Nemţii „colonizează” din nou Ardealul. Toamna se numără…afacerile nemţeşti

România, şi mai ales Transilvania, rămâne o destinaţie foarte atractivă pentru investitorii germani. Tocmai de aceea comunitatea oamenilor de afaceri germani este cea mai mare comunitate de business din România. Bineînţeles că în această situaţie un rol important îl joacă istoria şi tradiţia comunităţilor de saşi din Transilvania care acum, sub o formă sau alta s-au întors în locurile natale.

„Cu cei peste 500 de membri, firme românești și germane, AHK România este cea mai mare asociație economică bilaterală din România. Cluburile economice germane locale din Timișoara, Arad, Satu Mare, Sibiu, Brașov, Cluj – Napoca, Bacău reunesc și ele câteva sute de membri, cel mai mare club economic german fiind cel de la Cluj”, explică Radu Merica, preşedintele Camerei de Comerţ şi Industrie Româno-Germană (AHK România). De altfel, un raport prezentat recent de AHK România arată că 83% din managerii firmelor germane din România ar alege din nou ţara noastră ca loc pentru investiţii. Majoritatea firmelor chestionate provin din servicii (43%), industria prelucrătoare (23%), comerţ (20%), construcţii (10%), alimentare cu energie şi apă (4%). Oamenii de afaceri germani consideră că există în continuare un enorm potenţial de afaceri, care este cu atât mai atractiv cu cât statul are la dispoziţie şi fondurile europene.

„Conform datelor registrului Comerțului în România sunt înregistrate peste 19.000 de firme cu capital german. Valoarea totală a capitalului german subscris este de circa 4, 5 miliarde de euro. În ce privește investițiile străine, în general, Bucureștiul conduce, atrăgând în 2012 peste 60% din investiții, fiind urmat de Transilvania și Vestul țării fiecare cu peste 7%. România are avantaje. Nivelul salarial rămâne atractiv, forța de muncă este bine calificată, cota unică de impozitare de 16% este redusă și stabilă, iar sistemul judiciar este în mare parte adaptat normelor UE”, a mai spus Merica.

Festivalul economiei nemţeşti la Cluj

Toamna nemţii iau cu asalt Clujul. Oraşul găzduieşte începând de vineri, 4 octombrie  şi până duminică, 6 octombrie a doua ediţie a Festivalului de Toamnă al Economiei Germane, Herbfest. Evenimentul este organizat şi în acest an de DWNT, clubul oamenilor de afaceri de limbă germană din Transilvania de Nord. 70 de mari companii germane vor sărbători performanţele economice obţinute în acest an. Investitorii germani vor avea discuţii de afaceri, vor organiza un târg de locuri de muncă, dar se vor şi distra.

„Este un festival de nişă cu un conţinut specific care îşi propune să prezinte şi în egală măsură să celebreze raporturile de colaborare româno-germane. De această dată avem şi o componentă itinerantă, caravana festivalului urmând să ajungă şi la Bistriţa şi Blaj”, a spus Eugen Albu, director Qual Media, unul dintre organizatori.

„Scopul nostru e să arătăm cum funcţionează împreună cultura şi economia”, a precizat şi preşedintele  DWNT, Ludger Thol.

„Poate prin acest festival am putea demonstra faptul că Germania are mai multe de oferit decât bere şi muzică tradiţională. Spre exemplu, tehnologii inteligente de înaltă clasă şi cultură, care se detaşează de acest clişeu. Centrul Cultural German va fi prezent la Festivalul de Toamnă cu propriul stand. Vom oferi scurte cursuri de germană ad-hoc pentru oricine este interesat”, spune şi directorul Centrului Cultural German Cluj, Mühlthaler Fabian.

