Pokemon GO, noua nebunie la modă

Deja ne-am obişnuit cu vânătorii de pokemoni, nu ne mai mirăm când vedem tineri cu ochii în telefon, executând mişcări ciudate pe stradă. Am afla şi amănunte despre jocul care a pus în mişcare zeci de milioane de tineri din întreaga lume: se numeşte Pokemon Go şi pare un impuls suficient pentru ca oamenii să parcurgă kilometri întregi, în încercarea de a prinde „monştri” virtuali pe care îi localizează prin intermediul telefoanelor mobile.

Pokemon Go e jocul despre care se vorbeşte cel mai mult în aceadtă perioadă şi toată lumea are o părere despre el, fie pro, fie contra. Unii par convinşi că avem de-a face cu o conspiraţie a elitelor globale, care vor să manipuleze şi să controleze oamenii. Alţii, mai relaxaţi, spun că e doar divertisment. Cert este, în final, că aplicaţia aduce foarte mulţi bani, dar şi date personale colectate de la cei care o folosesc.

Primii pokemoni

Probabil că cei care acum aleargă după Pokemoni nu i-au „prins” şi acum 20 de ani, când au apărut pentru prima dată. În 1996 au apărut primele jocuri Pokemon pentru console Nintendo, în Japonia, fiind create de The Pokemon Company, o colaborare între firmele japoneze de jocuri video Nintendo, Game Freak şi Creatures. Şi atunci, jucătorii încercau să captureze monştrii şi să îi antreneze pentru viitoarele bătălii cu alţi adversari. Cu timpul, franciza s-a extins, iar acum compania produce jocuri video, jocuri de cărţi, desene şi filme animate, benzi desenate şi jucării. Astfel, este considerată una dintre cele mai profitabile serii de jocuri video din toată lumea, cu peste 279 de milioane de exemplare de jocuri vândute global.

Pokemon a influenţat într-un mod foarte profund cultura populară, încât a apărut pe coperta celebrei reviste TIME în 1999, iar cea mai mare companie aeriană din Japonia a participat într-o campanie largă de promovare a francizei la sfârşitul anilor ‘90: a desenat figuri Pokemon pe avioanele deţinute de companie, iar interiorul a fost redecorat pentru a oferi o experienţă „Pokemon” completă.

Anul acesta, Nintendo şi-a luat inima în dinţi şi a făcut pasul următor – de la console, la jocuri pe mobil, despre care oficialii companiei credeau că după poate scădea valoarea portofoliului de jocuri, cum scrie The Wall Street Journal. În luna martie a acestui an a lansat prima aplicaţie pentru smartphone “Miitomo”. Apoi au ajuns la Pokemon GO şi se pare că totul a pornit de la o glumă. Mai exact, pe 1 aprilie 2014, compania a ascuns monştrii Pokemon în hărţile de la Google Map; de aici până la jocul de azi a fost un singur pas, a povestit un membru al echipei Niantic, Masashi Kawashima.

Ce este Pokemon Go
Pokemon GO a fost lansat pe 6 iulie şi încă din prima săptămână bătut recorduri. Imediat după lansare a devenit una dintre cele mai descărcate aplicaţii din lume pe Google Play şi App Store, magazinele de aplicaţii pentru sistemele de operare Android şi iOS. O firmă de specialitate în domeniu, SensorTowers, estima că jocul a fost descărcat în SUA de peste 7.5 milioane de ori şi genera venituri zilnice de peste 1.6 milioane de dolari pentru compania dezvoltatoare. Mai mult, valoarea companiei Nintendo a crescut cu peste 7.5 miliarde de dolari în doar două zile de la lansarea jocului..

De ce atâta succes? Unii spun că oamenilor le place să caute „comori”, sau să completeze colecţii. Pokemon GO le oferă exact asta, pentru că este asemănător unei căutări de comori. După ce utilizatorii descarcă aplicaţia, aceştia folosesc coordonatele geolocaţiei în care se află şi camera foto a telefonului pentru a captura monştrii virtuali care apar în locurile reale din împrejurimi. De exemplu, se ştie că monştrii trăiesc lângă râuri, lacuri sau oceane. Dar acum pot fi găsiţi şi în oraş, în parcuri, prin trafic. Monştrii capturaţi pot fi folosiţi în bătăliile cu alţi utilizatori.

Cum se joacă

Potrivit site-ului vox.com, jocul Pokemon Go utilizează GPS-ul şi ora afişată de telefonul mobil pentru a detecta locul şi momentul în care utilizatorii se află în joc şi generează personaje din ”Pokemon” care ”apar” în jurul utilizatorilor (pe ecranul telefonului mobil), pentru ca aceştia să încerce să îi prindă. Pe măsură ce utilizatorul se mişcă, mai multe tipuri de Pokemoni apar în jurul lui, în funcţie de locul şi momentul în care acesta se află. Astfel, poţi vedea în locuri până acum obişnuite creaturi exotice, care pot să semene cu şobolani, şerpi, dragoni, dinozauri, păsări, ouă, copaci şi chiar săbii.

