La Zalău se poate

Imediat după anunţul eşecului Clujului la titlul de capitală culturală europeană 2021, primarul Emil Boc anunţa că proiectele incluse în dosarul de candidatură vor fi implementate în continuare cu bani din bugetul local. Chiar dacă exprima o intenţie nerealistă, declaraţia lui Emil Boc n-a fost sancţionată. Ea a fost luată ca un mijloc de a atenua amărăciunea înfrângerii. Ulterior, afirmaţia a fost detaliată şi, de necrezut, pare să trădeze intenţia reală a administraţiei de a cheltui zeci de milioane de euro pentru a concretiza, cu un an înainte ca Timişoara să întindă covorul roşu, proiecte culturale care au fost invalidate de juriul european. (Să spunem că cel puţin 1, 2 milioane de euro din banii clujenilor vor fi totuşi salvaţi, dat fiind că nu se mai pune problema să aibă loc la Cluj „prima ceremonie de deschidere globală a unei capitale culturale europene”, cum era prevăzut să se întâmple).

În viziunea decidenţilor locali, perspectiva este de a transforma oraşul într-o capitală culturală din umbră în 2020. În mod surprinzător pentru un om căreia consecvenţa nu i-a caracterizat cariera politică de succes, primarul rămâne devotat ideilor din strategia culturală enunţate în dosarul de candidatură. Ca un eşec să fie deplin, e necesar să-l transformăm în unul mai mare, par să fie învăţămintele trase după pierderea suferită în faţa Timişoarei.

Mai aproape de realitate este să consemnăm că faptul care a dus la înfrângerea Clujului a fost tocmai decizia administrativă de a da întâietate divertismentului şi nu actelor culturale propriu zise. Clujul nu duce lipsă de evenimente de voie bună, ce îi lipseşte pentru a deveni cu adevărat cultural sunt investiţiile în infrastructura culturală clasică. Să luăm doar patrimoniul muzeal şi arhitectural al oraşului. Din cinci muzee, două sunt închise, două stau în adormire aşteptând să fie evacuate, doar cel etnografic e viu şi intră în topul primelor zece muzee din ţară. În unanimitate, directorii muzeelor resimt indiferenţa autorităţilor locale. La fel, ghizii urbani reclamă inabilitatea Primăriei de a pune în evidenţă bogăţia istorică, arhitectonică şi culturală a Clujului. În euforia unor spectacole de lumini gen Untold, moştenirea culturală autentică este neglijată şi păstrată în locuri dosnice. Dacă viziunea de finanţare a culturii nu se schimbă, nici nu mai are rost să aşteptăm anul 2020. Clujul este deja capitala comorilor culturale din umbră. (Redacţia)

Reabilitare ca la carte

Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău și-a deschis porțile în 2014, după o pauză de mai bine de patru ani, timp în care clădirea a trecut printr-un amplu proces de reabilitare.

Prima etapă s-a derulat prin intermediul proiectului „Restaurarea patrimoniului istoric şi cultural al Consiliului Judeţean Sălaj – clădirile Centrului Militar Judeţean, Muzeul de Istorie Zalău şi Galeria de Artă Ioan Sima”, cu o finanţare asigurată prin Programul Operațional Regional. În a doua etapă s-a derulat proiectul „Amenajarea expoziţiei permanente a Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău” prin reconstituiri istorico-tematice, cu finanţare asigurată de Consiliul Judeţean Sălaj, respectiv din veniturile proprii ale muzeului.

Muzeul și-a sărbătorit a 63-a aniversare, alături de public. Așteptarea a meritat, întrucât muzeul s-a transformat într-o adevărată bijuterie, într-un loc viu, unde pașii îți sunt ghidați spre lumea dacilor chiar de reprezentanții acelor vremuri. Dacii de rând, prezenți fizic cu ajutorul manechinelor în mărime naturală, te invită să le admiri peșterile, să le înțelegi meșteșugurile, să afli în ce măsură i-a schimbat interacțiunea cu romanii, să le înțelegi portul, dar și să le descoperi tainele bucătăriei rudimentare. Romanii, la rândul lor, prezintă luxul care îi înconjura la acea vreme, armele folosite în războaie, felul în care construiau acele drumuri rezistente, păstrate perfect până în zilele noastre, dar și modul în care i-au cucerit pe daci și ce obiceiuri au preluat de la aceștia.

