Vindem numai ce producem, altceva nu avem pe tarabă

Piața Agroalimentară „Ion Meșter” din cartierul Mănăștur funcționează pe bază de acționariat din 1998 și, la fel, ca celelalte piețe din oraș, a avut și zile mai bune. Până în 2005-2006, piața mergea foarte bine, apoi a mai scăzut odată cu criza economică, iar din 2010 este tot mai slabă. Mai demult veneau tiruri întregi cu roșii oltenești sau castraveți, în vreme ce astăzi poți să îi numeri pe degetele de la o singură mână pe comercianții din Oltenia. Producătorii locali au rămas și ei puțini, doar 10-15 mai sunt care locuiesc în Cluj și care vin constant cu produse de la țară, în rest, mesele sunt ocupate de intermediari. Administratorul pieței spune că nu are cum să-i atragă nici pe producători, nici pe clienți pentru că cine vine în piață nu se uită nici pe internet, nici pe Facebook să vadă oferta.

Nu mai există o zi a săptămânii în care piața să meargă mai bine decât în restul zilelor pentru că oamenii nu își mai „fac piața” la fel cum o făceau pe vremuri. Cauza pentru acest declin ar fi în primul rând numărul mare al aprozarelor de cartier care le oferă locuitorilor ocazia să coboare din bloc la orice oră pentru a-și cumpăra verdețurile, fructele și legumele. „Cei cu aprozarele s-au extins foarte mult și își permit să pună marfa vrac, pe jos, și fiecare om își alege ce îi place. Exact ca la supermarket. Oamenii dacă nu pun mâna pe fiecare produs, nu mai sunt sănătoși. La mese, oamenii din piețe nu își permit să pună marfă multă, doar atât cât le permite masa. Aprozarele ne-au luat din clienți. Piețe ar fi în Cluj, dar nu este cerere”, au declarat pentru Transilvania Reporter mai mulți producători locali din piața Ion Meșter.

„Și producătorii și comercianții și clienții sunt tot mai puțini. La început, se practica licitația în cazul meselor, cine dădea mai mult pentru o masă, o primea. Încet, însă, s-au rărit. Dacă vă uitați în jurul pieței din zece în zece metri s-au deschis aprozare și sunt tot mai mulți care își aduc marfa din depozite sau din străinătate. Puțini oameni mai fac diferența între o roșie de grădină și o roșie de seră, pentru că se uită la bani. La fiecare leu se uită omul. Mai demult roșiile erau duse cu lăzile în blocuri pentru a face lumea bulion, acum oamenii merg cu câte o sacoșă, două. E greu și va fi din ce în ce mai greu”, a precizat, la rândul său, Toderici Aurel, administratorul Pieței Agroalimentare „Ion Meșter”.

În ciuda acestor greutăți, piața funcționează în continuare. Locuri de vânzare sunt aproape 400, din care producătorii dispun de 100 de locuri și firmele de 70. Piața nu e ocupată în totalitate. Doar vara mesele sunt mai pline și spre toamnă când se face recoltarea. În restul timpului, oamenii din piață spun că de multe ori sunt mese libere unde poate să vină cine vrea. Din păcate, olteni nu prea mai vin și arădeni nici atât. Cel puțin nu la fel cum veneau. Pentru o masă comercianții și producătorii trebuie să plătească 300 de lei lunar, ceea ce este puțin față de cei 1000 de lei pe care îi dau pe chirie, lunar, comercianții din Piața Mihai Viteazu, dar mult față de 90 de lei pe care îi plătesc producătorii și comercianții din piețele administrate de primărie. „Oamenii sunt descurajați de lege să mai cultive pământul. Dacă vrei să cultivi 200-300 de kilograme de ceva îți trebuie certificate, trebuie să plătești impozite. Oamenii preferă să vândă angro la intermediari și unii dintre ei, în anii următori, renunță de tot. În câțiva ani nu vom mai avea producători locali. Nu-i de mirare la felul în care se face agricultură în țara asta. Lumea nu are bani să investească în sere, munca e foarte grea, costă bani, îți trebuie utilaje. Până produsele ajung în piață e cale lungă. Lumea vede ce se întâmplă și renunță, deși după Revoluție foarte multă lume a plecat la țară. Nu poți să te aștepți să te ajute Statul tot timpul, dar măcar dacă nu ar fi atâta birocrație”, spun producătorii.

