Spionaj, mister, seducție: Mata Hari

În urmă cu exact o sută de ani, Europa era prinsă în vârtejul Primului Război Mondial, care a izbucnit pe 28 iulie, la o lună după asasinarea, la Sarajevo, a moștenitorului tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand. Războiul a luat pe nepregătite oamenii obișnuiți, care și-au văzut viețile distruse și familiile destrămate. A schimbat destine, a creat legende și eroi care au rămas de atunci în cărțile de istorie și în poveștile vechi de un secol.

 

Primele scandaluri, în adolescență

Una dintre aceste povești o are în centru pe Mata Hari. De o sută de ani încoace, numele ei a devenit sinonim cu spionajul, cu misterul, cu seducția și exotismul. Misterele din jurul vieții ei au contribuit la dezvoltarea legendei, iar multe dintre acestea nu sunt încă elucidate. Lumea crede că știe totul despre celebra curtezană-spion, însă întregul adevăr nu va fi cunoscut, probabil, de nimeni, niciodată.

Mata Hari, pe numele său adevărat Margaretha Geertruida Zelle, s-a născut pe 7 august 1876 la Leeuwarden, în Olanda. Mai avea trei frați, iar familia era considerată una bogată – tatăl avea un magazin și afaceri în industria petrolului. Prin urmare, până la vârsta de 13 ani, Margaretha a fost educată doar în şcoli private.

Viața lipsită de griji a luat sfârșit când afacerea tatălui său a dat faliment, în 1889, iar părinţii au divorțat. Doi ani mai târziu, în 1891, mama a murit, iar tatăl s-a recăsătorit după alți trei ani, în Amsterdam. Margaretha s-a mutat cu naşul ei, iar controversele nu au întârziat să apară. Adolescenta de 14 ani a fost trimisă la școala unei mânăstiri, pentru a deprinde bunele maniere, însă a reușit să stârnească un scandal (despre care nu se știu prea multe amănunte), fiind dată afară după numai doi ani.

 

Căsnicie ratată

La 18 ani, a decis să se mărite cu un ofițer scoțian din armata olandeză, Campbell MacLeod, însă căsnicia nu prea avea șanse de reușită: el era bătrân și alcoolic, violent și pasionat de aventuri amoroase, iar ea era mult prea tânără și mult prea atrasă de tinerii bărbați în uniformă. Niciunul nu își dorea foarte serios să întemeieze o familie, dar au rămas șapte ani împreună.

Necazurile din căsnicie au culminat cu moartea suspectă a fiului lor, despre care se crede că ar fi fost otrăvit de un servitor ce dorea să se răzbune pe MacLeod, după abuzurile la care îl supunea acesta. Vinovatul nu a fost descoperit niciodată, dar cuplul s-a despărțit în 1902, iar Margaretha a rămas singură pe lume, fără niciun ban și fără nicio posibilitate de a-și câștiga existența.

Tânăra proaspăt divorțată a plecat la Paris, în speranța că acolo i se va schimba norocul. Ca să câștige niște bani, la început a pozat pentru artiști, apoi a intrat în lumea prostituției, oferindu-și farmecele contra cost.

Schimbarea și speranța a venit de la un circ ambulant, unde Margaretha a început să deprindă tainele dansului oriental și să se transforme într-o mică vedetă.

 

”Ivirea zorilor”
În 1903, lucra deja ca dansatoare profesionistă, cu numele de Lady MacLeod. Când asta nu a mai fost destul pentru ea, s-a reinventat pe sine însăși. Și-a luat numele Mata Hari și părea convinsă că este fiica unei femei din India, care a murit după ce a născut-o. Iar numele ei era, desigur, indian – și însemna ”ivirea zorilor”. Într-o epocă în care accesul la informație nu era deloc facil, nimeni nu a pus la îndoială povestea tinerei seducătoare, și așa s-a transformat Margaretha din Olanda într-o indiancă plină de farmec.

În anii ce au urmat, Mata Hari a devenit tot mai cunoscută, având un succes rapid și răsunător prin toate marile orașe ale Europei, acolo unde mergea să dea reprezentații. Spectacolul ei era incendiar, tulburător și de-a dreptul șocant pentru acea vreme, căci tânăra dansa dezbrăcată complet, lucru nemaiîntâlnit până atunci – motiv pentru care olandeza-indiancă este considerată astăzi inventatoarea spectacolelor de striptease.

În mod evident, Mata Hari era deja asaltată de mulțimi de admiratori înfocați, dispuși să plătească bani grei pentru favorurile ei. Era cea mai scumpă curtezană din Europa, se învârtea numai în cercuri înalte, alături de membri ai familiilor regale, politicieni, afaceriști și, nu în ultimul rând, ofițeri – slăbiciunea ei. Bărbații în uniformă aveau cele mai mari șanse să ajungă în patul celebrei dansatoare.

