Muzee jalnice și la Timișoara și București
Imediat după anunţul eşecului Clujului la titlul de capitală culturală europeană 2021, primarul Emil Boc anunţa că proiectele incluse în dosarul de candidatură vor fi implementate în continuare cu bani din bugetul local. Chiar dacă exprima o intenţie nerealistă, declaraţia lui Emil Boc n-a fost sancţionată. Ea a fost luată ca un mijloc de a atenua amărăciunea înfrângerii. Ulterior, afirmaţia a fost detaliată şi, de necrezut, pare să trădeze intenţia reală a administraţiei de a cheltui zeci de milioane de euro pentru a concretiza, cu un an înainte ca Timişoara să întindă covorul roşu, proiecte culturale care au fost invalidate de juriul european. (Să spunem că cel puţin 1, 2 milioane de euro din banii clujenilor vor fi totuşi salvaţi, dat fiind că nu se mai pune problema să aibă loc la Cluj „prima ceremonie de deschidere globală a unei capitale culturale europene”, cum era prevăzut să se întâmple).
În viziunea decidenţilor locali, perspectiva este de a transforma oraşul într-o capitală culturală din umbră în 2020. În mod surprinzător pentru un om căreia consecvenţa nu i-a caracterizat cariera politică de succes, primarul rămâne devotat ideilor din strategia culturală enunţate în dosarul de candidatură. Ca un eşec să fie deplin, e necesar să-l transformăm în unul mai mare, par să fie învăţămintele trase după pierderea suferită în faţa Timişoarei.
Mai aproape de realitate este să consemnăm că faptul care a dus la înfrângerea Clujului a fost tocmai decizia administrativă de a da întâietate divertismentului şi nu actelor culturale propriu zise. Clujul nu duce lipsă de evenimente de voie bună, ce îi lipseşte pentru a deveni cu adevărat cultural sunt investiţiile în infrastructura culturală clasică. Să luăm doar patrimoniul muzeal şi arhitectural al oraşului. Din cinci muzee, două sunt închise, două stau în adormire aşteptând să fie evacuate, doar cel etnografic e viu şi intră în topul primelor zece muzee din ţară. În unanimitate, directorii muzeelor resimt indiferenţa autorităţilor locale. La fel, ghizii urbani reclamă inabilitatea Primăriei de a pune în evidenţă bogăţia istorică, arhitectonică şi culturală a Clujului. În euforia unor spectacole de lumini gen Untold, moştenirea culturală autentică este neglijată şi păstrată în locuri dosnice. Dacă viziunea de finanţare a culturii nu se schimbă, nici nu mai are rost să aşteptăm anul 2020. Clujul este deja capitala comorilor culturale din umbră. (Redacţia)
Muzee jalnice și la Timișoara și București
Într-o situație oarecum asemănătoare cu muzeul de istorie din Cluj-Napoca se află și Muzeul Banatului din Timișoara.
Acesta este adăpostit de cea mai veche clădire din oraș, Castelul Huniade, și este închis vizitării din 2006. Potrivit Digi24, imobilul a făcut obiectul a două proiecte eșuate, unul de consolidare, din banii Consiliului Județean Timiș, și unul de restaurare, pe bani europeni. Din cauza unor procese, primul proiect nu este nici acum finalizat, iar al doilea nu a putut începe din cauza nefinalizării primului. Este de așteptat însă ca această situație să fie rezolvată până în 2021, când Timișoara va fi Capitală Culturală Europeană.
Și cea mai mare parte a Muzeului Național de Istorie a României din București este închisă publicului din 2002 și va rămâne așa cel puțin până în 2021. În ultimii 14 ani, doar 7% din suprafață a fost folosită, restul muzeului fiind închis în 2002 pentru lucrări de consolidare, care însă au fost sistate acum 10 ani. În februarie 2016 a fost lansat un concurs internațional pentru idei de arhitectură, planul fiind ca în 2017 să înceapă lucrările de reamenajare, iar în 2021 muzeul să se redeschidă. Momentan se pot vizita Tezaurul Naţional, Lapidarium-ul şi expoziţiile temporare.
Dacă muzeele de istorie din cele mai mari trei orașe ale țării stau cu lacătul pe ele, Muzeul Bucovinei din Suceava tocmai ce a fost reabilitat cu fonduri europene și își întâmpină vizitatorii cu o nouă amenajare muzeală. După sălile dedicate pre și proto-istoriei, unde sunt expuse machete și diaporame care redau viața de zi cu zi a oamenilor din acele perioade, urmează sălile dedicate Antichității, apoi Evului Mediu, cu suprafețe largi și luminoase, unde este pusă în valoarea povestea orașului în calitate de Cetate de Scaun a Moldovei.
Trecerea spre ziua de azi se face prin sala dedicată perioadei în care Bucovina a făcut parte din Monarhia Habsburgică. Urmează apoi partea dedicată războaielor mondiale, cu fundalul sonor asigurat de zgomotul unei mitraliere. La final, mai multe săli foarte bine realizate reconstruiesc perioada comunistă, începând cu coșmarul deportărilor, al gulagului românesc și al colectivizării, trecând prin cultul personalității al cuplului Ceaușescu și sfârșind cu reconstituirea unei cozi la carne. Separat de acest circuit, într-o altă încăpere a fost reconstituită cu ajutorul unor manechine, o adunare a Curții Domnești, cu Ștefan cel Mare pe tron.
Muzee de istorie de mai mică importanță care au fost renovate în ultimii ani sunt cele din Bistrița, Sebeș sau Turda.
[stextbox id=”custom”]
Citiţi şi: Muzeul Farmaciei e deschis, dar situația lui e în continuare incertă
Muzeul de Speologie „Emil Racoviță”, la toamnă așteaptă
Un clujean dorește să înființeze Casa Șahului la Cluj-NapocaFelix Marcu: Muzeul de Istorie a ajuns să fie cea mai puțin vizibilă instituție de cultură a Clujului
După 80 de ani încep lucrările de consolidare la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei
În lipsa unui spațiu adecvat, Muzeul Imaginii ar putea funcționa în alt oraș decât Clujul
[/stextbox]