Lucian Nastasă Kovacs: Şi acum şi în istoria Clujului, tinerii au făcut ca lucrurile să se mişte

Istoricul Lucian Nastasă Kovacs, directorul Muzeului de Artă Cluj, spune că şi acum, dar şi în istoria Clujului, tinerii au fost cei care au mişcat lucrurile, ei au fost vârful de lance în multe domenii.

„În general tinereţea este o stare de spirit care a generat progres, care a generat mişcare. Chiar dacă tinerilor li se pune în cârcă faptul că ar fi delăsători, leneşi, că nu se gândesc decât la lucruri imediate, că nu se gândesc decât la bani, lucrurile stau cu totul altfel. Prezentul indică extrem de clar faptul că tinerii sunt activi, dotaţi. Foarte multă lume spune că tinerii de azi nu mai sunt ca generaţia noastră, dar toate generaţiile au gândit în aceşti termeni, tuturor celor mai în vârstă li s-a părut că cei de după ei nu sunt capabili să facă ceea ce au făcut ei cândva. E o repetiţie de mentalitate în istorie. Dar lucrurile nu stau aşa. Pot să vă dau exemplul Muzeului de Artă, unde procentul cel mai mare de vizitatori pentru opere de artă –circa 80%- este reprezentat de tineri. Trec peste faptul că tinerii de azi sunt mult mai mobili în spaţiul geografic, sunt mult mai buni mânuitori ai limbilor străine, au mult mai mult curaj în tot ceea ce fac”, consideră Lucian Nastasă Kovacs.

El arată că şi de-a lungul istoriei, tinerii au fost mereu în primele linii: „Cu referire la istorie, nu întâmplător marile transformări, schimbările, revoluţiile totdeauna au avut pe baricade tinerii şi nu bătrânii. Ei sunt cei care au fost purtaţi de inconştienţă, pentru că una din caracteristicile tinereţii este şi această inconştienţă. La fel cum dacă vorbim de soliditatea şi solidaritatea unei societăţi, în nici un caz n-ai să găseşti această solidaritate la oameni trecuţi de vârsta medie. Întotdeauna tinerii au avut o mare aplecare spre solidaritate, toate marile mişcări care au fost generate în ultimii 200 de ani indică faptul că tinerii au fost cei inconştienţi şi care au crezut enorm de mult în camaraderie. Dintr-o altă perspectivă, nu trebuie scăpat din vedere faptul că în general tinerii au fost asociaţi de-a lungul vremii cu ideea de revoltă, indisciplină, disperare, pesimism, scepticism etc.

Ei sunt aceia care manifestă un surplus de energie şi un spirit de independenţă foarte dezvoltat, sunt îndărătnici şi insolenţi cu cei ce li se opun, la fel cum la vârsta lor dovedesc multă generozitate şi mai ales un simţ al solidarităţii aproape impecabil. În fapt, aderenţa lor la diversele asociaţii studenţeşti, ca formă de sociabilitate juvenilă, se datorează nu numai dorinţei de emancipare intelectuală, ci se manifestă şi în virtutea ideii de fraternitate, de coeziune generaţională. De altfel, solidaritatea stă la originea multor dezordini, începute în modul cel mai banal, sub forma unor mărunte altercaţii care au degenerat în revolte mai ales când autoritatea şcolară nu a avut abilitatea de a gestiona evenimentul sau măsura în atribuirea sancţiunilor. Pentru că mereu şi pretutindeni sentimentul solidarităţii tinde să exacerbeze dezordinile, iar în prelungirea acestei frăţietăţi vine contaminarea, contagiunea dezordinilor în baza sentimentului de comunitate de vârstă şi de status a tinerilor”.

Lucian Nastasă Kovacs susţine că în dezvoltarea Clujului, un rol important l-au avut şi anumite evenimente istorice.

„Zona centrală a Clujului şi nu numai îşi datorează o bună parte din plăcerea arhitecturală şi evenimentelor de la sfârşitul sec al 19-lea din vechea Austro-Ungarie, anume Milenium. Adică, momentul când Ungaria a aniversat 1000 de ani de la venirea în Câmpia Panonică. Lucrul acesta a stârnit un entuziasm general în Ungaria, nu numai în Transilvania, şi multe din oraşe, în special Clujul, a profitat enorm de lucrul acesta, de banii puşi la dispoziţie pentru a aniversa mia de ani. Atunci s-au pus bazele universităţii actuale, tot atunci au fost edificate clinicile universitare, Biblioteca centrală, Hotelul New York; toate acestea sunt edificii care au fost produse ale istoriei, a aniversării unui eveniment istoric. Alte momente de genul acesta au fost schimbările de tutelă politică, de putere statală. După 1918 asistăm, de exemplu, la o nouă repartizare a spaţiilor simbolice. Dacă până la 1918 centrul Clujului a fost actuala Piaţă a Unirii, noua putere politică a trebuit să creeze un alt centru simbolic şi acesta a dat naştere la Catedrala Ortodoxă. La fel cum tot în virtutea acestui tip de mobilizare, să zicem, vedem schimbări de denumiri de străzi, monumente etc”, menţionează istoricul clujean.

Potrivit acestuia, întotdeauna a fost nevoie de un fundal politic favorabil pentru mişcarea lucrurilor, dar în multe cazuri acest fundal politic a fost creat tot de către tineri: „De cele mai multe ori trebuie să existe un fundal politic favorabil. Dacă acest fundal politic favorabil nu există, lucrurile nu se mobilizează. Realmente tinerii au fost întotdeauna cei care au constituit nu numai motorul, mecanismul care pune modernitatea în mişcare, tot ei au fost şi braţul puternic care a făcut lucrul acesta. Nu întotdeauna mecanismul politic a generat mişcarea tinerilor, ci de cele mai multe ori mişcarea tinerilor a generat decizii politice. Acest lucru e valabil cel puţin pentru ultima sută de ani în spaţiul acesta intracarpatic şi în spaţiul românesc în general. Lucrurile sunt extrem de vizibile şi după 1989, când, cu toate tipurile de manipulări, a existat totuşi o parte curată a societăţii româneşti, anume tinerii. Vedem ce înseamnă acum fenomenul Roşia Montană, ce se întâmplă cu fenomenul „Salvaţi pădurile”. Din punct de vedere psihologic, lucrurile acestea sunt explicabile, fiindcă mereu tinereţea se asociază cu un soi de inconştienţă. Nu întâmplător pe liniile frontului sunt trimişi tinerii, nu numai pentru că ei reprezintă forţa, puterea, curajul, dar au şi un anumit soi de  inconştienţă”.