Lavinia Buda, profesoară de istorie în Bonțida: „Ne jucăm, doamna profesoară? Da, la istorie ne și jucăm”

Este profesoară de istorie în mediul rural și face naveta în fiecare zi la cele două școli din județul Cluj unde predă. De șapte ani de zile este profesoară de istorie în Bonțida și de cinci ani în Răscruci. Cum este să predai istoria într-un sat, cunoscut oricum pentru frumosul ansamblu arhitectonic construit de familia Bánffy, a cărui notorietate a explodat în ultimii ani datorită unor festivaluri precum Electric Castle sau TIFF?.

În 2013, profesoara doctor Lavinia Buda a iniţiat  un proiect de învăţare deosebit pentru elevii ei. Mai exact s-a gândit să le stârnească interesul pentru istoria locală prin intermediul unor mini-interviuri care să reconstutie istoria castelului din localitate, aşa cum s-a păstrat aceasta în memoria locuitorilor din zonă. Câteva săptămâni mai târziu, profesoara și copiii au avut surpriza să fie contactaţi la Şcoala Gimnazială Bonţida de un prieten al nepotului contelui Bánffy Miklós, Thomas Barcsay, care întâmplător se afla la Cluj-Napoca în acea perioadă. Acesta a vizitat, astfel, Castelul Bánffy din Răscruci, Fundatia Kallós Zoltán şi Muzeul Etnografic «Kallós Zoltán», ocazie cu care a rememorat amintiri din copilăria petrecută la Bonţida şi din poveştile de familie care îl leagă de aceste locuri.

Interesul pentru evenimentele și faptele istorice l-a descoperit prin profesorul ei de istorie din gimnaziu care o determina în permanență să citească și să fie curioasă. Predispoziție pentru această profesie avea însă și datorită mamei ei, o foarte îndrăgită educatoare. A absolvit Facultatea de Istorie și Filozofie din Cluj, a urmat un masterat în domeniul socioantropologiei istorice și dat concursul de titularizare în învățământ, în aceeași perioadă în care a fost admisă și la doctorat. A obținut post de profesoară la Colegiul Național „George Coșbuc” și la Colegiul Național „Emil Racoviță”, însă a fost nevoită, cu regret, să întrerupă predatul pentru a face față doctoratului. După trei ani de doctorat a dat iarăși concurs de titularizare și a obținut post în Bonțida. Și n-a mai plecat de acolo. Școala din Bonțida are în jur de 400 de elevi, respectiv șase clase de gimnaziu și zece clase de elevi înscriși în învățământ primar.

În oraș, clasele au un număr mult mai mare de elevi și din acest punct de vedere este mai ușor la Bonțida, spune Lavinia Buda. Copii buni, însă, sunt și la sat și la oraș, spune doamna profesoară. Aceasta a locuit în Cluj o perioadă, dar acum locuiește în Apahida și face naveta. Distanța nu mai este demult o problemă.

„Istoria m-a atras pentru că am înțeles-o ca pe o poveste. Îmi plăcea să vizualizez lecțiile. De asemenea, îmi plăcea și biologia pentru că totul era palpabil și vizual. Ajungând la catedră am realizat că îmi place să lucrez cu copiii. Aici, în școlile de la sat, nu predau doar istoria în manieră științifică, ci pot să fac și alte activități. Acum sunt și dirigintă la clasa a șaptea și am în clasă 19 elevi. Avem tot felul de activități pe diferite domenii. Sunt copii care vor și pot să învețe și pentru aceia merită depus tot efortul. Cu ceilalți ne străduim să îi ajutăm să promoveze și să își însușească anumite deprinderi și aptitudini. Mulți au probleme de familie, probleme financiare. Noi stăm cu ei șase ore, dar în rest mediul în care trăiesc are cea mai mare influență asupra lor”, precizează profesoara Lavinia Buda.  

De când este profesoară în Bonțida și Răscruci, Lavinia Buda se vede mai mult în rol de facilitator, decât de profesor pentru elevii pe care îi are în grijă.

„Nu pot să mă rezum doar la conținutul științific al lecțiilor și atunci trebuie să găsesc asocieri. Inclusiv trebuie să mă joc ei. Prima întrebare la clasa a cincea este: Ne jucăm, doamna profesoară?Da, la istorie ne și jucăm. Relația pe care o am cu elevii mei este una de prietenie. De multe ori mă îmbrățișează. Satisfacții am de fiecare dată când văd în ei un progres. Cât este el de mic”, spune Lavinia Buda.