Din programul festivalului nu lipseşte nici distracţia. Punctele de atractie ale acestei ediţii vor fi concertele live ale Fanfarei din Foieni şi ale trupei clujene FUNKorporation, jongleriile cu foc, precum şi activităţi pentru cei mici, spectacol de dresură a câinilor ciobăneşti germani, plimbări cu trenuleţul DWNT şi face-painting.  Herbst Fest se află la cea de-a doua ediţie. La ediţia din anul trecut au fost 15.000 de vizitatori timp de trei zile.

Seriozitate nemţească

Comunitatea oamenilor de afaceri germani din nordul Transilvaniei are şi un club propriu, cel mai mare din ţară. Am aflat de la preşedintele clubului  DWNT, Ludger Thol cum văd oamenii de afaceri germani piaţa românească şi Transilvania:

Rep: Cât de extinsă este comunitatea oamenilor de afaceri germani în această zonă?

Ludger Thol: Comunitatea oamenilor de afaceri germani din nordul Transilvaniei numără la ora actuală 94 de firme membre, dintre care aproximativ 80% sunt nemțești, iar 20% românești, care au în vreun fel sau altul tangență cu Germania. Membrii activi au avantajul de a dezvolta contacte de afaceri prin intermediul conexiunii noastre cu cele șase cluburi germane din România și cu Camera de Comerţ şi Industrie Româno-Germană din București.

 

Rep: La cât se ridică valoarea investiţiilor germane în zonă?

Ludger Thol: Nu s-a făcut încă o estimare exactă a investițiilor germane în zonă, însă aș aprecia că în 2013 suma depășește 500 millioane de euro.

 

Rep: Mai sunt investitorii germani să vină în Transilvania?

Ludger Thol: În prezent am informații că numeroase firme germane ar avea intenția să vină cu investiții în România, datorită mediului de afaceri tot mai ofertant și al oportunităților existente, însă nu pot vorbi despre numele acestor firme.

 

Rep: Care sunt principalele provocări, cum văd oamenii de afaceri mediul economic românesc, piaţa românească?

Ludger Thol: Dificil, dar mai ales derutant, pentru investitori și pentru antreprenori este faptul că legile românești se schimbă des și haotic. Asta înseamnă din punct de vedere economic că nu există nici o siguranță în planificare. De asemenea, bine cunoscuta birocrație. Un mare impediment este infrastructura, în special lipsa ei, adică autostrăzile care în România se construiesc într-un timp foarte lung.

 

Rep: Care sunt avantajele Transilvaniei?

Ludger Thol: Punctele forte ale Transilvaniei sunt în primul rând forța de munca calificată, universitățile bune care pregătesc tineri specialiști, oameni care cunosc bine limbi străine precum engleză și germană, care facilitează interacțiunea. Și, nu în ultimul rând autoritățile locale si judetene, care creează noi oportunități și susțin eforturile investitorilor străini.

 

SATU MARE

Șvabul sătmărean care a cucerit Europa

Un șvab sătmărean, revenit acasă după 20 de ani petrecuți în Germania, a făcut din vinul de Beltiug un brand recunoscut la nivel național și chiar internațional. Johann Brutler s-a folosit de tradiția și istoria de zece secole a vinurilor de Beltiug.

După ce a emigrat în Germania din Beltiug în 1982, Johann Brutler s-a întors acasă în 1999 pentru a înfiinţa firma Nachbill, pentru ca după nouă ani de navetă între România și Germania, în 2008 să se stabilescă definitiv în Beltiug. Afacerea a prins, chiar dacă dezvoltarea a fost anevoiasă și a necesitat multă muncă. A început cu doar două hectare de vie. Acum plantaţia numără 25 de hectare.

De curând, crama a început demersurile pentru a primi certificarea Bio, în concordanță cu filozofia oenologului, de a lucra împreună cu natura, și nu împotriva ei. „Una din calitățile importante ale unui oenolog este spiritul de observație. Trebuie să adaugi un pic de teorie, pentru a putea acționa doar atunci când trebuie, cu cantități minime de tratamente”, spune Johann Brutler.

