Sic, locul în care un masacru s-a transformat într-o sărbătoare a renașterii

Cu aproape trei secole în urmă, o tragedie greu de cuprins cu imaginația în zilele noastre a lovit în ceea ce la 1717 era orașul Sic. Atunci, într-o zi de duminică, sute de săteni au fost uciși de tătari, care au năvălit în sat și au masacrat aproape toată comunitatea, mulți dintre localnici murind chiar în biserica din sat.  Câțiva au rămas în viață și au promis să cinstească amintirea celor căzuți prin slujbe anuale dar mai ales prin reconstruirea așezării. În 2016, ambele țeluri par a fi reușit: în fiecare an, la 24 august, sicanii participă la trei slujbe de comemorare a victimelor masacrului, în timp ce localitatea, deși izolată de un drum aproape impracticabil pe alocuri, arată ca un sat european exemplar, în care turiștii sunt atrași de liniștea și frumusețea locurilor, întreținute în special datorită hărniciei localnicilor.

Drumul de la Gherla la Sic, așa infernal cum este, duce spre un sat în care liniștea domnește în fiecare bătătură. Sunt 2500 de oameni în comuna care, la alegerile prezidențiale din 2014, l-a votat în bloc pe actualul candidatul de atunci al PNL și actualul Președinte al României, Klaus Iohannis, iar pentru locuitorii din satul Sic, una dintre cele mai importante zile din an este data de 24 august. În această zi, în fiecare dintre cei ultimii aproximativ 300 de ani, localnicii îmbracă spectaculoasele straie de sărbătoare, iar la biserica reformată din sat, veche de aproape opt secole, cinstesc prin slujbe memoria strămoșilor lor, morți într-o tragedie care a marcat pentru totdeauna istoria acestor locuri.

Masacrul care a șters Sicul de pe hartă

Ziua de 24 august, anul 1717 va rămâne cel mai probabil pentru totdeauna în istoria comunei Sic drept una dintre cele mai date. Atunci, într-o zi de duminică, tătarii au năvălit în localitate. Mulți dintre localnicii din Sic se aflau la slujba, la biserică. Cruzimea fără margini a invadatorilor nu a cunoscut limite morale, astfel că mulți dintre sicani au pierit chiar între zidurile lăcașului sfânt. Mai puțin de 100 de locuitori au supraviețuit barbarei invazii, aceștia instituind ulterior, după câțiva ani, un obicei care a supraviețuit până astăzi: an de an, la 24 august, la Biserica Reformată din localitate, se oficiază trei slujbe de pomenire și amintire a tragicului eveniment. De asemenea, în această zi, oamenii din sat țin post și consumă doar apă și porumb fiert.

O plimbare prin sat înseamnă o incursiune liniștită pe străzi flancate de stâlpi în care stau prinse imense ghivece cu flori înflorite și de fapt încă de la intrare ești „avertizat” de faptul că pășești într-un sat modern de o poartă tradițională din lemn pe care este sculptat numele comunei.

Tradiția a rezistat cu stoicism până astăzi, când este considerat nu atât de mult o comemorare, cât o sărbătoare a satului. Iar sicanii au ce sărbători, în condițiile în care la aproape trei secole de la invazia tătară, comuna dar mai ales localitatea Sic pare a fi un loc desprins din basme. Fiecare dintre ulițe, identificate cu numere, întocmai ca străzile din orașele americane, este într-un fel „conectată” la biserica ce are mai multe intrări printr-un zid de apărare înalt de un metru care înconjoară construcția veche de 800 de ani.

„Tătarii au intrat şi în biserică, tot oraşul a fost ars. Din acea zi, porumbul este fiert în fiecare zi de Sfântul Bartolomeu. Aşa cum au făcut străbunicii și bunicii şi eu, cât trăiesc, continui acestă tradiţie sfântă”, spune Nagy Zsuzsa.

“Luăm foarte în serios ce s-a întâmplat în 1717, când o hoardă de tătari a intrat în Sic şi a omorât foarte mulţi săteni şi a luat prizonieri. Au scăpat cu viaţă circa o sută de persoane care au trebuit, ulterior, să reclădească localitatea. Pentru ca astfel de tragedii să ocolească Sicul, înaintaşii noştri au hotărât ca ziua de 24 august, ziua Sf. Bartolomeu, să fie comemorată cu post şi trei slujbe la biserică unde oamenii se roagă. În această zi, sătenii beau apă şi mănâncă porumb fiert”, explică preotul din sat, Sallai Martin.

