Maidanezii Clujului latră în Spațiul Schengen. Sute de câini, daţi spre adopţie în Germania şi în Suedia

Floyd, câinele salvat de la Centrul de ecarisaj din Cluj, în braţele lui Ralf, colaborator german al Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor Cluj/Foto: Dan Bodea

Semnarea decretului de promulgare a legii privind câinii fără stăpân, care permite eutanasierea lor dacă nu sunt adoptaţi sau revendicaţi în 14 zile lucrătoare de când ajung în adăposturi, nu a trecut neobservată de comunitatea internaţională.

80 de câini preluaţi de la Centrul de Ecarisaj din Cluj-Napoca au fost trimişi spre adopţie în Germania şi în Suedia doar luna trecută şi alt transport este în curs de desfăşurare chiar în aceste zile, în timp ce clujenii continuă să ignore apelul privind adopţiile şi să-şi abandoneze patrupedele pe marginea şoselelor. „Adopţiile nu rezolvă problemele cu care se confruntă România, dar cu siguranţă schimbă întreaga lume pentru acel câine adoptat. Problema trebuie să se rezolve la nivel politic prin asumarea responsabilităţii şi poate fi soluţionată doar de voi, românii!”, sunt mesajele care circulă pe reţelele de socializare şi pe site-urile asociaţiilor de protecţie a animalelor din Suedia. Până când gradul de cultură în România va ajunge la nivelul culturii cetăţenilor din Suedia, care mai bine apelează la proceduri de eutanasiere a animalelor decât la abandonul lor, este nevoie de mai multe schimburi de generaţii, sunt de părere reprezentanţii asociaţiilor de protecţie a animalelor de la noi.

Sute de câini preluaţi de la Centrul de Întreţinere şi Adăpost Câini Fără Stăpân sunt adoptaţi anual de famililii din Suedia şi Germania, prin efortul unor persoane al căror timp are cu totul altă valoare decât pentru majoritatea dintre noi. Cinci ore pe zi, alteori şase sau chiar opt sunt necesare pentru întreg procesul pe care îl presupune scoaterea unui câine de la Centrul de ecarisaj şi plasarea lui la adăpostul unei pensiuni înaintea transportului spre noua, sau chiar prima lui familie, de cele mai multe ori aflată la sute de kilometri peste graniţă.

Centrul de ecarisaj din Cluj are un spaţiu limitat la 140 de locuri pentru câinii fără stăpân/Foto: Dan Bodea

Asociaţia pentru Protecţia Animalelor Cluj, prima asemenea asociaţie înfiinţată în Cluj-Napoca, în 1995, mediază de ani buni adopţiile de câini internaţionale. Dat fiind faptul că Centrul de ecarisaj are un spaţiu limitat la 140 de locuri, un nou „transport” de câini este întotdeauna binevenit. „În acest moment avem 137 de câini, însă vin în fiecare zi trei, patru, chiar zece, în funcţie de numărul de locuri libere. Avem noroc cu Asociaţia pentru Protecţia Animalelor Cluj care se implică în scoaterea lor şi înaintarea spre adopţie, ori altfel suntem nevoiţi să refuzăm multe cazuri din lipsa spaţiului”, a precizat pentru Transilvania Reporter medicul veterinar Mioara Macrinici. Aceasta lucrează la Centrul de Ecarisaj din anul 1999 şi consideră că spre deosebire de alte judeţe Clujul face faţă destul de bine situaţiei câinilor fără stăpân. „Faţă de alte judeţe nu suntem aglomeraţi, iar dacă nu ar fi aduşi câini de la ţară, în oraş, atunci ar fi şi mai bine. Din păcate încă avem şi de anul trecut câini, pe care nu am reuşit să îi dăm spre adopţie”, declară Mioara Macrinici.

Floyd și Lady vor lătra într-o societate mai bună

La începutul acestei săptămâni am însoţit-o pe una dintre reprezentantele Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor Cluj în acţiunea pe care o presupune scoaterea unui câine de la Centrul de Ecarisaj, transportarea lui la cabinetul veterinar şi plasarea la pensiunea care îi va fi casă până în momentul adopţiei. Voluntarul a insistat să rămână anonim, așa că o vom numi doar Alina T.

Floyd, un câine otrăvit cu antigel la Staţia de Epurare a Apei şi Lady, o căţeluşă scheletică de culoare neagră, au fost de data aceasta norocoşii pe care reprezentanta Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor Cluj i-a preluat de la Centrul de ecarisaj. După marcarea amândurora cu cip de monitorizare şi semnarea actelor necesare predării lor, câinii sunt urcaţi în maşină şi transportaţi mai departe la unul dintre cabinetele veterinare cu care Asociaţia colaborează. „Majoritatea câinilor îi duc la Clinica veterinară «VETforPET». Oamenii de aici sunt pe o minte cu noi şi de aceea apelăm la ei. Nu putem merge la orice cabinet veterinar fiindcă nu ne acceptă oricine. Ne fac reduceri pentru că ştiu ce muncă depunem cu toţi aceşti câini. Au şi spaţii de cazare pentru câinii care necesită îngrijire specială”, a declarat reprezentanta asociaţiei.

