Piețele agro-alimentare, de la necesitate la stadiul de „muzeu”

Ca în fiecare zi a săptămânii de lucru, Piața Mărăști este un furnicar. Dincolo de a fi una dintre cele mai aglomerate zone ale orașului, locul are și o piață în care comercianți de tot felul duc o luptă devenită deja clasică cu lumea de afară. În funcție de locul prin care intri în complex ești întâmpinat de mirosul înțepător de cauciuc și haine, după care ușor se face trecerea spre lumea „proaspătă” a fructelor și legumelor în care totul se negociază cu mult tact și răbdare. E o imagine care însă ar putea să dispară în câțiva ani, spune administratorul pieței, Ioan Goia, care dincolo de munca sa, face și pe psihologul cu producătorii tot mai tentați să lase la o parte legumicultura neprofitabilă, lovită anual de secete, grindină sau de mult mai temuta ofensivă a supermarketurilor și a aprozarelor.

180 de locuri de vânzare există la piața de legume și fructe din Piața Mărăști, care mai include și peste 100 de comercianți care dețin în proprietate sau chirie spații comerciale în care funcționează magazine de haine sau alte business-uri. Însă farmecul locului ține de piața de legume și fructe, din care zilnic mii de clujeni se aprovizionează. Spațiul deschis și ușor întunecat este populat de comercianți care vin zilnic la tarabele lor, unii chiar de zeci de ani. Totul este negociabil, iar fidelitatea este răsplătită. Chiar și-așa, piața îmbătrânește, mulți dintre cei care au tarabe fiind oameni trecuți cu mult de prima tinerețe. Iar la așa producători, așa e și clientela, căci tinerii sunt la job sau la mall la primele ore ale dimineții, când marfa proaspătă este negociată la sânge în piață.

„E o problemă foarte mare, pentru că lumea mai cumpără numai marfă din supermarket unde calitatea este îndoielnică. La piață vin producători care aduc marfa din grădina lor, dar sunt numai oameni în vârstă. Tinerii nu se prea leagă de cultivarea legumelor pentru că li se pare că nu obțin profitul pe care l-ar merita, dar și pentru că sunt multe riscuri și depinzi mult de starea vremii. Au rămas acum puțini oameni la tarabe și cei mai mulți sunt oameni în vârstă care se raportează altfel la ideea de profit. Ei sunt obișnuiți să câștige atât cât au nevoie, nu să urmărească în continuu mai mulți și mai mulți bani. Bătrânii lucrează cu treabă bună și țin mult la calitatea produselor lor. Ceea ce ei produc e foarte aproape de ceea ce numim produs bio, chiar dacă nu arată ca în supermarket, unde totul sclipește”, explică administratorul Pieței Mărăști, Ioan Goia.

Chiar dacă este un scenariu pesimist, administratorul pieței crede că e doar o chestiune de timp până când piețele agro-alimentare vor rămâne fără produse cultivate de micii întreprinzători.

„Putem spune cu foarte mare tristețe că lupta cu supermarket-urile a fost pierdută. Nici nu e egală lupta aceasta între un supermarket și un om care vinde legume la taraba din piață. E ca lupta dintre un păduche și un elefant. Micii producători nu au forță financiară. În plus, producătorii mici țin mai mult la calitate, nu atât de mult la cantitate. Oricât s-ar încerca, cele două părți nu pot lucra împreună. Nu poate un producător local să asigure cererea unui magazin de mari dimensiuni. În plus, supermarket-ul cumpără mult, la preț mic, fără să conteze calitatea mai mult decât cantitatea. Ce faci ca producător când vine magazinul și cere două tone de roșii până mâine?”, mai spune adminsitratorul pieței.

Chiar dacă se vorbește despre cum ar putea fi implementată legea ce obligă supermarket-urile să aibă la raft mai multe produse românești, problema de fond nu ar fi rezolvată, crede Ioan Goia. Ba mai mult, este posibil un scenariu în care pe micii producători să fie o presiune chiar mai mare decât până acum.

„Legea aceasta nu îi poate ajuta. Sunt oameni în vârstă care nu mai au energie să cultive cantități mari. Ei vin cu 100 de kilograme, vin două zile pe săptămână și gata. Dacă ar fi asociați, ar fi mai simplu, dar nici asta nu avem. Încă mai sunt percepute ca fiind similare cu CAP-ul comunist, dar în primul rând oamenii aceștia nu mai au posibilitatea de a se angaja că timp de un număr de ani ei vor respecta un plan impus de cineva. Oamenii lucrează în ritmul lor și preferă să se concentreze pe calitate, pentru că ei sunt în aceste piețe unii de zeci de ani”, crede Ioan Goia.

Piața Muzeul Mărăști

În condițiile în care majoritatea clienților s-au mutat cu lista de cumpărături la raftul supermarketului, o variantă ar fi transformarea piețelor, după modelul occidental, într-un soi de „muzee” cochete în care producătorii să vândă legume și fructe bio. Sunt însă și piedici în calea acestei idei, iar majoritatea țin de mentalități.

„În Occident, piețele par a fi muzee. Atâta doar că ei își permit să lucreze o suprafață mică cu produs bio pentru că prețul e de trei ori mai mare, în timp ce la noi uneori e chiar invers. E și o problemă de mentalitate pentru că oamenii nu mai știu să recunoască ce e de calitate și ce nu. Lumea ia ce arată bine și aici pierd cei care au produse cât mai naturale. Nici nu va dura 15 ani până când nimeni nu va mai știi ce e bun și ce nu. Sufletul comerțului e reclama, nu neapărat calitatea”, crede Ioan Goia.

Ba mai mult, atât clienții cât și producătorii au tendința să fugă de ceea ce considerăm a fi modernizare în cazul unei piețe.

„Încă și producătorii sunt departe. În occident vă spuneam că e ca la muzeu, dar la noi nu merge așa. Producătorii preferă în primul rând piețele deschise. Uitați-vă în Cluj, unde piețele agro-alimentare aranjate și închise sunt aproape goale. Lumea vrea să vadă tarabe cu legume în lăzi și cei care cumpără zilnic de la piață nu caută un loc care arată ca un magazin. Chiar dacă e mizerie, chiar dacă sunt frunze, le place că arată natural și e aer. Producătorii, de asemenea, fug și ei de locurile închise și prea aranjate. Pe viitor, generațiile care sperăm să vină, ar fi bine să aibă cunoștințe despre marfa lor, dar și niște idei actuale de vânzare și promovare. Când vom ajunge la punctul în care roșiile chiar nu vor mai avea niciun gust, probabil lumea va reîncepe să cultive în grădină”, este de părere administratorul pieței.

Perspectivele nu sunt îmbucurătoare așadar, iar nevoile tot timpul aceleași. Mai lipsește doar ca producătorii să primească ce își doresc, iar soluția să convină și pentru buzunarul clientului.

„Piețele nu vor mai arăta așa. Se schimbă tot mai mult, se modernizează și asta se întâmplă chiar dacă producătorii vor aceleași lucruri: clienți mai mulți și posibilitatea de a crește prețurile mai ales la produsele bio, unde investițiile sunt de obicei mult mai mari”, încheie Ioan Goia.