Jocul îi încurajează pe utilizatori să se deplaseze şi să călătorească în lumea reală pentru a prinde „Pokemonii” din joc. Aceasta combinaţie dintre un joc şi lumea reală cu care interacţionează este cunoscută sub numele de ”realitate augmentată”. În apropierea unui Pokémon, telefonul mobil primeşte o notificare şi camera foto a acestuia se declanşează, făcând să apară un ”monstru” în cadrul imaginii. Astfel, utilizatorul are posibilitatea de a-şi fotografia ”captura” acolo unde a găsit-o.

După ce capturezi creaturile, trebuie să le îmblânzeşti şi să le antrenezi – în final, acestea vor lupta unele împotriva celorlalte.

Avantajele jocului

Evident că acestea „lupte” au generat discuţii pe teme etice, însă au apărut şi specialişti care scot în evidenţă avantajele pe care le aduce acest joc. În primul rând, este diferit faţă de alte jocuri video, care te ţin în scaun, în faţa unui calculator sau unui televizor; Pokemon Go te obligă să te plimbi, la propriu, să cauţi locuri unde se află pokemonii.

Unii pokemoni se află încă în ouă, iar pentru a le „sparge”, trebuie să mergi pe jos o distanţă de câţiva kilometri. Mulţi utilizatori au postat pe reţele sociale cum au făcut febră musculară la picioare după s-au plimbat ore întregi, în speranţa de a găsi creaturile care apar pe hartă. Imediat au apărut şi micile afaceri – oamenii care se oferă să îţi plimbe „ouăle de Pokemoni”, contra unei sume fixe/kilometru. De asemenea, se pare că deja se vând pe eBay conturile unor jucători avansaţi pe sume măricele de bani.

Nu se ştie dacă într-adevăr acesta a fost scopul iniţial, însă acum creatorii jocului asta susţin, că au vrut să determine lumea să iasă afară pentru mişcare: „Multe aplicaţii de fitness conţin mult „bagaj” care te face să te simţi precum un „atlet olimpic eşuat”, când tu îţi doreşti doar să ajungi în formă. Pokemon Go este conceput să te pună în mişcare prin a-ţi oferi recompense sub forma de pokemoni, în loc să pună presiune asupra ta”, a transmis un membru al echipei, John Hanke, de la Niantic Inc.

Mai mult, activitatea fizică pe care utilizatorii o fac când se joacă Pokemon Go ar putea avea efecte benefice şi pentru persoanele care suferă de depresie şi anxietate. Conform presei internaţionale, care îl citează pe doctorul John Grohol, expert în impactul tehnologiei asupra oamenilor şi sănătăţii mintale, persoanele care suferă de depresie au un nivel de motivaţie aproape inexistent, iar o activitate simplă ca ieşitul afară devine foarte dificilă de făcut. Pokemon Go ar putea uşura această dificultate şi ar putea contribui astfel la o sănătate mentală mai bună.

Benefic pentru socializare

Chiar dacă nu a fost conceput pentru tratarea depresiei şi a anxietăţii, au apărut postări pe reţele sociale în care utilizatori care suferă de boli mintale laudă jocul fiindcă le oferă motivaţie să iasă din casă, le reduce senzaţiile de anxietate şi îi ajută să socializeze cu prieteni şi cu persoane străine.

Pokemon Go conţine o funcţie numită „Lure Module”, prin care oferă posibilitatea de a prinde un pokemon în locul în care a fost activată. Timpul este limitat, iar din acest motiv, mulţi utilizatori se strâng cât mai repede în locul respectiv, până nu dispare pokemonul. Continuarea firească este că acest grup de oameni ajunge să vorbească despre joc şi să socializeze unii cu alţii, ceea ce ar putea uşura interacţiunea cu alte persoane pentru indivizii timizi sau cei care suferă de anxietate în contexte sociale.

„Pentru persoanele care suferă de probleme mentale precum agorafobie, depresie sau anxietate, au reţineri să iasă afară şi să interacţioneze cu lumea din jur. Aplicaţii de tip augmented reality, cum este Pokemon Go, i-ar putea ajuta în acest sens să intre în contact cu alţii. Desigur, oamenii ar trebui să lucreze cu clinicieni care să-i trateze pentru a obţine o sănătate mintală bună, cât să se preocupe de simptomele bolii de care suferă, dar ieşirea afară, sportul şi activităţile concentrate pe obiective specifice, toate s-au dovedit că reduc din unele simptome asociate anxietăţii, depresiei şi altor boli mentale”, spune Ben Michaelis, psiholog clinician, citat de International Business Times .

Accidente şi infracţiuni

După aspectele pozitive, au apărut şi cele negative. De cele mai multe ori, jucătorii aleargă după Pokemoni fără să fie prea atenţi la ceea ce se întâmplă în jurul lor – şi aşa se produc accidentele. Sau merg în zone izolate şi sunt jefuiţi. Sau încalcă proprietăţi private şi sunt chiar ucişi – s-a întâmplat în Guatemala, săptămâna trecută, când un tânăr de 18 ani a fost împuşcat mortal, iar vărul său, rănit. Şi în statul american Florida au fost împuşcaţi doi jucători, după ce proprietarul unei locuinţe a crezut că sunt nişte hoţi.