Lady este consultată la Clinica Veterinară VETforPET, de medicul Cristina Nagy/Foto: Dan Bodea

Diferenţa, la cântar

La Clinica Veterinară VETforPET, Floyd şi Lady sunt întâmpinaţi de medicul Cristina Nagy care la prima vedere îşi dă seama că în privinţa căţeluşei este vorba de un nou caz de înfometare. Pusă pe cântar, Lady confirmă din păcate „diagnosticul”: 20 de kilograme pentru un câine de talie de 30 de kilograme.

„Starea ei nu este foarte gravă spre deosebire de alţi câini pe care îi primim. Cel mai des ne confruntăm cu probleme infecţioase sau parazitare, primim şi pui cu multe boli, ceea ce reflectă condiţiile în care sunt ţinuţi”, precizează medicul Cristina Nagy. Din punct de vedere clinic căţeluşa este în regulă, prima intervenţie fiind o deparazitare internă. La recomandarea medicului, Lady va sta câteva zile la Clinică pentru analize şi pentru câteva investigaţii suplimentare. „Într-o săptămână se va vedea diferenţa, însă nici nu putem să-i dăm de mâncare dintr-o dată pentru că îi facem mai mult rău. Va lua trei kilograme la început şi la greutatea optimă va ajunge cam într-o lună şi jumatate. Îi vom face şi o baie bună şi cu siguranţă va fi pregătiă să-şi întâmpine stăpânii în cel mai scurt timp”, afirmă medicul Clinicii Veterinare. Cristina Nagy consideră că în Cluj situaţia câinilor fără stăpân a evoluat spre bine, asta şi datorită campaniilor de sterilizare. „Avem însă o reală problemă a câinilor abandonaţi, nu neapărat a câinilor comunitari. Eu insist că situaţia ar trebui rezolvată în mediul rural, unde ar trebui educată populaţia să-şi sterilizeze câinii”, consideră Cristina Nagy.

Adopţia, soluţie extremă

„Mi se pare o muncă titanică şi un devotament maxim al voluntarilor de a face ceea ce face Alina T., singura cu care am acceptat să colaborăm. Ea face toate lucrurile acestea total necondiţionat. Asocaţia ei este una mai mică, nu la scară naţională. Investeşte foarte mult suflet, dar şi foarte mulţi bani şi de cele mai multe ori bani proprii. Cu toate acestea, soluţia nu poate fi adopţia. Este o soluţie extremă, este un ajutor pe care asociaţiile străine ni-l dau, dar nu ne putem baza în totalitate pe ei. Trebuie încurajate adopţiile la nivel naţional pentru că mentalitatea românilor este încă diferită faţă de cea a străinilor. Oamenii nu înţeleg că la ecarisaj sunt duşi câinii în momente critice, iar dacă oamenii găsesc câini pe marginea drumului şi îi duc la ecarisaj nu le fac deloc un bine”, atrage atenţia medicul veterinar Cristina Nagy.

Drumul la pensiune

După vizita la Clinica Veterinară urmează plasarea câinilor la pensiunile cu care asociaţia colaborează. De data aceasta Floyd a fost dus la pensiunea de animale din Chinteni unde îl aştepta o boxă numai a lui, pentru a începe tratamentul de refacere înaintea înaintării spre adopţie. „Suntem noi care scoatem câinii, sunt medicii care ne ajută să-i punem pe picioare, după aceea sunt pensiunile din Baciu, Viştea sau Chinteni care îi găzduiesc. Cu banii ne descurăm destul de greu, eu chiar nu mai am timp să umblu după donaţii. După ce mă ocup să scot câinii de la ecarisaj, trebuie să merg la câinii mei de pe traseu în diverse locuri să le dau de mâncare”, explică reprezentanta Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor Cluj.