Pentru a cinsti memoria celor uciși, locuitorii din Sic vin prima dată la biserică la ora 10. Se rostește slujba, se rememorează evenimentele din 24 august 1717 și se continuă cu alte două slujbe în a doua parte a zilei. La 300 de ani de la tragicul eveniment, ziua este însă o sărbătoare a supraviețuirii și a renașterii, mai mult decât o comemorare. Tocmai de aceea sicanii vin îmbrăcați în cele mai bune straie, majoritatea moștenite de la bunici.

Femeile poartă fuste negre sau roşii, veste şi baticuri negre, cămăşi albe cu mâneci încreţite şi bufante, iar la gât au mărgele roşii şi negre. Bărbaţii se îmbracă cu cizme, pantaloni negri, veste bleumarin, acelaşi tip de cămaşă albă, iar pe cap îşi pun un clop de paie.

Doamna Szegedi Sara vine la biserică în data de 24 august încă de când era copil. Fiica ei a făcut la fel, iar acum doamna Szegedi a venit cu nepoatele, una dintre ele stabilită în Gherla și studentă la Facultatea de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

„Este o zi foarte important pentru sicani. Până la amiază nu mâncăm nimic și apoi mâncăm doar vegetale. În principal porumb. Noi, femeile, ne luăm fuste de satin, laiberul tradițional, cămașa și baticul primit de la mama mea. Toate le avem de la mame și bunici. Purtăm și mărgele roșii și lumea zice că așa era portul popular purtat și de cei omorâți de tătari. Atunci au mai rămas vreo 100 de sicani și de atunci noi venim la slujbe pentru a ne aminti de ei”, spune localnica din Sic.

Pentru nepoata Timea această zi este o tradiție la care ține. Tineri încă mai sunt, așa că bătrânii satului nu trebuie să își facă prea mari probleme, căci disciplina satului pare să fi fost moștenită și de noua generație.

Am venit pentru a sărbători cu rudele deoarece am locuit aici 12 ani. Port de fiecare dată costumul tradițional primit de la bunica, venim la biserică de trei ori și ținem post pentru că o sărbătoare tradițională importantă de care nu trebuie să uităm”, spune Timea, nepoata doamnei Sara.

Bărbații vin și ei în costumele albastre, în timp ce copiii poartă mândri spectaculaosele cămăși apretate cu multă migală de femeile din fiecare gospodărie.

„Noi ăștia mai bătrâni ține post. Nu mâncăm nimic înafară de apă și porumb fiert. Măcar ziua asta o respectăm pentru bătrânii care au murit. Ne și îmbărăcm frumos, pentru că la noi asta e sărbătoarea cea mai mare”, spune domnul Ion.

Meniul sărbătorii: apă și porumb fiert

Tradiția păstrată cu sfințenie spune că în ziua de 24 august se postește, iar singurele alimente de care sicanii se pot atinge sunt apa și porumbul fiert. Chiar dacă în acest an porumbul de pe câmp s-a copt mult mai repede, tradiția se respectă. Doamna Nagy Zsuzsa are 84 de ani și de când se știe păstrează tradiția postului. Are doi copii: o fată la Cluj care nu a putut ajunge pentru că nu a fost lăsată de la serviciu și un băiat, inginer, care locuiește la Miercurea-Ciuc, dar respectă tradiția acolo, cu familia lui.

„Tătarii au intrat şi în biserică, tot oraşul a fost ars. Din acea zi, porumbul este fiert în fiecare zi de Sfântul Bartolomeu. Aşa cum au făcut străbunicii și bunicii şi eu, cât trăiesc, continui acestă tradiţie sfântă. Pe vremuri, nici apă nu se bea în ziua de 24 august. Oricine vine la mine, doar porumb fiert primeşte. Anul acesta, s-a facut mai repede”, spune femeia.

Evenimentele care se organizează la Sic în fiecare an în această zi sunt un prilej de a mai asculta o dată povestea masacrului din 1717, precum şi faptul că supravieţuitorii au găsit puterea de a reface comunitatea. Ziua se încheie apoi în voie bună, oamenii întorcându-se acasă pentru a petrece restul zilei în familie.

 

[stextbox id=”custom” caption=” Comuna lui Iohannis”]

Comuna Sic din județul Cluj a fost protagonista unui moment special cu ocazia turului doi al alegerilor prezidențiale din 2014. Aproape 93% dintre cei care au votat în 16 noiembrie l-au votat pe candidatul de atunci al ACL pentru că au văzut în el un „președinte pentru toți românii, nu pentru că reprezintă o minoritate”, așa cum mulți cetățeni explicau după alegeri. Klaus Iohannis a obţinut 92, 46 la sută din voturi în comuna Sic la scrutinul din 16 noiembrie. A fost cel mai mare procent obţinut de candidatul ACL din toată ţara. Comuna Sic are aproximativ 2.500 de locuitori, dintre care peste 93% sunt de etnie maghiară.

 

[/stextbox]