Viața de skipper a lui Ciprian Pușcaș. Şi-a cumpărat libertatea şi câştigă bani din asta

Skopelos, insula unde s-a filmat pelicula Mamma Mia, este locul care găzduiește și barca lui Ciprian, Dan și Dezso. Bisericuța Agios Ioannis este situată în vârful unei stanci, la 100 de metri înălțime și trebuie să parcurgi toate cele 105 trepte cioplite în stâncă pentru a ajunge la capela.

Avea 30 de ani și se săturase. Se săturase să fie angajat, să aibă șef, se săturase și de monotonia de a primi același salariu fix, în aceași zi a fiecărei luni. Era plictisit să-i fie bine. Vroia mai mult și a ales să-și dorească să-i fie și mai bine. Așa că a zis stop. A avut curajul să iasă din zona călduță de confort și să renunțe la tot. În 2007, Ciprian Pușcaș a luat totul de la zero. De loc e din Șimleul Silvaniei, dar a terminat Facultatea de Electronică în Cluj și n-a mai plecat.

Afacere stabilă din trei de zero

Cipri habar nu avea ce va face, nici măcar de unde să înceapă. Nu știa ce caută. Așa că a decis să-și dea demisia de la firma unde lucra și, de la un prieten, a împrumutat 3.000 de euro. Timp de trei luni a stat acasă, dar nu în casă. “Ideile vin de peste tot. În cele trei luni am tocat 2.000 de euro, am vorbit cu oamenii, am cules idei, m-am informat și am început primul meu business cu 1.000 de euro. Era o lege pe atunci pentru protecția persoanelor cu handicap sau greu integrabile. Ca și angajator te puteai constitui într-o societate protejată. Am luat în considerare și partea socială și partea de business. Din primul moment și până am încasat primii bani au trecut șapte luni. De patru ori am luat-o de la zero pentru că s-a tot schimbat legea”, povestește Cipri. Și de atunci încoace, o firmă de IT și papetărie, o firmă mică dar stabilă, firma lui, funcționează și în ziua de azi. E adevărat, asta îi dă posibilitatea de a se juca, între timp, și cu alte idei, cum îi place lui să spună.

Cabana plutitoare din Grecia

În tot acest timp însă, Ciprian nu a încetat să caute idei, sau mai bine zis să fie deschis să lase loc ideilor să vină la el. Idei trăznite, idei îndrăznețe. Din 2011 Cipri a ajuns să-și petreacă mai toate verile pe mare, el, cel care nu știe să înoate și căruia nu-i plăcea pe litoral. “Nu-mi plăcea la mare, nu vedeam sensul să stau pe plajă la soare toată ziua, să mă bronzez, să beau bere și să mănânc. Nici nu știu să înot. În clasa a XI-a am fost la mare în tabără și m-am urcat pe o vendetă militară, mă împrietenisem cu niște scafandri militari care m-au luat cu ei într-o excursie. Atunci am zis că vreau să mă fac marinar, doar că nu știam să înot și de asta am renunțat și nu am dat la marină. Mi-a pierit pofta de mare”.

În vara lui 2011, Dan, prietenul său, și-a luat o barcă din București, împreună cu alți zece oameni, o ambarcațiune cu lungimea de 40 de picioare – 13, 2 metri – care a costat în jur de 50.000 de euro. Atunci m-am urcat și eu prima dată pe o astfel de barcă și, de atunci, îmi place și mie să merg la mare (râde). Îmi place că pe barcă totul e activ, fiecare pasager participă într-un fel sau altul și ajută la treburi de navigație”, mărturisește clujeanul. Acum, barca respectivă are doar trei proprietari, toți români, dintre care unul este el.

Patron în România, skipper în Grecia

În România nu a putut să facă asta. Propria-i țară, așa frumoasă și dotată cum e, cu toată deschiderea la Marea Neagră cu care ne lăudăm, nu i-a dat posibilitatea să îmbine utilul cu plăcutul. “Am dus barca în port în Grecia pentru că la noi nu ai ce să faci cu ea, pornind și de la faptul că doar să o ții ancorată e scump. În România costă 500 de euro pe lună, iar în Grecia costă 150 de euro chiria în port. Asigurarea bărcii costă între 1.500 și 2.000 de euro pe an. Sunt marine speciale pentru ambarcațiuni de agrement. Am ținut-o o vreme în Marina de la Eforie unde, pe lângă că era mare chiria, te trezeşti și că nu poți ieși din port pentru că nu-i dragat. Apoi, în Grecia chiar ai ce să vezi, sunt multe insule, golfuri”, spune Cipri cu tristețe.
Tânărul a făcut cursul de skipper în Cluj prin Yacht Club Regal Român și a dat examenul la căpitănia de la Dej. Însă permisul obținut în România nu este reconoscut în toată lumea. Așa că Cipri intenționează să facă luna viitoare un nou curs în Grecia, la școala londoneză, Royal Yachting Academy, pentru un permis recunoscut mondial. Pentru aceasta, Cipri va plăti 500 de euro pentru curs, 500 de euro pentru permis.