 

Întoarcerea la Paris

După o bună bucată de vreme în care s-a instalat la Berlin, Mata Hari s-a întors, în 1915, în Paris, unde s-a trezit prinsă în mijlocul unui scandal politic pe care nici nu părea că îl înțelege prea bine. Pe scurt, era acuzată de spionaj în detrimentul Franței. Probabil ca să contracareze aceste acuzații, ea acceptă să își folosească relațiile de la Berlin și să joace rolul de agent secret pentru Franța.
Istoria nu a clarificat, până în prezent, ce anume a făcut Mata Hari, ce fel de servicii a oferit ea ofițerilor germani și celor francezi. Se știe, însă, că ea primea sume foarte mari de bani atât de la unii, cât și de la alții, motiv pentru care a fost acuzată că este agent dublu și că spionează pentru ambele tabere.
Mata Hari a fost arestată pe 12 februarie 1917, în holul hotelului Athenee Plaza din Paris. Cinci luni mai târziu, a fost adusă în fața instanței, într-unul dintre cele mai controversate procese ale secolului.
Nu au existat niciodată dovezi concludente care să sprijine acuzațiile, iar fosta curtezană a susținut încontinuu că este nevinovată. Cu toate acestea, Mata Hari a fost acuzată de înaltă trădare și condamnată la moarte.

 

Condamnată pe nedrept?

Multe voci au spus, de atunci și până acum, că autoritățile franceze aveau, de fapt, nevoie de un țap ispășitor pentru pierderea navelor din Marea Mediterana, care fuseseră scufundate de către submarinele germane, și pentru pierderea agenților secreți din afara țării. Mata Hari era făcută vinovată pentru moartea a nu mai puțin 50.000 de francezi. Autoritățile din Olanda au transmis nenumărate apeluri către președintele Franței, care a rămas neclintit: sentința trebuia dusă la îndeplinire cât mai repede.

Unii istorici cred că Mata Hari a fost folosită pe post de țap ispășitor, mergând pe firul principalelor ”dovezi” aduse de francezi în sprijinul acuzațiilor. În 1917, ataşatul militar german la Madrid a transmis un mesaj codat la Berlin în care descria activităţile impresionante ale unui spion german cu nume de cod H-21. Acest mesaj a fost interceptat de serviciile secrete franceze, care în urma informaţiilor aflate au identificat-o pe Mata Hari ca fiind agentul H-21. Ceea ce e neobişnuit e faptul că mesajul fusese transmis printr-un cod pe care germanii îl ştiau ca fiind deja descifrat de francezi, lucru care li s-a părut suspect istoricilor.

 

Ultima reprezentație

Ultimul episod din viața misterioasei Mata Hari a fost la fel de spectaculos. Frumoasa dansatoare a fost dusă la marginea pădurii Vincennes, în dimineața zilei de 15 octombrie 1917, unde urma să fie executată, de către un pluton format din 12 oameni.

Au fost puțini martori în acea dimineață, iar aceștia au povestit că Mata Hari a venit îmbrăcată cu cele mai bune haine ale sale, foarte calmă, privind cu subînțeles spre avocatul său. Legenda spune că unul dintre admiratorii săi, un ofițer din armata franceză, ar fi aranjat ca soldații din pluton să tragă cu gloanțe oarbe, plătind bani grei pentru asta. Din păcate, aranjamentul fusese descoperit, fără ca ofițerul îndrăgostit să știe, dar Mata Hari a mers în fața călăilor surâzătoare și încrezătoare că avea să scape cu bine.

Au existat chiar martori care au povestit că frumoasa dansatoare și-ar fi desfăcut haina de blană, dezvelindu-și trupul gol în fața soldaților care îndreptaseră armele spre ea. Aceștia nu s-au lăsat impresionați și au tras, omorând-o pe loc.

Acesta a fost sfârșitul Margarethei Geertruida Zelle; și acesta a fost începutul legendei Mata Hari, prima și adevărata femeie fatală din istorie, învăluită în mister chiar și după o sută de ani.

[stextbox id=”custom” caption=”Femei-spion celebre”]

• Josephine Baker

Josephine Baker a fost tot dansatoare, ca și Mata Hari. Era, de asemenea, o frumoasă cântăreață și actriță de culoare, care și-a părăsit țara de baștină, SUA, din cauza rasismului cetățenilor săi. A ajuns în Franța, o țară care a adoptat-o imediat și pe care a iubit-o – atât de mult, încât a servit-o cât a putut mai bine, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A făcut parte din Rezistența Franceză, infiltrându-se în rândurile forțelor ocupante, ascunzând în casa sa refugiați și obținând vize și pașapoarte pentru ei. A lucrat ca asistentă în cadrul Crucii Rosii și a devenit sublocotenent în armata franceză. A fost prima americancă ce a primit o importantă distincție militară franceză, Croix de Guerre.

 

• Sonia Olschanezky

Sonia Olschanezky, la rândul ei, a fugit din Germania, țara în care s-a născut în 1923, din cauza atitudinilor antisemite – ea fiind născută într-o familie de evrei ruși. Și ea s-a mutat cu familia în Franța și s-a alăturat Rezistenței Franceze, gruparea Juggler. Numele ei de cod era Tania și avea ca responsabilități transmiterea de mesaje și instrucțiuni de la o grupare de rezistență la alta și participarea la acțiuni de sabotaj. A fost prinsă de nemți și dusă în lagărul Natzweiler-Struthof unde a fost omorată prin injectie cu fenol, la vârsta de 21 de ani.

