Untold #3 la final, concluzii la cald și un îndemn la dezbatere

Cu un foc de artificii, un show de senzație al lui Martin Garrix, 10 torturi în care publicul a „suflat” cu forța după reprezentația excentricului Steve Aoki și alte trei zile presărate cu premiere și noutăți, a treia ediție a festivalului de muzică electronică Untold a ajuns la final. Un final unde ar putea să primească numeroase premii încă de pe acum: „Best Major Festival 2017” de la cei aproape 100.000 de fani care s-au perindat zilnic prin festival, Premiul „Suntem pe harta Europei cu un eveniment la care artiști de renume mondial aproape că se închină” din partea celor care (nu doar clujeni) sunt „pentru” festival, dar și Premiul pentru „Cel mai controversat eveniment al orașului, bine că s-a terminat, că nu mai dormisem de patru nopți și mi-e dor de Parcul Central”. Însă lucrurile nu stau chiar atât de simplu.

Până să știm dacă a fost cea mai bună ediție de până acum, Untold a avut în 2017 cea mai de succes reprezentație, măcar în termeni ce țin de numărul celor aflați în festival. În a treia zi a evenimentului, când la trei dimineața era așteptat Armin van Buuren, pe Cluj Arena se aflau 63.000 de oameni, atingându-se astfel capacitatea maximă a unui stadion care deja de ani buni există cu adevărat doar prin prisma acestui eveniment.

Au fost patru zile în care Untold a pus toate cărțile pe masă și, cel puțin la o primă vedere, mâna jucată este una câștigătoare: Armin vrea să se întoarcă în 2018, autoritățile vor Untold și în 2018, fanii evenimentului pot să își rezerve deja bilete și cazări pentru 2018 și încă suficient de mulți clujeni sunt de părere că Untold este unul dintre lucrurile bune care se întâmplă în oraș.

Un oraș care la început de august este viu și exuberant chiar și în absența studenților, responsabili cu atmosfera din septembrie și până la ultimele restanțe din iulie. Un oraș care câștigă enorm la capitolul imagine internațională (adică aia la care ținem atât de mult, mai ales dacă ne spun străinii că suntem cool) și are destul de câștigat chiar și economic, cu toate că din acest punct de vedere, după trei ani, cifrele nu au fost niciodată foarte clare și, în funcție de natura discuției, au fost mai puțin relevante.

Dar se poate mult mai bine

Lista laudelor la adresa Untold poate fi una lungă și chiar trebuie să fie una lungă, în condițiile în care evenimentul este o lecție de profesionalism din foarte multe puncte de vedere. Oferta muzicală cuprinde cele mai tari nume din industrie, conceptul festivalului îi transformă în fani chiar și pe cei ce nu se dau în vânt după muzica electronică, iar organizarea celor patru zile este lăudabilă, în condițiile în care vorbim despre 100.000 de oameni care trebuie să fie în siguranță, să se distreze și să aibă o experiență de neuitat într-un spațiu de dimensiunea unui parc.

Și dacă din aceste motive evenimentul poate fi considerat afacerea aproape ideală și un model de business demn de urmat, Untold suferă foarte mult la tot ceea ce ține de impactul în comunitate. În ciuda mai multor campanii sociale, Untold nu a reușit în trei ani să devină un „fiu” al orașului. Cu două săptămâni înainte de fiecare dintre cele trei ediții împotriva evenimentului s-a deschis, ca la un semn, un cor de huiduieli și contestații, din partea celor care consideră evenimentul nepotrivit pentru centrul orașului, mult prea zgomotos și tratat preferențial în relație cu alte evenimente de dimensiuni mai mici, dar care funcționează pe aceleași coordonate.

Untold greșește prin incapacitatea de a fi uman. Chiar dacă intuiește aproape perfect dorințele și gusturile generației căreia se adresează cu evenimentul, Untold lasă impresia că nu îi înțelege chiar pe clujeni. Clujeni care cât e anul de lung citesc și aud despre felul în care orașul lor este cel mai frumos din lume, are cel mai curat aer, este cel mai vânat oraș, cel mai Silicon Valley după Silicon Valley, cel mai inovator, cel mai cel. Brusc însă, timp de patru zile, aceiași clujeni cărora de-a lungul anului li s-a umplut inima de dragoste pentru orașul lor, se trezesc într-un zgomot infernal (asta dacă mai pot să adoarmă), într-un oraș sufocat de un trafic nu doar aglomerat, ci și haotic, cu un parc îngrădit și într-un oraș ocupat de oameni pe care unii clujeni nu îi prea plac de fapt, oricât de toleranți s-ar lăuda ca sunt.