Împreună cu colaboratorul său Ralf Menzel, aceasta trimite câini în Germania sau în Suedia o dată la câteva săptămâni. „Un transport cuprinde în jur de 25-30 de câini, depinde de statura lor. Colaborăm cu câteva asociaţii din Germania. Unii ajung la stăpâni sau la unele familii provizorii care îi ţin până urmează să le găsească stăpâni definitivi. Sunt câteva fete care merg şi fac poze câinilor de la ecarisaj, le postează pe Facebook şi pe baza pozelor cine vrea să îi adopte îi poate rezerva”, explică Alina T., adăugând că i-ar lua două zile să contabilieze toate actele de adopţie. „Luna trecută am scos în jur de 80, dar nu e în fiecare lună aşa. A fost ceva mai special pentru că s-au mobilizat nemţii după ce au aflat de legea privind eutanasierea câinilor fără stăpân în România. În schimb, la noi, au fost maxim zece câini adoptaţi de la Centrul de Ecarisaj în aceeaşi perioadă”, precizează reprezentanta Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor Cluj. Potrivit acesteia, următorul transport internaţional de câini va avea loc la sfârşitul lunii noiembrie.

În privinţa costurilor care trebuie acoperite pentru întreg procesul de adopţie, de cele mai multe ori acestea provin din donaţii sau sunt achitate de familiile sau asociaţiile străine. Găzduirea unui câine pe durata unei luni la pensiunea din Chinteni îi costă pe proprietarii străini în jur de 75 de euro, câinii având asigurată cazarea şi mâncarea. De la cazarea la Pensiune până la transportul propriu-zis la noua familie nu mai este decât un pas. De cele mai multe ori transportul este realizat de Ralf Menzel prin firma sa Fellexpress, dar şi de Asociaţia pentru Protecţia Animalelor Cluj.

Din România, în Suedia

Conform preşedintei organizaţiei suedeze Dinas Ark, Erica Larsson, în Suedia nu există câini vagabonzi. La o populaţuie de nouă milioane de locuitori sunt înregistraţi la Departamentul de Agricultură din Suedia nu mai puţin de 774.174 de câini. În ceea ce priveşte adopţiile internaţionale, aflăm de la Erica Larsson, mentalitatea oamenilor este una pozitivă. Există trei mari organizaţii suedeze care lucrează în acest moment în România şi alte organizaţii din UE care se implică în adopţiile internaţionale de câini. Oamenii care adoptă câini vagabonzi nu sunt interesaţi de rasa lor, ci vor doar să facă o schimbare în viaţa câinelui şi să îi salveze viaţa. Principalele obiective ale Dinas Ark în România sunt sterilizarea câinilor, informarea populaţiei şi adopţia. „Avem foarte mulţi câini în Suedia care provin de la adăpostul public din Cluj şi colaborăm cu o echipă de voluntari care ne ajută să alegem câinii care pot fi adoptaţi de la Ecarisaj. Avem şi propriul adăpost de animale în Turda şi cooperăm cu centrul de Ecarsaj şi de asemenea avem şi un veterinar în Turda care colaborează cu alţi veterinari în Cluj. În această toamnă am ridicat un câine din Cluj, care se numeşte Lăbuş şi pe care l-am dus în Turda. Era foarte speriat şi timid şi viitorul lui nu era unul favorabil. Ar fi fost sigur în vizorul noii legi privind eutanasierea. Din fericire, după două luni petrecute în adăpost l-am transportat în noua sa casă din Suedia unde acum trăieşte fericit cu noua sa familie”, povesteşte Erica Larsson.

„Situaţia în Cluj este total diferită faţă de Bucureşti. Acolo sunt câini peste tot. Când merg acasă în Germania le spun tuturor că nu am cum să le explic. Trebuie să vadă ei singuri realitatea. Am dus mâncare pentru câini unui adăpost din Giurgiu şi oamenii de acolo au fost foarte fericiţi. Ştiţi de ce? Pentru că pot să vândă mâncarea după ce plecăm noi” – Ralf Menzel colaborator german al Asociaţiei pentru Protecţia Animalelor Cluj

Erica Larsson, alături de câinele ei Milah/Foto: Arhiva personală

Sterilizarea, o soluţie

Rezolvarea problemei câinilor vagabonzi, spune reprezentanta Dinas Ark, este sterilizarea lor, dar şi marcarea lor cu cipuri de monitorizare. Adopţia este o soluţie doar pentru cei care deja s-au născut. „Credem că aproape orice câine poate fi un câine de familie dacă se investeşte în el puţin timp şi efort”, consideră Erica Larsson. Un exemplu este cel al Teresei, coordonatoarea care se ocupă de adopţii în Suedia, care are doi câini proveniţi din Cluj, găsiţi alergând pe marginea şoselei când erau mici. Totodată, Erica are un câine vagabond din România, preluat chiar în luna septembrie. Robin Drakeving, o artisă din Suedia, are nu mai puţin de trei câini adoptaţi din Cluj prin intermediul Dinas Ark. „Adopţiile nu rezolvă problemele cu care se confruntă România, dar cu siguranţă schimbă întreaga lume pentru acel câine adoptat. Problema trebuie să se rezolve la nivel politic prin asumarea responsabilităţii şi poate fi soluţionată doar de voi, românii. Dacă noi, suedezii, vă putem ajuta prin donaţii sau prin trimiterea de vaccinuri pentru câini este minunat, însă nu este suficient. Primul meu câine adoptat a fost ca prima dragoste şi iubesc sentimentul de a avea grijă de un câine care nu ar fi avut nicio şansă altfel. Este o dragoste care nu poate fi explicată”, a declarat pentru Transilvania Reporter Robin Drakeving.

