Raul Gălan, student în Abu Dhabi: „Mi se pare că lumea arabă este prost înțeleasă în Europa”

Sunt tineri, ambiţioşi şi tobă de carte. Vorbim despre studenţii români de pe mapamond care au avut curajul şi perseverenţa de a-şi urma pasiunea pentru studiu şi visele în cele mai diferite puncte de pe glob. Transilvania Reporter îşi propune să vă prezinte săptămânal în cadrul campaniei „Români în amfiteatrele lumii” poveştile de viaţă, pasiunile şi realizările celor mai valoroşi şi premiaţi tineri români, care studiază la unele din cele mai prestigioase universităţi din lume sau care au ales să înveţe în locuri dintre cele mai surprinzătoare pentru a-şi lărgi orizontul şi experienţa de viaţă. 

Pasionat de teatru și istorie, ca orice student, Raul Gălan, s-a confruntat imediat după terminarea liceului cu o dilemă clasică în rândul tinerilor de vârsta lui: „Ce urmează după?”. Acceptat deja la Universitatea de Drept din București , Raul a testat și ofertele universităților din străinătate și astfel a ajuns față în față cu oferta de nerefuzat a New York University: o bursă de studiu într-unul dintre campusurile din New York, Abu Dhabi, Shanghai. Tânărul bistrițean a ales Emiratele Arabe Unite, și se pregătește acum să termine lucrarea de licență, fiind interesat de problema mișcărilor sociale de natură religioasă din lumea arabă și nu numai. El crede că o carieră diplomatică i s-ar potrivi cel mai bine și este hotărât să se întoarcă în Europa pentru a-și îndrepta energiile în direcția ameliorării relațiilor dintre lumea occidentală și cea a Orientului Mijlociu.

Raul Gălan a absolvit cursurile Colegiului Național „Andrei Mureșanu” din Bistrița, fiind olimpic național la Istorie. Imediat după absolvirea liceului a plecat în Emiratul Abu Dhabi. Într-un interviu acordat ziarului Transilvania Reporter, tânărul student a vorbit despre experiența lui în lumea arabă, despre problemele din acea zonă, dar și despre planurile lui de viitor.

Raul, de ce ai ales NYU și mai ales Emiratele Arabe Unite?

„Unul dintre motive a avut legătură cu bursa. A venit totul ca o oportunitate. Când eram în liceu nu știam ce vreau să fac. Eram pasionat de istorie, am fost la Olimpiada națională de Istorie și luând premiul I am intrat automat la Drept în București. Am mers la un târg de universități din Cluj, dar fără niciun fel de plan, pentru că eu voiam să rămân în România. Am văzut oferta de la NYU. Am vorbit cu câțiva prieteni care erau deja acolo și toți erau încântați și mi-am zis să aplic, chir dacă nu aveam mari așteptări. Am fost invitat la un interviu în Abu Dhabi și am decis să merg acolo”.

Mulți tineri care se află în situația ta de la finalizarea liceului sunt îngrijorați de ideea că nu știu ce specializare își doresc. Este asta o problemă?

Norocul meu a fost că prin natura universității, studenții trebuie să își declare specialitatea la finalul anului doi. Am avut doi ani în care am putut lua cursuri din orice domeniu și apoi să mă hotărăsc asupra a ceea ce vreau să fac. A fost un mare atuu pentru mine, pentru că am mers acolo gândindu-mă că vreau să fac științe politice și istorie, dar am ajuns să mă specializez în cercetări sociale și politici publice. Nu cred că la 18-19 ani trebuie să știi cu exactitate ce vrei să faci în viață, dar cred că e important să ai o pasiune, un background foarte bun, o pasiune și după aceea specializarea se poate face la master, într-un domeniu în care apoi să profesezi.

Ai avut de ales între New York, Shanghai și Abu Dhabi. De ce ai ales Abu Dhabi?

Am vrut să fac arabă. Când eram în liceu, am călătorit în Egipt și Tunisia și am fost fascinat de lumea aceasta. Mi se pare că lumea arabă este prost înțeleasă în Europa și mi s-a părut o oportunitate ca prin această bursă să am o experiență directă cu o cultură față de care, în Europa, există foarte multe stereotipuri. Eu fac cercetări sociale și politici publice, care este un fel de combinație între sociologie, științe politice și economie, toate bazate pe sociologie. Cred că aceste stereotipuri pot fi combătute doar printr-o experiență directă. De exemplu, întâlnind studenții din țările arabe se poate lucra la stereotipurile față de străini, în general. Acestea există și în România. Studenții trebuie încurajați să aibă experiențe directe și să călătorească”.