Exact ca în marile muzee ale lumii, și aici s-a pus baza pe istoria trăită, pe istoria vie, pe reconstituirea istorică. Odată ajuns în mijlocul personajelor, le trăiești povestea, în timp ce ghidul, acel narator omniprezent, te introduce și mai mult în starea vremurilor demult apuse. Turul muzeului începe cu prezentarea picturilor rupestre descoperite în Peștera de la Cuciulat. Un manechin, care joacă rolul omului preistoric, pictează un animal pe unul dintre pereți. Urmează apoi prezentarea diferitelor epoci istorice, cu ajutorul machetelor și a manechinelor: prima epocă a bronzului, a doua epocă a bronzului, perioada dacică și perioada romană. Un fierar bate fierul (este reprodus inclusiv focul), un olar modelează un vas de lut, femeile gătesc, copiii se joacă. Totul pare atât de real!

O zi la târg

Muzeul are de asemenea, o parte clasică, unde sunt expuse diverse vase, unelte, arme, manuscrise. La etaj, într-o sală imensă este redată atmosfera unei zile de târg la începutul secolului XIX. Sătenii, dar și comercianții sunt îmbrăcați în costume tradiționale, întregul decor fiind desprins parcă dintr-o poveste. Denumit „O zi la târg”, proiectul ce a prins viață în această sală este o redare cât se poate de fidelă a modului în care arăta centrul orașului Zalău în urmă cu 100 de ani.

Epoca de Aur

În cadrul muzeului există și o sală dedicată perioadei comuniste, unde au fost adunate cele mai reprezentative obiecte pentru „epoca de aur”. De la mobila produsă la Zalău și care se găsea la un moment dat în mai toate casele românilor, la mileurile de pe televizor, „accesorizate” cu peștele de sticlă, la uniformele pionierilor, sticle de lapte sau sifon, conserve chinezești, insigne, medalii, sau jocurile copilăriei, toate sunt regăsite aici. Pe un perete stă atârnat un televizor, unde, cei cărora le era dor, pot urmări discursurile dictatorului Nicolae Ceaușescu. Din decor nu lipsește nici „Răpirea din Serai”. Un alt perete, păzit de șoimii patriei, este tapetat în întregime cu ziarele propagandiste ale acelor vremuri.

Sala Războinicilor

12 manechine, aflate pe un soi de scenă circulară, îți acaparează întreaga atenție. Costumate în straiele războinicilor din diferite perioade de timp, acestea fac rapid o trecere în revistă a celor mai importante perioade istorice.

Într-o altă sală, în vitrine regăsim tezaurul monetar descoperit pe teritoriul județului Sălaj, dar și o serie de bijuterii spectaculoase.

Ritualuri de înmormântare

Cu toate că sună oarecum macabru, sala care găzduiește ritualurile de înmormântare a diferitelor epoci istorice nu este deloc înspăimântătoare, ci mai degrabă educativă. Sunt reproduse morminte sau urne funerare, în timp ce în mijlocul sălii este pregătit un rug pe care se află un manechin „pregătit” să treacă într-o altă lume.

În prezent patrimoniul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Zalău numără 221.208 bunuri de patrimoniu, parte din ele etalate în expoziţiile permanente şi temporare. Expoziția de bază este organizată în două imobile: partea de istorie la Secția de Istorie „Vasile Lucăcel”, iar partea de artă la Galeria de Artă „Ioan Sima.

Lucrările pentru amenjarea muzeului au costat 5, 6 milioane de euro.

În 2015, muzeul și-a dublat numărul de vizitatori, de la aproximativ 15.000 în 2014 la aproape 30.000.

[stextbox id=”custom”]

Citiţi şi: Muzeul Farmaciei e deschis, dar situația lui e în continuare incertă

Muzeul de Speologie „Emil Racoviță”, la toamnă așteaptă

Un clujean dorește să înființeze Casa Șahului la Cluj-NapocaFelix Marcu: Muzeul de Istorie a ajuns să fie cea mai puțin vizibilă instituție de cultură a Clujului

Lucian Nastasă Kovacs, directorul Muzeului de Artă din Cluj: Relația instituției cu Primăria Cluj-Napoca este aproape de nivelul zero

Felix Marcu: Muzeul de Istorie a ajuns să fie cea mai puțin vizibilă instituție de cultură a Clujului

După 80 de ani încep lucrările de consolidare la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei

În lipsa unui spațiu adecvat, Muzeul Imaginii ar putea funcționa în alt oraș decât Clujul

[/stextbox]