Acestor clujeni, care există și trebuie ascultați, deși nu ştim dacă ei reprezintă o majoritate, Untold nu reușește să le vorbească. Cu un oraș în care în perioada Untold, în timpul zilei, nu ai aproape nicio șansă să găsești o masă la o terasă și în care, dincolo de perimetrul bine determinat al festivalului, nu se întâmplă absolut nimic, există un număr semnificativ de clujeni care se simt ignorați și dați la o parte din viața unui oraș pe care în orice altă zi din an ar cam fi dispuși să își parieze toți banii.

Ce rezultă? În contextul în care evenimentul are oricum un trecut financiar cu multe necunoscute ce datează de la prima ediție când funcționa ca eveniment din bani publici, disconfortul sonor și alți factori ce țin de viața într-un oraș au ca urmare o bună bucată de Cluj frustrată și supărată pe Untold. Supărare care se traduce prin petiții și multe, multe reacții negative într-un social media care, deși în mod normal nu ar trebui să conteze prea mult, de această dată este important deoarece publicul Untold aproape că locuiește în online.

Ce se poate face?

În timp ce există un număr semnificativ de clujeni care nu agreează evenimentul, nu există o masă de oameni care să deteste din toate punctele de vedere Untold. Problema cu siguranță nu este aici. Există clujeni care timp de patru zile pe an se simt ignorați și împinși la marginea orașului lor.

Este festivalul Untold responsabil de ameliorarea acestor sentimente?

Ca business, nu. Ca business, profitul este singurul care, la final, contează cu adevărat.

Dar vrea Untold să fie doar „unul dintre” business-urile care se întâmplă să funcționeze la Cluj?

Cel mai probabil nu, iar pentru asta Untold ar trebui să fie ceva mai uman.

Este responsabilitatea festivalului Untold să „îi țină ocupați” pe clujenii care nu vin la eveniment și să le ofere o alternativă de a-și petrece acele patru zile?

Ca business, din nou nu. Dar dacă nu o face, Untold riscă să devină un corp străin în inima orașului și se alege cu o masă tot mai mare de oameni care, din lipsă de orice altă posibilitate, se refugiază în online, acolo unde la fiecare trei poze cu atmosfera minunată din festival, apar pe bună dreptate două postări legate de nivelul de zgomot care, deși este anunțat a fi în limitele legale, poate fi pe alocuri insuportabil.

TIFF, un alt eveniment de anvergură din Cluj-Napoca, închide anual Piața Unirii cam pe aceleași coordonate pe care Untold închide Parcul Central. Însă TIFF a reușit în aproape 20 de ani de existență să intre în inimile clujenilor și este acum acceptat cu toate mofturile sale. Nu mai departe de anul acesta, în plin festival, TIFF aducea 4000 de clujeni în Piața Unirii pentru o proiecție în aer liber a meciului Simonei Halep. Un gest care, alături de alte campanii și numeroase proiecții gratuite de filme, le-a transmis celor ce nu frecventează TIFF un mesaj simplu și clar: „Chiar dacă nu avem aceleași gusturi, putem trăi unii cu ceilalți și putem să ne simțim bine împreună. Poate chiar ne împrietenim și anul viitor petrecem împreună”.

Aceasta este latura pe care Untold o poate dezvolta în anii în care urmează. De ce nu a făcut-o până acum? Untold se află totuși doar la a treia ediție și a fost încă de la început un eveniment de mare amploare. Untold nu a avut privilegiul unei creșteri treptate, din care să acumuleze experiență și prin intermediul căreia să învețe de la an la an ce reglaje mai trebuie realizate. Untold a fost gândit încă de la început ca un eveniment care „să pună Clujul pe hartă”. După o nouă ediție de succes însă, Untold ar putea să se gândească să pună și clujenii pe propria-i hartă de interese.