În 2002, a cumpărat și renovat vechea pivniță Karolyi, splendidă în trecut, dar aflată atunci în stadiu de ruină. Aici a amenajat o cramă cum puține sunt în România. Dacă inițial în Beltiug se plantau cu preponderență soiuri albe, Johann Brutler a plantat și struguri roșii. Aşa a ajuns la o paleta variată care include Pinot noir, Merlot, Cabernet sauvignon, Sangiovese,   Blaufränkisch şi Syrah, Chardonnay, Pinot gris, Sauvignon blanc,   Riesling de Rin, Traminer şi Feteasca regală. Johhan Brutler spune că selecţia soiurilor de struguri este una deosebit de reuşită. În zona Beltiugului au existat cel puțin şapte soiuri de struguri autohtoni, pe care cei de aici le-au cultivat în trecut. Nachbil se poate lăuda astăzi cu singura plantație din România de Grüner Silvaner, un soi de vin autohton, care a fost cultivat mai mult în Austria, dar care se pare că are originea în zona Șimleului Silvanei. Vinurile Nachbill se vând la prețuri de la 25 de lei la 50 de euro, în cramele și vinotecile din România sau Germania, în hoteluri și restaurante de lux.

 

 

[stextbox id=”custom” caption=”Tradiție din secolul XI”]Tradiția producerii vinului în zona Beltiug e atestată încă de pe vremea regelui Ladislau I al Ungariei, sfârșitul sec. XI, însă devine cu adevărat importantă de abia în sec. XVIII. Aflat sub stăpânirea lui Karolyi Sandor, în 1730, Beltiugul avea să fie populat cu svabi, care sunt improprietăriți cu terenuri agricole, plantează soiuri de viță nobilă și construiesc pivnițe. În Beltiugul de dinainte de comunism, aproape toată populația era reprezentată de șvabi, care au plecat apoi din localitate. Acum sunt mai puțin de 5%. De la ce vine Nachbil? E denumirea zonei pe care e cultivată vița de vie a familiei Brutler. Nachbil înseamnă “după deal”.[/stextbox]

 

Cei mai mari investitori din Satu Mare

Cele mai mari firme germane din industria cablurilor pentru mașini au investit în Satu Mare, fiind cei mai mari investitori și angajatori străini din judeţ. Dräxlmaier, companie aflată pe locul 67 în clasamentul mondial al producătorilor de componente auto are la fabrica din Satu Mare aproximativ 6.000 de angajați. Fabrica a investit peste 25 de milioane de euro într-o nouă unitate de producție, extindere care a generat aproximativ 1.000 de noi locuri de muncă.  Compania a investit timp de opt ani peste 150 de milioane de euro și a deschis în România cinci uzine. Contintental-Contitech şi-a început activitatea în Carei în 2001, cu o hală de producţie. În prezent are deja patru hale, iar investiţiile făcute aici depăşesc suma de 16 milioane de euro. Campionii de la Olimpiadele de iarnă se îmbracă cu echipamente produse la Satu Mare de concernul german Casco, așa cum o fac și unii din cei mai mari cicliști ai lumii. Fabrica din Satu Mare a fost deschisă în 2005, firma investind peste 30 milioane de euro. O cască de schi fabricată la Satu Mare costă pe piață chiar și 100 de euro.

 

Cei mai râvniți angajatori

Președintele Fundaţiei pentru Cooperare Internaţională Satu Mare şi Transilvania de Nord FDG Satu Mare, Iosif Holczi, a declarat că firmele germane au reușit să impună o anumită rigurozitate specifică germană. “Minoritatea germană, chiar dacă nu e foarte numeroasă, a avut rolul de a oferi încredere investitorilor. Totodată, existența unui liceu în limba germană a contat foarte mult”, a spus Holczi. El crede că firmele germane nu se mai limitează doar la producția în lohn.

