Tică Darie, copilul de suflet al Roșiei Montane: „Dacă nu aș avea atâta treaba aici, aș ieși și eu în stradă!

Dacă pentru unii, protestele împotriva exploatării proiectului de la Roșia Montană sunt de mult istorie, pentru Tică Darie, unul dintre cei mai vehemenți opozanți ai exploatării miniere, lupta continuă, chiar dacă nu în aceeași manieră. Tânărul suceavean în vârstă de 23 de ani, s-a mutat în 2013 în Roșia Montană. Și-a închiriat o căsută și s-a apucat de treabă. Chiar dacă nu a fost bine primit de toată lumea, acesta nu s-a dat bătut. Cu timpul, tânărul cu ochi albaștrii și plete blonde a reușit să cucerească și inimile localnicilor „pro exploatare”, care s-au convins să intențiile sale nu sunt rele, ci dimpotrivă. Tică a pus bazele unei afaceri cu produse din lână, Made în Roșia Montană, în încercarea de a arăta lumii întregi că există alternative de dezvoltare economică, chiar și fără cianură.

Reporter: Ai participat la protestele împotriva proiectului de exploatare minieră de la Roșia Montană, militând într-un mod inedit pentru cauza Roșiei Montane. Ai alergat, ai pedalat, ai făcut filmulețe, apărând cu toate forțele acel ceva în care ai crezut tot timpul. Care a fost momentul în care ai simțit că trebuie să lupți pentru Roșia și ce te-a determinat să faci acest lucru?

Tică Darie: Așa este. Momentul când am ales efectiv să mă implic a fost iulie 2012, când am decis să traversez Europa pe bicicletă din Copenhaga până la Roșia Montană și să nu fie doar un simplu tur, ci să atrag atenția asupra proiectului de distrugere a Roșiei Montane prin intermediul unui blog în care scrieam despre fiecare zi din această călătorie pe bicicleta. Totodată le povesteam, aproape tuturor oamenilor pe care îi întâlneam pe drum despre Roșia Montană.

Am simțit că trebuie să iau atitudine, nu puteam fi de acord cu dinamitarea unor munți, cu mutarea forțată a unor oameni din localitate, cu cianurarea unui sat întreg, cu toate aceste dezastre care se doreau, iar de când am simțit aceste lucruri până la a face ceva pentru mine a existat un drum foarte scurt, dar lung în același timp, având în vedere că trebuia să pedalez până la Roșia Montană.

Reporter: Ai parcurs distanța dintre Copenhaga și Roșia Montană pe bicicletă pentru Salvarea Rosiei Montane. A fost o acțiune de amploare, dacă ne gândim la toți kilometri parcurși cu mesajul „Salvați Roșia Montană” în spate. Cum ți-a venit această idee?

Tică Darie: Vroiam să ajung în România pe bicicleta, dar doream să existe o cauză, nu doar să pedalez fără să fac ceva util. M-am gândit o săptămână. Când mi-a venit în minte Roșia Montană, n-am mai stat pe gânduri și am zis că aceasta e cauza pentru care trebuie să pedalez.

Reporter: Nu te-ai oprit aici, în 2013 mutându-te practic la Roșia Montană și demonstrând de atunci, zi de zi, că această localitate se poate dezvolta și fără exploatarea minieră. Îți amintești momentul când ai luat această decizie?

Tică Darie: Gânduri să mă mut la Roșia Montană am avut de când am făcut al doilea tur pe bicicletă în 2013, dar nu era nimic concret. Mă gândeam să înființez un centru local de cercetași împreună cu localnicii din Roșia Montană, dar era doar un gând. După ce am ajuns la Roșia am fost și mai hotărât, am plecat acasă o lună și m-am întors hotărât să mă mut și să mă implic direct în comunitate. Momentul acela a fost începutul lunii septembrie, în 2013.

Mi-am dorit să mă implic direct în comunitate pentru a contribui la dezvoltarea locului. Am început prin înființarea acestui centru local de cercetași împreună cu localnicii și chiar cu copiii din comunitate. Consider că educația stă la baza tuturor, iar copiii și tinerii din Roșia Montană sau din multe alte comunități, localități au nevoie de această metodă cercetășească care își propune să îi formeze pentru a deveni cetățeni responsabili în societatea în care trăiesc. Pe urmă am făcut dulcețuri, siropuri, zacuscă și am încercat să valorific ceea ce am descoperit. O mare parte din doamnele din Roșia Montană știu să facă și se pricep de minune, ciorapi din lână și tot felul de alte produse din lână. Cu timpul am dorit să  dezvoltăm acest lucru, iar ușor, ușor s-a pus de o afacere și mai serioasă cu produse din lână Made in Roșia Montană.