Teresa, cu câinele ei Matilda/Foto: Arhiva personala

Urme de scepticism

Marit Anderzén, reprezentanta Dingochamp din Suedia este şi ea implicată în acţiunile privind adopţiile internaţionale de câini. „În Suedia legislaţia impune proprietarilor de câini o anume responsabilitate privind comportamentul şi starea sănătăţii câinilor. În loc să elibereze câinii pe străzi, suedezii încearcă să le găsească un nou cămin în cazul în care nu pot avea grijă de ei. Uneori apelează şi la eutanasiere dacă nu găsesc o persoană sau un adăpost care să le asigure sănătatea fizică şi psihică. În România nu ştiu să existe vreun adăpost care să îndeplinească aceleaşi condiţii pe care le impune legislaţia în Suedia”, afirmă Marit Anderzén.

Ea precizează că există şi suedezi sceptici în legătură cu adopţiile de câini din România „Sunt sceptici din cauză că foarte mulţi câini suedezi sănătoşi sunt eutanasiaţi zilnic. De aceea, mulţi oameni la noi consideră că fiecare ţară trebuie să se îngrijească de problemele ei înainte de a le rezolva pe ale celorlalţi. În al doilea rând sunt sceptici pentru că de obicei câinii vagabonzi din România sau cei din adăposturi sunt bolnavi şi au probleme comportamentale”, povesteşte Marit Anderzén. „Aspectul cultural este şi el unul interesant, întrucât ONG-urile suedeze au dificultăţi în a găsi persoane şi organizaţii în România care sunt structurate şi care îndeplinesc standardele de sănătate pentru adopţii. Între iubitorii suedezi de câini şi cei români există anumite diferenţe despre ceea ce înseamnă o viaţă fericită de câine”, spune Marit Anderzén.

Câinii găzduiţi de pensiunea de animale din Chinteni, Cluj, în aşteptarea unui viitor mai bun/Foto: Dan Bodea

Soartă salvată

Primul câine pe care Marit l-a adoptat în 2006 din România este Dino. „S-a născut pe stradă şi a stat în apropierea Centralei Nucleare de la Cernavodă timp de patru ani. Într-o zi, ONG-ul Save the Dogs din Italia l-a găsit bătut pe marginea drumului şi arăta ca şi când ar fi fost mort. L-au luat la clinica lor şi după câteva zile de tratament câinele s-a trezit. Sub blana pe care o are acum Dino este plin de cicatrici şi după anii pe care i-a petrecut pe stradă are doar un ochi. Acum are 11 ani şi e foarte robust, e printre cei mai sănătoşi câini pe care i-am întâlnit. Este un foarte bun câine de pază, foarte loial şi foarte inteligent, de altfel ca toţi câinii care au trecut prin astfel de încercări la limita supravieţuirii”, explică Marit Anderzén. De când l-a luat pe Dino a găsit familii pentru sute de câini aduşi din România în Suedia. Cea mai recentă adopţie în familia ei a fost în noiembrie anul trecut când a întâlnit un câine ciobănesc cu urechile tăiate şi cu doar o jumătate de coadă la adăpostul Arca lui Noe din Cluj. Deşi este ea însăşi proprietara unor câini adoptaţi, Marit consideră că adopţiile nu sunt deloc o soluţie. „Dacă mă întrebaţi pe mine aş spune că adopţiile încurajează abandonul şi corupţia în România şi este absurd să ne gândim că adopţiile ar putea fi o soluţie pentru o problemă care în primul rând nu ar trebui să existe. Din motive politice aş recomanda tuturor să NU adopte câinii. Din motive etice, însă, pentru fiecare câine salvat aş recomanda oamenilor să adopte. Sper să sesizaţi diferenţa”, atrage atenţia Marit.

„A adopta un câine este ca şi când ai da viaţă cuiva care nu ştie ce înseamnă a trăi, ci doar a supravieţui. Câinii pe care eu i-am adoptat mă fac să mă simt cea mai iubită, protjeată şi importantă persoană din acest Univers” – Marit Anderzén, Suedia

Mai jos puteţi viziona o galerie foto realizată de colegul nostru Dan Bodea pe traseul centru de ecarisaj – cabinet veterinar – pensiune Chinteni:

[nggallery id=282]