În Piața „Ion Meșter”, le sunt create oamenilor toate condițiile. Locul este aerisit, căile de acces sunt mari, piața are oameni de serviciu și paza este asigurată. Sunt comercianți care reușesc să câștige bine, sau mai puțin bine. Doamna Ana, de exemplu, vinde roșii în Piața „Ion Meșter” din Mănăștur începând cu anul 2002, de când a ieșit la pensie, și nu s-a lăsat nicicând descurajată de criza economică sau de comercianții intermediari. Roșiile sale de grădină se evidențiază imediat prin imperfecțiunea lor, dar ce mai contează atunci când gustul lor e cel natural, de roșie crescută fără substanțe chimice. „Vin să cumpere roșii de la mine și oameni din cartierul Zorilor. Din păcate, însă, cu atâtea aprozare nu mai există o zi anume din săptămână în care lumea să facă piața și nu pot să spun că o zi e mai bună ca alta. Uneori trebuie să scădem și prețul, cum am făcut zilele acestea de la 7 lei, la 6 lei kilogramul, dar nu am avut de ales pentru că nu pot să le țin mult că se strică. E mult de lucru și tot zicem că renunțăm, dar primăvara când se încălzește vremea o luăm de la capăt”, povestește doamna Ana, fostă croitoreasă la unitatea militară de la Jucu.

Roșiile, ardeii și castraveții pe care doamna Ana îi aduce în piața Ion Meșter din Mănăștur sunt din grădina pe care ea și soțul ei o au în Jucu, lângă Cluj. „Încep să vin de primăvara cam de când am răsaduri și apoi când se fac roșiile și ardeii. Ajung de obicei pe la șapte dimineața, pentru că la șase pornim din Jucu împreună cu băiatul meu. Marfa o pregătesc seara. Nu vin în fiecare zi pentru că este din ce în ce mai greu să lucrăm grădina mai ales că soțul are 80 de ani. Muncim foarte mult și mai vine câte o furtună cum a fost cea de ieri și ne strică toată grădina. Ne-a rupt parii la roșii, Doamne feri ce ne-a făcut. Masa în piață o am plătită de ani de zile. O perioadă am avut masă și în Piața Mihai Viteazu, pe urmă ne-am mutat la Flora și acum suntem aici de câțiva ani”, precizează doamna Ana, adăugând că trebuia să își ocupe timpul cu ceva, iar cultivarea legumelor a fost o opțiune foarte bună. „Cine a crescut la țară este învățat să lucreze și nu poate să stea. De când a ieșit soțul la pensie, în 1993, am început să ne ocupăm de pământul de la Jucu. Avem în grădină de toate. S-au făcut bine roșiile, ardeii, fasolea, castraveții. Uitați și ceapa, ce frumoasă e!. Am lucrat ca și croitoreasă la unitatea militară de la Jucu și aveam grădină și seră și îmi plăcea să lucrez și acolo. La noi la Jucu a fost dintotdeauna pământ foarte bun și hotarul era plin de legume. Eu la opt ani mergeam la plivit straturi, dar atunci se lucra totul manual, nu mecanic”, își amintește doamna Ana.

Doamna Rozaria, în vârstă de 68 de ani, a venit în Piața „Ion Meșter” tocmai din comuna Mihai Viteazu, de lângă Turda și a adus din propria grădină fasole, ceapă, dovlecel și spanac. „Vin cu legume în Cluj de 50 de ani și în Piața Ion Meșter de 12 ani. Fiecare de aici avem clienții noștri. Băiatul meu lucrează și el grădina și în zilele în care nu vine nora mea la piață, vin eu. Anul acesta a plouat cam mult, zarzavatul nu are culoare, ceapa s-a uscat prea repede. Dar ce să facem, vindem numai ce producem, altceva nu avem”, a mărturisit doamna Rozaria.

La câteva mese distanță o găsim pe Denisa, elevă în clasa a XI-a la Liceul de Informatică din Cluj. Tânăra a ales ca în această vacanță să își ajute părinții în piață pentru ca banii câștigați să îi investească în reparațiile unei case pe care bunicii ei o au într-un sat din comuna Jucu. „Avem în Jucu de Mijloc patru solarii și venim să vindem legumele în Piața «Ion Meșter» pentru că e aproape de casa noastră din Mănăștur. Dimineața la șase mă trezesc și vin la piață și stau o jumătate de zi, până când mă înlocuiește sora mea. Este destul de greu pentru că, de exemplu, am stat până la 12 azi-noapte să mă uit la un serial și a trebuit să mă trezesc de dimineață să vin în piață. Dar îmi place și cred că mă găsiți tot aici până când începe școala. Am timp să ies și în oraș, după-masa, când nu lucrez. Sunt zile când la roșii am coadă foarte mare și atunci chiar merită să stau”, a declarat Denisa.