Un tânăr din Oregon a fost înjunghiat după ce ieşise afară noaptea să prindă pokemoni, iar în Missouri, hoţi înarmaţi s-au folosit de joc pentru a atrage victime în locuri izolate, după care le jefuiau. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi la universitatea din Maryland, unde poliţia campusului a raportat trei victime care au fost jefuite în timp ce se jucau Pokemon Go.

Cotidianul britanic Daily Mail a şi publicat un articol în care prezintă cele mai frecvente probleme de sănătate cu care se înfruntă jucătorii de Pokemon: insolaţie, băşici la picioare, luxaţii, fracturi sau oase rupte. Un utilizator a postat că şi-a rupt clavicula, în timp ce alţii şi-au luxat gleznele, nefiind atenţi pe unde calcă. Unii chiar au suferit accidente grave: doi bărbaţi americani au căzut de pe o stâncă în timp ce se jucau Pokemon Go, iar o fată de 15 ani a fost lovită de o maşină când a traversat o şosea principală în căutarea după pokemoni.

Mai mult, unii psihologi atrag atenţia asupra riscului de dependenţă. Experţii anunţă că persoanele care ajung să se joace de dimineaţă până seara, la locul de muncă sau în loc de a socializa cu prietenii, s-ar putea afla în pragul unei dependenţe.

Avertismente şi interdicţii

Câteva departamente de poliţie din mai multe ţări au avertizat utilizatorii aplicaţiei “Pokemon GO” că ar trebui să fie atenţi în jurul lor atunci când se joacă, după ce s-au înmulţit accidentele cauzate de joc. Un bărbat din New York a suferit un accident de maşină fiindcă se juca la volan; în alte două accidente cauzate de Pokemon Go au fost implicaţi ofiţeri de poliţie în Baltimore şi oraşul canadian Quebec, cei din urmă având nevoie de îngrijiri medicale în urma coliziunii care s-a produs când un şofer care se juca la volan a lovit maşina în care se aflau ofiţerii.

Până şi Poliţia Română a făcut un anunţ pe pagina sa oficială de Facebook, cerând „vânătorilor” de pokemoni să respecte regulile de circulaţie atunci când conduc şi să fie atenţi la cei din jurul lor.

În China, aplicaţia este considerată un posibil risc al securităţii naţionale – cu toate că nici nu este disponibilă în această ţară. Adepţii teoriei conspiraţiei cred că dezvoltatorii jocului, împreună cu Google, ar putea deduce foarte uşor unde sunt bazele militare chineze, plasând personaje în diverse locuri şi observând locaţiile în care utilizatorii nu pot merge pentru a le captura, din cauza restricţiilor de acces.

În fine, clericii islamişti au emis o „fatwa” împotriva acestui joc, pentru că încurajează pariurile, care sunt interzise în Islam, dar şi pentru că ar promova teoria evoluţiei a lui Darwin. Jocul este condamnat de Islam şi pentru că în grafica lui are simboluri interzise în religia musulmană: stele cu şase colţuri, “asociate Iudaismului”, cruci care vin din religia creştină, unghiuri şi triunghiuri folosite de diferite “secte religioase şi organizaţii deviante”, cum sunt semnele francmansonice, sau cele ale religiei Shinto.

 [stextbox id=”alert” caption=”Cele mai celebre „virale””]

Jocul Pokemon GO este doar cel mai recent dintre „nebuniile” care se transmit ca nişte virusuri moderne, pe internet. În urmă cu exact doi ani, la mare modă era să te filmezi în timp ce îţi torni o găleată cu apă rece ca gheaţa în cap, în cadrul campaniei Ice Bucket Challenge. Partea bună la acea campanie virală era că se strângeau bani, în beneficiul bolnavilor de scleroză laterală amiotrofică.

Au fost, însă, şi campanii mai puţin inteligente, care au dus la rănirea şi chiar la moartea unor persoane: Fire Challenge (provocarea focului) i-a îndemnat pe câţiva să îşi dea foc (şi să ajungă la spital cu arsuri severe, în multe cazuri); “Neknomination” îi provoca pe teribilişti să se filmeze în timp ce beau alcool, cât mai mult, dintr-o singură înghiţitură; “Cinnamon Challenge“ presupune să mănânci o lingură plină de scorţişoară măcinată fin, în timp ce te filmezi (desigur). Mulţi s-au sufocat şi au ajuns, din nou, la spital. Banana Sprite Challenge te provoacă să mănânci rapid două banane şi să bei o doză de Sprite; iar provocarea Salt and Ice te îndeamnă să îţi pui sare pe piele, apoi gheaţă peste sare (se obţine o senzaţie de arsură, iar provocarea este să o suporţi cât mai mult).

Există şi „viralele” simpatice, nici benefice, dar nici dăunătoare – cum au fost cele care implicau dansul „Harlem Shake” sau cel pe melodia „Happy” a lui Pharrell Williams. A mai fost şi „leapşa cu cărţi”, care presupunea să scrii, pe Facebook, ce cărţi te-au inspirat (sau să donezi cărţi, după caz).

[/stextbox]