Reportaj. Festival de manele, dincolo de porțile Electric Castle. De vorbă cu „lumea de afară”

Drumul spre Bonțida nu a mai fost niciodată atât de „bătătorit” ca în perioada 25-28 iunie 2015, când pe domeniul Banffy s-a desfășurat unul dintre cele mai așteptate evenimente ale anului, Electric Castle. Cum au reacționat localnicii la o asemenea desfășurare de forțe, cum s-au pregătit comercianții să facă față cererilor din timpul festivalului, ce părere au localnicii, cei trecuți de prima tinerețe, care au avut curajul să treacă dincolo de porțile castelului în această perioadă, dar și în ce măsură atmosfera din Vama Veche s-a instalat pe „pajiștea”de beton din fața castelului, aflați în cele ce urmează.

Localnicii cer mai multe condiții pentru petrecăreți

În jurul festivalului se țes an de an diverse povești. Cele mai multe pot fi ascultate în sat, unde oamenii îți spun clar ce au auzit și ei la rândul lor, puțini încumetându-se să meargă „acolo”. Anul acestea, cele mai multe povești s-au învârtit, după cum era de așteptat, în jurul noroiului, care a făcut deja, cel puțin în mediul virtual, înconjurul lumii. Localnicii acuză autoritățile locale că nu au gestionat suficient de bine această problemă: „Fiica mea de abia a ieșit din noroi. Unul de la scutul negru a ajutat-o să iasă. «Mamă, pe mine m-a ajutat unul, dar alții au căzut în nas!» Ne facem de rușine cu noroiul ăsta! Avem balastieră în oraș, pietriș cât vrem. De ce nu s-a pus dinainte? Se știa ce condiții meteo vor fi! S-au pus paie să arate ca în grajd. Ne facem de rușine! Dacă vrei să își mai vină turiștii, tu, Bonțida, trebuie să le oferi condiții în schimb! Parcările au fost vai și amar, pe jos noroi. Primăria ar trebui să se ocupe mult mai serios de acestea aspecte”, este de părere o doamnă.

În principiu localnicii nu au fost deranjați de numărul mare de turiști, dar au existat și excepții. „Pe mine mă deranjează. De ce? Apăi sunt mai multe chestii. Parchează mașinile fără să întrebe, apoi gălăgia. Am putut dormi, dar cu geamul înschis, cu el deschis nu.  Au fost câțiva să întrebe dacă nu am locuri de cazare. I-a interesat să își pună cortul în curte. Nu i-am lăsat, dacă tot a plouat, nu erau condiții în cort. Mi-e indiferent dacă se termină sau nu festivalul. Nu îmi place că e aglomerație foarte mare, dar în rest mi-e indiferent. Joi am venit mai mult prin șanț decât pe drum acasă. De la gară din Cluj, până în centru era o coadă imensă. Mașini pe stânga, mașini pe dreapta, mașini pe drum. Parcările au fost inundate și de aceea au parcat pe marginea drumului. Mașini și mocirlă. Nu avem ce face. Câteva zile mai suporți”, spune o altă localnică.

„Domnul mi-a spălat hainele!”

Între timp se apropie un tânăr. „Faceți reportaj? Haideți să vă spun o chestie tare!” Mergem în fața unei gospodării, unde avea el parcată mașina. Un bătrânel își face apariția. „Domnul ne-a lăsat să parcăm mașina în fața casei lui. E foarte de treabă. Vineri seară am căzut în noroi la festival și toată ziua am fost murdar. Așa am umblat toată ziua. Dimineața, când am ieșit din mașină, domnul m-a văzut și s-a oferit să îmi spele hainele. Și mi-a spălat și bluza și pantalonii. Oamenii din sat sunt foarte de treabă”, a zis Norbert. „Dacă o spalăt mașina, am zis de ce să nu îl ajut?”, îl completează bătrânelul care pare încântat de toată aglomerația pe de strada lui.

Festivalul manelelor, la barul din cartierul romilor

La două străzi distanță răsună manelele. Muzica electrică e de mult istorie în cartierul romilor, un cartier curat și pus la punct, de altfel. Un singur tânăr pare să fie încântat de ceea ce se petrece la castel, spunând că merge în fiecare zi. Ceilalți, preferă propriul festival. „Am fost și la festival, dar aici ne place mai mult. Barul e baza! Avem petrecere în fiecare weekend”. „Ne place, dară!”, spune o țigancă. Un domn, cel mai în vârstă, îmi spune că e binevenit festivalul, singurul inconvenient fiind faptul că celor din imediata apropiere a castelului „le bolunzesc găinile de atâta zgomot”: „Ziceau bătrânii că le mor gâinile în zona aceea. Pe noi nu ne prea afectează. Au murit și anul trecut. Noi petrecem aici, la noi în cartier, acesta e cartierul nostru, al romilor, noi nu mergem la festival. Poate merg tinerii, dar noi nu. Stăm și noi la o bere, un suc, dansăm. Vin băieții și din sat aici, maghiari, români, nu e nicio problemă. Chiar și cei de la festival mai vin și se opresc aici la muzica noastră. La noi ține cheful până dimineața, la fiecare sfârșit de săptămână”, spune acesta.

