Salina Turda face turismul să funcţioneze

După o scurtă vizită la Centrul de Informare Turistică din centrul minicipiului Turda, care e dotat cu pliante și hărți atât în limba română, cât și în limba engleză, turiștii pot să își facă o imagine completă asupra principalelor obiective ale orașului. Cu toate acestea, conform reprezentanților centrului, 90% dintre turiștii care trec pragul acestui centru își doresc să afle cum anume ajung la Salina Turda.

„Chiar dacă sunt unele indicatoare pe traseu, turiștilor și mai ales celor străini le e destul de greu să înțeleagă pe unde trebuie să meargă. Cei mai mulți dintre aceștia vin special pentru Salina Turda, unde petrec câteva ore. Avem și turiști care sunt cazați în oraș și care ne întreabă ce pot să facă aici, în afara tratamentului pe care îl au de efectuat, tot la Salina Turda. Le recomandăm Muzeul de Istorie, care este chiar în centrul orașului, Castrul Roman, Obeliscul lui Mihai Viteazul, Biserica Calvină. De obicei cei care vin pentru o zi sunt axați pe Salina Turda, iar cei care doresc să viziteze Cheile Turzii sau Cheile Turenilor vin pregătiți. De obicei, la noi ajung cei care rămân mai multe zile în oraș. Încercăm să le oferim cât mai multe alternative de petrecere a timpului liber în oraș, dar fiind axați pe Salina Turda, e destul de greu să îi orientăm și spre altceva. Le recomandăm să petreacă o zi la spa, să bea un vin bun la restaurantele din oraș. Sunt foarte mulți străini care ne trec pragul și acum și asta ne bucură foarte mult. Odată cu venirea primăverii, numărul turiștilor străini va crește, cu siguranță”, explică tânăra care se ocupă de Centrul de Informare gestionat de Salina Turda S.A.

22% străni

Conform ultimei statistici disponibile, furnizate de Salina Turda S.A., în luna februarie a acestui an, 22% dintre turiști care au vizitat Salina Turda au fost străini. Cei mai mulți vin din Ungaria fiind urmați de turiștii din Spania, Franța, Italia, Germania, Marea Britanie, Israel, Republica Moldova, SUA, Olanda, Rusia, Polonia, Austria, Suedia, Belgia, Croația, Turcia, India, Japonia, Africa de Sud și Ucraina.

Dacă ar să ne raportăm la alte obicetive amintite, acestea sunt departe de locul I din topul preferințelor turiștilor. În primul rând drumul spre Castrul Roman pare o enigmă ce trebuie deslușită, un labirint în care indicatoarele de pe stâlpi mai multe te încurcă decât te ajută. Dacă ai noroc însă să ajungi pe „drumul cel bun” trebuie să ai fie mașină de teren 4X4, fie să stai bine cu nervii. Există două drumuri de acces, unul dintre acestea fiind drum de țară, plin de gropi, iar al doilea e semiasfaltat, ambele la fel de înguste și neprietenoase. Odată ajuns în câmp, te întrebi efectiv unde e castrul, iar dacă nu ai o vedere bună și nu observi cele două plăcuțe anemice cu explicații, singurele de care benefiează obicetivul turistic, îl poți pierde cu ușurință. Cel puțin în momentul de față, peisajul e dezolant. Monumentul e curățat, dar locul în sine pare amabdonat și uitat de lume. Acesta este inclus în Strategia de dezvoltare a orașului. În următorii ani situl ar urma să fie împrejmuit, iar în zonă să fie amenajată o parcare pentru turiști. În prezent se parchează pe câmp. Sunt de asemenea în plan amenajarea unei construcții care să gestioneze fluxul turistic, a unei case de bilete, dar și a unui magazin de suveniruri. Se vrea de asemenea realizarea unui pavion, un soi de muzeu care să găzduiască diverse prezentări.

Castrul de la Potaissa este cel mai mare castru de legiune cu funcţionare îndelungată în Dacia. Cu laturile lungi de 573 m şi cele scurte de 408 m, uriaşul dreptunghi pe care-l descrie castrul ocupă o suprafaţă de 23,37 ha. Prin orientare şi poziţie, castrul de la Potaissa respectă principalele prescripţii ale tehnicienilor militari din epoca în care a fost construit. Astfel poarta decumană este orientată spre zona mai înaltă, iar castrul se află pe un platou, ferit de inundaţii şi de torenţi, dar sufucient de aproape de un curs de apă.

Drumul spre Mormântul lui Mihai Viteazul este din nou o poveste lungă. Chiar dacă e ceva mai simplu de găsit, indicatoarele fiind ceva mai prezente de această dată, drumul e plin de gropi. În plus, ultima parte a traseului este extrem de îngustă, iar în momentul în care se intersectează două mașini care vin din sensuri opuse, una trebuie să oprească, având mare grijă să nu cadă în șanțurile săpate de o parte și alta a carosabilului.

Odată ajuns la destinaţie  te poţi bucura în linişte de o lecţie de istorie, pentru că în afară de maicuţe, nu e nimeni în zonă. Monumentul nou, obeliscul, a fost inaugurat pe data de 5 mai 1977. Înalt de 1601 cm, acesta evocă anul morţii domnitorului. Acesta este opera sculptorului Marius Butunoiu. Este confecţionat din beton armat, placat cu travertin de Ruschita, pe un soclu dreptunghiular din tuf vulcanic. Are trei laturi, simbolizând cele trei principate romane unite sub Mihai Viteazul în anul 1601. La baza fiecărei laturi se află stemele celor trei principate romane, executate din marmură albă de Simeria (la fel ca placa mormântului) de către artistul clujean Vasile Rus Batin. În vecinătatea monumentului, a fost construită în anul 2005 Biserica Mihai Vodă, copie după Biserica Mihai Vodă ridicată la Bucureşti de către Mihai Viteazul.