 

• Prințesa Noor-un-nisa Inayat Khan

Prințesa, cunoscută sub numele de Nora Baker sau Madeleine, s-a născut la Moscova în 1914 și era descendentă directă a familiei regale indiene. După revoluția bolșevică, familia ei s-a refugiat în Anglia. Când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, Nora s-a înrolat în divizia feminină a forțelor aeriene britanice, fiind ulterior recrutată de serviciile secrete britanice în divizia F (Franța), devenind prima femeie operator radio trimisă în partea ocupată a Franței pentru a sprijini Rezistența Franceză. A fost capturată de nemți și dusă în lagărul de concentrare de la Dachau, unde a fost împușcată, la vârsta de 30 de ani.

 

• Prințesa Stephanie Julianne von Hohenlohe

O altă prințesă transformată în spion a fost Stephanie Julianne von Hohenlohe, membră a familiei princiare germane prin căsătorie; deși era evreică, a fost o prietenă apropiată și sfătuitoare a lui Adolf Hitler. S-a remarcat ca spion, lucrând inițial pentru Germania nazistă, întrucât era frumoasă, bogată, extrem de bine educată si de familie bună. S-a ușor în înalta societate britanică, unde s-a învârtit în cercuri de înalți demnitari și figuri regale. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, fuge în SUA unde este racolată de serviciul secret american și devine agent secret al aliaților, ajutându-i să realizeze un profil al Fuhrer-ului. După atacul de la Pearl Harbor este arestată de FBI, dar a fost eliberată la finalul războiului și a murit în 1972, la Geneva.

 

• Krystyna Skarbek

Născută în 1908, în Polonia, Krystyna Skarbek provenea dintr-o familie înstărită, tatăl fiind un aristocrat catolic, iar mama sa o evreică bogată. După invadarea Poloniei, Krystyna s-a alăturat rezistenței poloneze și a luat parte la acțiuni de sabotare pe teritoriul Poloniei, adunând totodată informații despre mișcările trupelor germane, pe care le-a furnizat serviciilor de informații britanice. A fugit în Marea Britanie, unde a intrat în SOE, primind în 1941 numele de Christine Granville, fiind delegată în divizia F și trimisă să activeze în Franta. A fost declarată erou de război primind din partea englezilor distincția George Cross și din partea francezilor, Croix du Guerre. În 1952 a fost înjunghiată mortal de un bărbat căruia îi refuzase avansurile.

 

• Virginia Hall

A avut mai multe nume de cod: Marie, Philomene, Germaine, Diane, Camille. A spionat acțiunile regimului nazist, fiind numită metaforic Artemis. Era considerată de germani drept cel mai periculos spion al aliaților. În urma unui accident de vânătoare în Turcia, i-a fost amputat un picior, fapt care i-a spulberat șansele de a face o carieră în diplomație. A plecat la Paris, unde a lucrat în serviciul de ambulanțe, apoi la Londra, unde a fost racolată de SOE. A revenit în Franța, unde a coordonat serviciile rezistenței franceze, iar la invadarea Franței de către nemți, s-a refugiat în Spania. A primit distincția de Membru al Ordinului Imperiului Britanic și a murit în 1982, la vârsta de 76 de ani.

[/stextbox]

[stextbox id=”custom” caption=”Cea mai importantă femeie spion din al Doilea Război Mondial s-a născut la București”]

Toată lumea a auzit de Vera Atkins, celebra, cea mai importantă femeie spion din al Doilea Război Mondial, însă puțini știu că aceasta s-a născut la București, în 1908, numele său adevărat fiind Maria Vera Rosenberg (Atkins era numele de fată al mamei). Tatăl ei, Max Rosenberg, era om de afaceri, bancher, născut în Germania, care a reușit să facă averi în România; în anii ‘30 ajunsese chiar să îl consilieze pe regele Carol al II-lea în domeniul financiar. Mama ei era din Rusia, refugiată la Bucureşti.

Vera a primit o educaţie aleasă, frecventând lumea bună bucureşteană. În 1931, l-a cunoscut pe ambasadorul german, contele von Schulenburg, adversar al lui Hitler, cu care a început o lungă poveste de dragoste, continuată şi după ce acesta a fost numit ambasador la Moscova. De la el, Vera primea informaţii despre atmosfera şi intrigile din cercurile înalte de la Berlin şi Moscova. În 1934, Vera s-a mutat la Londra, și-a luat numele “Atkins” şi și-a început cu adevărat cariera de superspion.

În anii ’40, Vera Atkins a fost personajul cheie al Serviciului Operaţii Speciale britanic, SOE (“Special Operations Executive”), de numele ei legându-se multe operațiuni de anvergură din acei ani. Jan Fleming, şi el spion, autorul celebrului “James Bond” a cunoscut-o bine și au lucrat împreună pentru SOE. Fleming s-a inspirat din personalitatea ei când a construit personajul Moneypenny, şefa superagentului majestății sale, 007.

[/stextbox]