Omul lucrează în construcții. E zidar și spune că a călătorit mult prin țară. E încântat că Electric Castle ajută lucrurile să se miște într-o direcție bună: „S-au reparat drumurile, s-a mai făcut una alta, în centru s-au pus borduri. Așa, tare mult nu s-au schimbat lucrurile și nu cred că se vor schimba. Drumul de la gară numai l-au plombat, să arate bine înainte de festival. Ar fi trebuit reparat mai serios, turnat un covor de asfalt”, consideră acesta. În jurul meu se strâng peste 20 de romi. Fiecare ar vrea să spună ceva, dar în lasă pe cel în vârstă să vorbească. Pe lângă noi trec famiile mixte, copiii se joacă, adolescenții „joacă”.

A transportat turiști cu căruța

E multă veselie. Castelanii trec și ei pe acolo. Îi recunoști după cizmele de cauciuc, rămase în „trend” chiar și după ce a ieșit soarele. „Pe noi nu ne deranjează, chiar ne bucurăm că ne vizitează și pe noi cineva. Ar trebui să facă mai mult pentru acești turiști. De exemplu, a jucat tineretul acolo în noroi. Au umbat după cizme o grămadă. Ar fi trebuit să se pregătescă și pentru ploi. Noi avem balastieră în comună. I-am văzut pe copiii ăștia cu cizmele murdare. Se poate așa ceva?”spune acesta, după care ține să își laude comuna natală:  „În Bonțida e cel mai bine. Am umbalt mult prin țară, dar nicăieri nu e ca în Bonțida.Toată lumea se înțelege, avem o mulțime de familii mixte. Noi, îi primim pe copiii românilor la noi în casă și îi tratăm regește, ei fac la fel. Primim și turiștii cu inima deschisă. Anul trecut am dus până la gară, în ultima zi de festival o mulțime de turiști. Cu căruța. Îmi dădeau 50 de lei pe un transport. Anul acesta nu s-a mai putut. Toată lumea a mers cu autbuzul. Nu mai merge să ies eu cu căruța. Acum festivalul are o altă prestanță”, încheie acesta.

Cheful continuă, jocul se încinge. La o altă poartă, pe strada principală, mai multe doamne stau la taclale. „Nu ne încurcă, lumea e liniștită, sunt respectoși. E păcat că a plouat. Sunt amabili”, spune o localnică, pe a cărei poartă există încă anunțul: „Cizme de vânzare!”. Două dintre acestea lucrează la magazinele din sat. În zonă sunt patru magazine. „Azi, în magazin, m-am enervat. A venit o bonțideancă cu două înghețate. Eu socoteam acolo bani, bani și ea: «Ia acești doi lei să nu mai stau la rând!».  Adică străinii stau la coadă, unul după celălalt, cu toate că sunt așa obosiți și ea se bagă repede. Adică atâta respect nu ai pentru un oamenii străini care îți vin în comună?”, spune revoltată una dintre acestea.

Cele mai cerute produse

„Anul trecut și eu am lucrat la magazin. Erau foarte respectoși. Râdeau, glumeau. Au răbdare, nu fac scandal. Jos pălăria pentru ei. Ți-e și drag să îi vezi. Nu s-au vorbit prostii. Cel puțin nu am auzit noi. Festivalul te mai ridică un pic, îți face reclamă”, spune o altă localnică.

S-a reînnoit de multe ori stocul? „O, pai nici nu mai știu de câte ori s-a adus marfă. Ne-am pregătim cu trei săptămâni înainte. Acum știm ce trebuie, în al treilea an. În primele seri alcoolul e baza, apoi încep să fie căutate iaurturile, fructele, apa, lămâia. În prima și a doua seară, se cumpără aproape numai alcool. Tărie. Votka, cu tot felul de sucuri: de mere, de pere, de portocale. Energizantele iarăși. Berea câte una, două, așa la doză, mai mult”. „La mine la magazin a avut cea mai mare trecere berea. Timișoreana. Anul trecut organizatorul ne-a spus să mărim prețurile la băuturi. Anul acesta nu le-am mai mărit că atâta ai de lucru: numără-le, pune-le preț, apoi pune prețurile înapoi pentru cei din comună. Era prea complicat. Așa, cred că am vândut mai mult, că doar ei se anunță unii pe ceilalți că unde e mai ieftin. Am rămas cu prețurile normale”, spune cealaltă vânzătoare.