“Zollner a înființat deja un atelier de proiectare, la Draxlmaier se realizează prototipuri, iar la Continental s-a investit într-o secție de sculărie. Asta în vreme ce specialiști din Satu Mare sunt trimiși în Albania să pregătească muncitorii de la fabricile Draxlmaier de acolo”, afirmă Iosif Holczi.

De altfel, joburile la firmele nemțești sunt foarte râvnite în Satu Mare, ceea ce determină mulți sătmăreni care nu au origini șvăbești să-și trimită copii de mici la școala cu predare în limba germană. În Satu Mare, dacă știi germană, șansele de angajare sunt foarte ridicate.

 

SĂLAJ

Germanii au investit în 31 de firme din Sălaj

Potrivit Camerei de Comerţ şi Industrie Sălaj în judeţ există 31 agenţi economici cu capital german, valoarea capitalului fiind de 550.040 de lei. Pe lângă firmele cu capital german înmatriculate în Sălaj, în judeţ îşi desfăşoară activitatea şi firme germane înregistrate în alte judeţe. Este cazul, spre exemplu, al producătorului german de pantofi Ara AG, principalul acţionar al firmei Ara Romania, care a deschis o fabrică în Valea lui Mihai (Bihor), dar care are un punct de lucru şi la Şimleu Silvaniei, în Sălaj.

Ce fac urmaşii saşilor astăzi

Herr Martin, ultimul „meşterul maşinilor de cusut”

Puținele gospodine care mai folosesc mașini de cusut rămân deseori fără obiectul muncii când acesta se defectează. Și dacă nu vor să lase bluza ruptă sau pantalonul într-un picior, următorul pas logic este un drum la domnul Ohler, care are în al său atelier soluția pentru orice fel de defecțiune.

Neamț la orgini, Martin Ohler  și-ar fi dorit să meargă în Germania în anii comunismului, alături de părinții săi, însă actele nu i-au fost acceptate iar soția sa a insistat ca familia să rămână la Bistrița. Martin spune însă că nu regretă că a rămas în România: „Românii mai repară lucrurile defecte, spre deosebire de nemți care aruncă mașina de cusut la container imediat ce dă semne de slăbiciune”, spune el.

„Niciodată nu mă opresc din învățat”

Cu 57 de ani în urmă, tânărul Martin Ohler intra pe porțile Cooperativei Meșteșugărești din Bistrița și începea o carieră neîntreruptă până acum nici măcar o zi. De-a lungul anilor, Martin s-a văzut pus față-n față cu o meserie în care tehnologia evoluează foarte repede. Neavând cine să-l îndrume, bistrițeanul a devenit în timp un profesionist autodidact. „Mașinile de cusut sunt unice în felul lor și trebuie să le știi secretele. Niciodată nu mă opresc din învățat. Câteodată merg acasă și când nu am ocupație mă gândesc la anumit modalități de a lucra mai eficient sau cum să repar un mecanism anume care mi-a pus probleme. E un dar de la Dumnezeu să nu fi văzut niciodată o unealtă dar să știi să o construiești bazându-te doar pe ce ști că ai vrea să faci cu ea. Trebuie foarte multă atenție și răbdare”, subliniază Martin Ohler.

 

Martin Ohler, prietenul nostalgicilor

După 37 de ani de muncă la stat, Martin și-a împlinit visul de-o viață: deschiderea unui atelier particular care la ora actuală este singurul din Bistriţa. Comunitatea săsească l-a ajutat oferindu-i o chirie mai mică pentru atelierul său, situat în „buricul târgului”, în centrul vechi al Bistriței. Aici lucrează timp de șapte ore pe zi și aproape tot timpul are câte ceva de făcut. Chiar dacă fabricile de textile care în trecut îi aduceau mașini de cusut la reparat au dat faliment, Martin Ohler încă mai primește de lucru de la oameni din toată Transilvania.