Cele mai mari satisfacții pe care Lavinia Buda le are ca profesoară țin de faptul că de când predă în mediul rural a învățat mult mai mult despre bucătăria internă a unei școli și cum funcționează lucrurile în învățământ. Dezamăgiri mari sunt însă din partea unor elevi care abandonează școala moment în care ea, ca profesoară, nu poate interveni. Deși există în școală mediator școlar, în ultimă instanță familia decide. Printre dezavantajele de a fi profesor în mediul rural se mai numără și lipsa fondurilor și a resurselor financiare care devin o barieră în desfășurarea unor activități extrașcolare cu elevii, sau chiar a unor activități deosebite în săptămâna Școala Altfel. 

„M-am gândit să revin la o școală din oraș, dar mi-am dat seama că și în mediul rural am oportunitatea să mă dezvolt profesional. Pe de altă parte, m-am atașat foarte tare de colectiv, de colegi, de doamnele directoare, de generațiile de copii și este dificil să te rupi de tot și să o iei de la început. Deocamdată mă simt bine unde sunt. Evident, nu m-am gândit că în urma concursului de titularizare voi ajunge la Bonțida”, povestește Lavinia Buda.

Sunt profesorii care predau în mediul rural compătimiți de colegii lor de la oraș, sau sunt considerați „eroi”?. În ceea ce o privește pe Lavinia Buda, aceasta nu s-a confruntat cu genul acesta de opinii. Chiar dacă predă în mediul rural, a fost apreciată întotdeauna, a participat la programe de formare în străinătate și chiar în prezent colaborează la scrierea unui manual de istorie pentru clasa a cincea în urma schimbării programei de anul viitor. Ce o motivează de atâția ani să rămână în învățământ, spune Lavinia Buda, este faptul că la anumite intervale se întâmplă câte ceva pozitiv.

„Îmi plac în special lecțiile în care le predau elevilor aspecte de viață privată a personalităților istorice pentru că îmi oferă ocazia să le spun copiilor lucruri care de obicei nu se predau. Mulți copii trăiesc cu ideea că istoria înseamnă doar date. Dar e altceva când la lecțiile despre monarhie citim, de exemplu, din memoriile Regelui Carol, a Reginei Elisabeta, sau vorbim despre familia Brătianu. Predând și cultura civică, încerc să predau și istoria foarte echilibrat, cu aspecte pozitive și negative. Filmele istorice formează uneori concepții eronate și trebuie adaptate particularităților de vârstă. Mulți copii nu își dau seama că filmele sunt reprezentări artistice și atunci trebuie să îi ajutăm să facă diferența. Pentru a-i ajuta pe copii să rețină anumite date, le spun să facă analogia cu data la care ei și părinții lor s-au născut. Prin analogii este mult mai ușor”, explică doamna profesoară.

Sfatul pe care Lavinia Buda îl dă întotdeauna elevilor săi este de a nu judeca o carte după copertă. „Înainte de a mă cunoaște, unii copii mă considerau dură și autoritară, dar apoi au descoperit că nu este așa. Ca urmare, le spun copiilor să nu generalizeze. Trebuie să aflăm amănunte și doar apoi să ne formăm părerea despre o persoană, un lucru sau un eveniment.  La fel de important este să ne bazăm întotdeauna pe mai multe surse”, precizează doamna profesoară.

„Nu îmi doresc neapărat să mă copieze copiii și să devină profesori de istorie. Au mai existat elevi foarte pasionați de istorie care și-au manifestat dorința să devină profesori, dar s-au și răzgândit pe parcurs. Faptul că îi determin să citească, pentru mine este cea mai mare satisfacție”,  Lavinia Buda, profesoară de istorie

„Dacă nu aveam modele și persoane cărora să le urmez pașii nu cred că ajungeam aici. A fi profesor ține foarte mult de vocație. Îmi amintesc că după ce am renunțat la predat în perioada doctoratului și mă întâlneam pe stradă cu foști elevi, mă simțeam vinovată că nu mai sunt acolo cu ei”, Lavinia Buda, profesoară de istorie