-au diversificat și activitățile. Cu același entuziasm merge astăzi la teatru, uneori și la biserică sau la alte evenimente din oraș, precum concursuri de squash sau gale de box. „Acum suntem obsedați de spectacolul «Sânziana și Pepelea» și ne-am împrietenit și cu actrița Anca Hanu. De la grădiniță foarte rar mergem acasă și fie ne oprim în parc, sau la spectacole. Bineînțeles că mă pliez  după el și nu îl duc cu forța. Până acum nu l-am dus la vernisaje, însă a stat fascinat la spectacolele «Carmen» și la «Don Quijote»”, povestește Diana.

Alex e genul de copil care merge și povestește cu toată lumea. Calitatea lui numărul unu este de a fi simpatic și așa ajunge să se facă remarcat. Notorietatea și-a câștigat-o și de pe Facebook unde părinții i-au deschis o pagină personală, disponibilă doar prietenilor de familie și cunoscuților, cu postări ale momentelor și întâlnirilor memorabile din viața băiețelului lor. „Ce îl face pe Alex fericit?Tot ce în mod normal este interzis de mămici sau de cărțile de specialitate. Când încă nu mergea în picioare îl duceam în Piața Unirii și mergea în patru labe deși ni se făcea observație că nu este tocmai igienic. Apoi cea mai mare fericire a devenit baia la fântâna din Piața Unirii. Așa bucurie pe fața lui nu am mai văzut vreodată și am ales să îl las să se bălăcească de câte ori timpul de afară ne permite. Fiind mămică am înțeles că pentru ei există acum și aici, nu există peste două zile când va fi mai cald. La vârsta lor nu înțeleg ce înseamnă amânarea. Avem limite impuse de mine dar, atâta timp când nu deranjăm pe cineva este voie să ne cocoțăm și să ne jucăm oriunde. În general îl face fericit să se tăvălească prin praf sau prin noroi, sau să ne rostogolim la Sala Polivalentă pe iarbă”, precizează Diana.

Mama lui Alex își amintește despre un moment când a ajuns la un meci  de handbal în minutul 56 strict cât să-l vadă pe Alex că se bucură să fugă pe teren. „Am mers jumătate din oraș pentru acele patru minute”, spune Diana. De altfel, să alerge la sfârșitul meciurilor pe teren, să bată palma cu jucătorii sau să cânte cu suporterii, sunt pentru Alex câteva dintre deliciile copilăriei lui.  „Oare eu la ce voi fi bun, mamă?”, m-a întrebat Alex în timpul unei dintre discuții „filozofice” pe care o aveam. „Cred că tu o să reușești să faci oamenii fericiți”, i-am răspuns, iar el, cu foarte mare seriozitate mi-a zis: «Mi-ar plăcea să fac oamenii fericiți»”, povestește Diana. Dacă băiețelul ei va ridica tribunele în picioare pe terenul de fotbal, sau dacă îi va uimi pe spectatori în sala de teatru, rămâne de văzut. Cu siguranță însă, Alex va avea deschis apetitul pentru toate lucrurile frumoase pe care le-a trăit încă de la primele luni de viață și care, în acest moment al copilăriei lui,  îl fac cel mai fericit.