Reporter: Cum ai fost primit de oameni?

Tică Darie: Localnicii care m-au cunoscut în acești doi ani când am venit pe bicicletă la Roșia din Danemarca s-au bucurat să afle că vreau să mă mut acolo, că am venit să locuiesc cu ei și să facem treabă, dar nu credeau în tot optimismul meu. Cu timpul s-au convins. Mare parte din angajații companiei m-au întâmpinat urât, cu amenințări, înjurături, intimidări, m-au alergat, au pus presiune o perioada lungă de timp asupra mea, încercând să mă facă să părăsesc comunitatea, dar nu au reușit și nu vor reuși niciodată. O mare parte dintre ei au înțeles mai târziu că nu am venit cu intenții rele, că am venit să mă implic în comunitate și să ajut oamenii cu tot ce pot.

Reporter: Copiii roșienilor au devenit cercetași datorită ție. Ce acțiuni desfășori împreună cu aceștia?

Tică Darie: Nu doar datorită mie, ci și datorită celorlalți adulți care au decis să se implice în această mișcare cercetășească. Ne întâlnim în fiecare weekend și desfăsurăm activități recreative în natură, sau în sediu. Până acum am reușit să ieșim cu corturile peste noapte la Stația Meteo din Roșia Montană, am foat patru zile la Centrul Nocrich din județul Sibiu, unde copiii au întâlnit cercetași din acea comunitate și au desfășurat tot felul de activități împreună, iar în această iarnă am reușit să ajungem la pârtia din Valiug, (Caraș Severin) unde am stat patru zile, iar copiii au învățat sa schieze.

Reporter: Șosetele, căciulile, vestele călduroase lucrate manual de femeile din Roșia Montană, dulceața delicioasă făcută aici sunt câteva dintre lucrurile care au început să „miște” economia localității, datorită ție. Care sunt planurile roșienilor pentru viitor? Spun roșienilor, pentru că acum ești și tu roșian cu acte în regulă.

Tică Darie: Magazinul online cu produse din lână lucrate manual este o inițiativă care funcționează, dar care încet, încet se va dezvolta și va crește și mai mult. Dulceața, siropurile, zacusca, fac parte dintr-o  idee pe care doar am testat-o puțin, dar care ar putea fi implementată și ar avea potențial.

Unii roșieni investesc în case pentru condiții mai bune în turism și cred că treptat, mai toată lumea va uita de acest proiect „minier” care de 15 ani este propus la Roșia Montană și care evident este toxic pentru toată lumea. Aș dori ca lumea să uite de această iluzie și să se orienteze spre altceva, dar pentru asta ar trebui să pună presiune pe autoritățile locale pentru a fi deschise la alternative.

Reporter: Fân Fest este un festival care atrage an de an mii de turiști. Crezi că turismul este o nișă ce trebuie mai mult exploatată la Roșia Montană?

Tică Darie: Anul acesta va fi a zecea editie. La fel ca și în ceilalti ani, localnicii ar putea beneficia mai mult, daca ar „exploata” acest festival. Este evident că turismul trebuie exploatat mai mult, trebuie create și dezvoltate condițiile de cazare, e nevoie de un turist info point în permanență, de un plan mai exact pentru dezvoltarea turismului. Pe lângă festival, toată perioada asta cât e cald, până toamna târziu vin foarte mulți oameni în fiecare weekend să viziteze Galeriile Romane din Roșia. Consider că autoritățile locale împreună cu ONG-urile și oamenii care vor să se implice pe partea de turism ar putea dezvolta Roșia Montană extraordinar de frumos. Roșia Montană ar fi un exemplu pentru România și Europa din foarte mult puncte de vedere, care ar atrage și mai mulți turiști. Nu vreau să ma lungesc, dar trebuie să dezvoltăm turismul în Roșia Montană.

  Cunosc oameni care au ieșit în stradă în Cluj în toamna lui 2013, iar portretul ar fi următorul: oameni cu studii superioare, creativi, deschiși la minte, care vor o schimbare. Oameni activi în societate.

Reporter: În afară de acțiunile pentru Roșia Montană, ai participat și la alte tipuri de proteste? Dacă da, care sunt acestea?

Tică Darie: Da, am transmis un mesaj împreună cu localnici din Roșia Montană de susținere a comunităților în lupta lor pentru stoparea expoatării gazelor de sist prin fracturare hidraulică. M-aș implica în stradă daca nu aș avea treburi la Roșia Montană, dar sunt oameni care fac deja asta pentru a crea o lume mai bună. E drept că au nevoie de mai multă susținere și cu siguranță o vor primi cu timpul.

Produsele „Made în Roșia Montană” pot admirate și achizițianate AICI și AICI.