Puțini sunt cei care mai știu să folosească o mașină de cusut, mulți le mai păstrează doar pentru amintirile care le însoțesc. „O doamnă a venit la mine cu o mașină de cusut adusă de fiica ei de la arabi, unde lucra ca asistentă medicală. Mașina era defectă și toți mecanicii pe la care a fost în Cluj i-au spus că se poate repara doar la un atelier din Ungaria. De obicei aduc mașini vechi de zeci de ani, cu care încă s-ar mai putea lucra”, spune el.

Cea mai veche mașină pe care a reparat-o era chiar un unicat: „Am reparat o mașină din 1864, una din primele mașini fabricate în lume. A venit o doamnă cu ea, care m-a rugat să o repar indiferent de costuri”, mărturisește Martin.

Martin este totuși dezamăgit de lipsa de interes a tinerilor față de această meserie. „Nimeni nu vrea să vină, ei spun că nu au răbdare. Cei pe care mi-i trimitea la cooperativă venea cu pile, habar nu aveau de nimic. Dacă mă lăsau pe mine să aleg pe cineva, poate puteam învăța pe cineva care după ce nu mai lucrez eu, să continue”, spune bistriţeanul.

[stextbox id=”custom” caption=”Istoria saşilor transilvăneni”]

Saşii au jucat un rol decisiv în dezvoltarea Transilvaniei. Cu o istorie îndelungată pe aceste meleaguri, ei au fost întemeietori de localităţi şi promotorii unei culturi importante. Astăzi sunt însă o minoritate restrânsă. În nordul Transilvaniei mai sunt doar trei zone în care mai există aceste comunităţi tradiţionale Bistriţa, Maramureş şi Satu Mare.

Colonizarea saşilor transilvăneni a fost iniţiată de regele Geza al II-lea (1143-1163). Saşii erau supuşi regelui, căruia trebuiau să îi predea o parte din veniturile lor, dar şi să îndeplinească serviciul militar. În 1486, Matei Corvin a poruncit unirea tuturor saşilor aflaţi pe “pământul crăiesc” în “Universitatea săsească”. Acesta este un eveniment important în dezvoltarea saşilor şi aceştia constituie una din cele trei stări din Dieta, alături de nobilimea maghiară şi de clasa superioară secuiască. Prin înnoirea bisericească luterană saşii au dobândit şi o viaţă proprie religioasă. Reforma şi umanismul a adus în secolele al XVI-lea si al XVII-lea dezvoltarea oraşelor săseşti, devenite importante centre meşteşugăreşti şi comerciale. În 1688-1689 Transilvania a fost cucerită de Austria. Diploma leopoldină (1691) recunoştea drepturile fundamentale şi libertăţile saşilor, dar Casa imperială austriacă s-a străduit să restrângă autonomia ţinuturilor nou cucerite.

Instaurarea dualismului austro-ungar în 1867 a avut efecte devastatoare asupra saşilor prin subordonarea faţă de puterea exclusivă a ungurilor. După unirea Transilvaniei cu România saşii şi-au declarat aderarea la noul stat roman şi şi-au păstrat o relativă autonomie. Astfel, în 1939, existau circa 750 de mii de cetăţeni romani de etnie germană, cu şcoli în limba proprie, bănci şi organizaţii comunitare proprii, cu numeroase asociaţii şi o cultură semnificativă.

După al doilea război mondial, au urmat însă deportările la muncă silnică în Uniunea Sovietică, exproprierile şi eliminarea oricărui specific naţional de către comunişti. S-a adăugat politica regimului Nicolae Ceauşescu care a încurajat emigrarea germanilor, inclusiv prin vânzarea acestora către Germania federală. Iar rezultatul a fost dispariţia aproape în totalitate a comunităţilor de saşi de pe teritoriul Transilvaniei

[/stextbox]

 

Text: Claudia Romitan, Ciprian Fabian, Olimpia Man