Ce te-a fascinat cel mai mult la lumea arabă?

În Emiratele Arabe Unite doar aproximativ 20% din populație este reprezentată de localnici, astfel că există o mare diversitate. Astfel, am putea spune că EAU nu reprezintă întru totul lumea arabă, dar de acolo am călătorit mult în Iordania și Palestina și acolo am văzut ce înseamnă cultura arabă autentică. Seamănă foarte mult cu noi. Arabii au o mentalitate foarte asemănătoare cu a noastră. Sunt puțin haotici uneori, însă extrem de creativi și dinamici. Ceea ce vedem cu islamiștii radicali, sunt extrem de puțini. Arabii sunt în general extrem de curioși, extrem de interesați să cunoască oameni noi și sincer cam toată lumea știa foarte multe lucruri despre România.

Iordania, în tot contextul agitat al Orientului Mijlociu , este una dintre oazele de liniște ale zonei. Cum ți s-a părut această țară, în permanență amenințată de ororile islamismului radical?

Iordania este cam singura țară sigură din acea zonă. Am studiat dialectul limbii arabe care se vorbește în Iordania și Siria și am mers acolo și ca turist, dar și ca student. În această zonă din lume, percepția este tragică. Iordanienii se simt norocoși că sunt într-o țară sigură, dar de acolo se observă foarte ușor ce se întâmplă în Palestina și Siria, iar asta este o problemă. În general  cred că ei încearcă să rămână optimiști. Lucrarea mea de licență o fac pe mișcări sociale de natură religioasă și am avut oportunitatea de a studia mișcările islamiste, care până la urmă sunt contextuale și nu reprezintă lumea arabă în întregul ei.

Care sunt planurile tale pentru viitor?

Aș vrea să mă întorc în Europa. Am fost acceptat la un master la Sciences Po și aștept un răspuns din Geneva. În Europa, oportunitățile pentru mine ar fi mai mari, dar și contribuția pe care aș putea-o avea dacă ași fi aici și nu în SUA. Eu cred sunt că cel mai mare susținător al UE. Trăind și văzând ce se întâmplă în Orientul Mijlociu am văzut cât de importantă este pentru securitate colaborarea dintre țările europene. Nu știu dacă vreau să activez în diplomație sau în relații internaționale. Aș vrea foarte mult, dar mă gândesc și la mediul privat. Având un fundament în sociologie, cred că în diplomație m-aș potrivi cel mai bine, dar încă nu sunt sigur.

Întorcându-te în România și în Bistrița de la plecarea ta în Abu Dhabi, cum ți se pare că au evoluat lucrurile acasă?

Mi se schimbă și mie percepția, dar și România se schimbă tot mai mult. Venind în Bistrița, văd că totul se schimbă în bine. Asta se vede atât pe fețele clădirilor, cât și pe fețele oamenilor. Oamenii trăiesc mai bine, dar și gândesc mai mult și au o mai mare profunzime. Tinerii sunt foarte maturi. În plus, dincolo de toate discursurile din politică, cred că suntem niște oameni foarte toleranți, iar asta este foarte bine. De asemenea, călătorind în țări foarte dezvoltate, dar și țări ca Nepalul sau Cambodgia, cred că avem o viață foarte bună și oportunități bune. Eu sunt recunoscător că am crescut într-o societate normală, cu educație gratuită și am devenit un om care s-a dezvoltat foarte ușor. Comparând cu colegii mei din Palestina sau Nepal, văd că eu avea probleme nesemnificative față de provocările pe care le-au îndurat ei pentru a ajunge la școală.

Ai văzut probabil cea mai recentă campanie electorală în care discursul naționalist a fost foarte prezent. De assemenea, întreaga Europă se confruntă cu mișcări de acest gen, care în unele locuri sunt și euro-sceptice. Cum ți se pare această situație?

Cred că avem o problemă la nivel abstract. Am cunoscut oameni din sudul țării care au o problemă cu maghiarii, deși nu cunosc nici un maghiar. Avem probleme care vin din necunoaștere, dar la nivel personal nu cred că există probleme mari și cred că suntem toleranți cu cei de alte naționalități sau religii. Mi se pare grav însă că discursul naționalist este promovat atât de mult. Când vor apărea și la noi imigranți, am putea avea probleme cu ei și asta nu mi se pare a fi un lucru bun. Avem de asemenea politici publice foarte haotice. Se fac reforme fără a se cunoaște problema. Am învățat că jumătate din soluție este definirea problemei, dar noi nu facem asta, facem câte două-trei reforme, nu avem rezultate și apoi avem haos. Ar trebui un plan pe 10 ani, care să fie asumat dincolo de conflicte persoanale.