Deocamdată legea nu-i permite să-și închirieze barca – prețul la închirierea unui velier poate să fie între 2.000 și 5.000 de euro pe săptămână – pentru că în Grecia nu poți închiria ambarcațiunile care sunt sub alt pavilion decât cel grecesc. Se zvonea că legea va fi schimbată de la 1 iulie anul acesta, astfel că plăcerea ar fi putut să fie transformată rapid într-o afacere. Însă băieții nu s-au lăsat păgubași și au contactat două firme de charter grecești pentru care lucrează ca skipperi. Astfel, românii interesați de a închiria o barcă pentru sejur în Grecia pot găsi și barcă și skipper român, care este mult mai ieftin decât unul grec. Unul grec costă 150 de euro pe zi, unul român costă 400-500 de euro pe săptămână. Sezonul începe de la jumatea lunii aprilie până la sfârșitul lui septembrie. Bărcile pot fi de la șase la zece locuri, iar prețul unui sejur de o săptămână este în jur de 700 de euro.

Viața de skipper înseamnă, pentru Ciprian, în primul rând, libertare. Cea mai puternică amintire de până acum sunt cele zece ore de stat într-o furtuna de gradul nouă din zece prin care a trecut. Deși furtuna a fost anunțată, Cipri a fost convins de câțiva prieteni să iesă în larg. Au fost trei bărci, vroiau să facă 50 de mile, din punctul A în punctul B. “Senzație de mașină de spălat, ni s-a rupt vela centrală. Dan era skipper, eu eram singurul dintre ceilalți care mai fuseseră pe mare. Ne-am pus vestele de salvare și am stat. Cele trei bărci care trebuiau să ajungă într-un punct B, au ajuns în punctele C, D și E și nu ne-am mai întâlnit. Am stat o noapte la ancoră într-un golf. Grecii care locuiesc pe insule sunt foarte primitori, deschiși, prietenoși. La ei acasă ai impresia că și ei sunt turiști. Merg pe scutere, se uită admirativ la peisaje, parcă ar fi prima dată acolo. Criza din Grecia nu se simte pe insule, oamenii aceia sunt relaxați”, spune Cipri.

Barca, sursa de prieteni noi și “dezinteresați”

Ciprian recunoaște că mulți amici vechi și noi au apărut prin preajmă după ce au auzit că are așa barcă în Grecia. Așa că, până una alta, Cipri și partenerii săi se distrează vară de vară cu familiile și prietenii pe barca proprie și câștigă lucrând ca skipperi pe bărcile grecești. Și în rest, până una alta, Cipri dezvoltă noi afaceri.

Statul grec a decis ca insulele nelocuite din Grecia să fie populate cu capre, în ideea că în cazul unui naufragiu, oamenii să aibă cu ce se hrăni.

“Trăim ca marinarii. Suntem cazați pe bărci, ne plimbăm printre insule, vizităm golfuri șiplaje sălbatice, ne jucăm cu delfinii chiar în mediul lor natural, înotăm, pescuim, facem snorkelling, drumeții pe insule, offroad, savurăm bucătăria grecească, observăm flora și fauna acvatica și terestră, facem fotografii, chefuri în golfuri, mergem în cluburi, plajă și tot ce vă mai puteți imagina”.

[stextbox id=”custom” caption=”Transformă ideile în câștig”]“Dracula Offroad” este un proiect început în urmă cu o lună prin care Ciprian, împreună cu doi prieteni din Braşov, vor să promoveze România sălbatică și medievală. Tinerii din Brașov au trei mașini 4×4 cu care, pe drumuri forestiere, vor duce turiștii. O prietenă de-a lor este tur-operator în turism în Suedia şi are o bază de date de clienţi dispuşi la vacanţe active. Cipri speră ca aceştia să fie primii lor clienţi. “Am observat că pe partea de offroad România este prea puțin exploatată. Pornind de la ideea unor ”brand-uri” care au deja rezonanță: Transilvania, Dracula și prințul Charles, care a promovat și el România, am conceput trei programe: Dracula Tour, Transilvania Sălbatică și Transilvania Medievală. Traseele sunt pe drumuri forestiere și macadam în cea mai mare proporție și cuprind vizitarea proprietaților prințului Charles, unde turiștii se pot caza, rezervații de zimbri și urși bruni, vulcani inactivi, cascade, biserici medievale fortificate, cetăți medievale, Transfăgărășanul, Sighișoara, Brașovul, castelul Bran și multe altele. Pe aceeași idee, în viitor Cipri vrea să organizeze excursii pentru turiști, folosind ca mijloace de transport caii.

“Transilvania Art”, un alt proiect familial de data aceasta, s-a născut dintr-o idee care le-a venit lui Cipri și soției sale, Ina, anul acesta, la nunta lor. “De la nuntă a pornit totul. Sala am vrut să o amenajăm pe teme marine. Căutăm obiecte ceramice care să aducă, cumva, a Grecia. Printr-un prieten am ajuns la o artistă care face ceramică și care are o colecție pe tema Grecia. Le ținea într-un garaj și se plângea că nu le poate vinde”, spune Cipri. Astfel, au creat o asociație din care, momentan, fac parte opt artiști transilvăneni – ceramiști, pictori, fotografi și. Cu ocazia festivalului TIMAF de luna aceasta de la Cluj vor organiza prima expoziție cu lucrări reunite ale artiștilor.

Și Ciprian Pușcaș nu se oprește aici. Vrea să facă cursuri de snowboard și ski și să devină instructor. I-ar plăcea ca pe perioada iernii să predea la o școală de ski din Austria, să organizeze cursuri pentru turiștii români. Și Ciprian Pușcaș nu se oprește nici aici.[/stextbox]

Mai jos puteţi vizualiza o galerie foto din arhiva lui Ciprian Puşcaş

[nggallery id=125]