Una dintre femeile de la portă a cazat zece persoane din București. „Le-am făcut 28 de  plăcinte și le mai fac. Plăcinte cu carne tocată, cu brânză și cu finetti. Nu există produse specifice pentru festival, cel puțin oamenii din sat nu s-au gândit la asta. Noi îi servim cu ce avem. Tarabele sunt venite de la Cluj. Câștigă mult comercianții ăștia”.

Doamnele nu se încumetă să meargă la castel în această perioadă. „Prin zonă nu am fost că lucrăm non stop. De aici nu ne-am dus. Ce să facem noi acolo? Lăsăm tineretul să plece, noi aștia mai bătrâni stăm acasă și îi așteptăm. Sunt destui care să meargă. Ai mei amândoi sunt acolo. Nu știu la e oră vin, acolo către dimineață.”

„Fiica mea și-a luat abonamentul încă din septembrie la un preț foarte mic. A fost cam 100 de lei. E ca la avion. Cei care și-au vândut biletele s-au fentat. Tinerii s-au distrat și pe ploaie. Cine a venit până aici, s-a distrat. Au venit, și-au luat cizme de gumă, pelerine, tot ce trebuie, s-au echipat și s-au dus mai departe. Deja nu se mai găseau în Cluj cizme. Șeful, din Zalău a adus ultima tură de cizme. Am văzut un băiat cu două cizme stângi. Așa le-a luat din microbuz, din greșeală. Era înghesuială și nu a văzut. Așa a rămas cu ele. Nu le-a mai schimbat după ce s-a băgat prin mocirla aia”, povestește una dintre localnice. „Aici la noi pe trasă nu vin din ăia care sunt zăhăiți. Sunt tot aceleași persoane din fiecare an”, spune  o altă localnică.

Doamnele susțin că Bonțida nu duce lipsă de turiști nici în timpul anului. „Săptămâna viitoare sunt zilele Bonțidei. A fost TIFF-ul, se fac nunți la castel, fotografii de nuntă, tot felul de tururi ghidate. Luna viitoare la sfârșitul lui august vor fi mulți. Chiar avem activitate. Bine, acum cu festivalul și mai multă. Ne place!”, spune o doamnă în vârstă.

Cu cât de apropii de zona festivalului, mirosul de mici, porumb fier sau chertes colac te învăluie. Apoi, urmează o zonă care ușor poate fi confundată cu „strada principală” din Vama Veche (așa cum arată în prezent). Turiștii stau pe jos, cântă, povestesc. Aici nu îți cere nimeni o conservă, un leu sau o țigară, ci au inventat cutia cu „Needs for Electrtic Castle” sau mai specific „Need money for Prodigy”. Concertele de chitară nu lipsesc din decor, fiecare căutând un motiv în plus ca donația trecătorilor să meargă în propria cutiuță.

Pe domeniul Banffy din loc în loc simți miros de „iarbă” sau de țigări parfumate, dar lumea e civilizată. Sunt în general tineri, rar vezi câte un adult pierdut prin mulțime. Sunt și mulți copii mici, ce poartă căști imense pe urechi.

Electric, la vârsta a treia

Un localnic de vârsta a treia, cu pălărie și baston, stă cuminte în fața castelului, bucurându-se de spectacol. Puternic emoționat, aceasta începe să plângă la întrebarea „Vă place la festival?” „Așa sunt eu. Mă emoționez repede. Nu am plătit bilet, am venit să văd ce e aici. Îmi place muzica. Îmi plac acești tineri. Îmi amintesc de tinerețe”, spune acesta.

Jandarmii clujeni din cadrul Grupării de Jandarmi Mobilă Cluj-Napoca au întocmit 12 acte de sesizare pentru deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu,  la Electric Castle în perioada 25 – 28 iunie.

[stextbox id=”custom”]

Electric Castle 2015 în cifre

97.000 de participanți pentru cele 4 zile de festival

6 scene

250 de artiști

1.000 de oameni în echipă

25 de vendors în food court

10 hectare de festival

7 Power Rangers, 1 Superman și mulți alți super-eroi

1 barcă gonflabilă

[/stextbox]