Imigranții din Turnul Babel al Clujului
Chiar dacă pare greu de crezut, străinii vin în România și pentru a munci. Până să ne îmbătăm cu apă rece însă, e bine să știm că, în cele mai multe cazuri, este vorba despre tineri aflați în căutarea unor experiențe noi sau studenți care vor să câștige bani de buzunar pe perioada vacanței. Așa se face că și Clujul are imigranții săi, pe la terasele ce până mai ieri erau însorite sau ascunși bine în sediile multinaționalelor care au filiale în România și clienți pe tot mapamondul. O astfel de companie este Sykes, un adevărat Turn Babel în care lucrează români, sârbi, italieni, greci, croați sau germani.
Sykes este o companie furnizoare de servicii de outsourcing din Statele Unite și unul dintre principalii furnizori mondiali de soluții de management și servicii de Business Process Outsourcing, iar sediul din Cluj-Napoca este un adevărat furnicar de tineri originari din toate colțurile lumii. Cum o parte din activitatea companiei presupune consultanță pentru clienți din alte țări, cei mai mulți dintre angajați sunt și ei, la rândul lor, străini. Pentru a vedea cum s-au integrat „imigranții” în Cluj, am vorbit cu trei tineri angajați: Pierluigi-din Italia, Aris- din Croația și Alex, din Grecia.
Primii pași în România
Pierluigi a absolvit anul acesta Jurnalismul la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” și a rămas în Cluj-Napoca. Tatăl lui este italian, iar mama rusoiacă și copilăria a petrecut-o în orașul Firenze. S-a mutat apoi în Hunedoara, unde a făcut liceul, după care a venit vremea schimbării.
„Mi-am dorit mult să ajung în Cluj pentru că, dintre toate celelalte orașe din România, Clujul mi s-a părut cel mai dezvoltat și cu oameni mai ok. E un oraș cu studenți, cu mulți tineri și am venit în primul rând pentru că nu îmi plăcea Hunedoara”, spune tânărul.
Cu o română perfectă, Alex, un alt tânăr angajat al grupului american, vorbește despre România ca despre casa lui, cu toată că s-a născut și a trăit până de curând în capitala Greciei, Atena. Familia sa a părăsit „tărâmul zeilor” când criza a dat năvală, dar Alex nu a avut probleme de acomodare mai ales că mama lui este româncă.
„În acea perioadă începea în Grecia toată nebunia cu criza financiară. Totul era bine, toată lumea era fericită și totul era ok și dintr-o dată economia a început să meargă foarte prost, lumea nu mai avea de lucru și am văzut diferența când am venit de acolo în Cluj. Clujul se dezvolta, am văzut un oraș multicultural, cu multe evenimente, multe investiții și plin de tineri. În Grecia m-am mai întors doar în concedii. Acum, situația nu e atât de gravă cum vedem la știri. Într-adevăr e rău, nu mai e ca înainte de criză, dar lumea își continuă viața și încearcă să trăiască atât cât se poate de bine. Eu mă simt ca acasă în Cluj”, spune Alex.
Un alt „imigrant” pe care l-am cunoscut este Adis. Originar din Slavonski Brod, un oraș aflat în apropierea capitalei Croației, Zagreb, Adis a ajuns în urmă cu mai bine de un an la Cluj din dorința de a găsi experiențe noi dar și un loc de muncă. Se chinuie încă să învețe limba română, dar Clujul i se potrivește ca o mănușă.
„Am terminat facultatea în Croația și acolo sunt multe probleme cu lipsa locurilor de muncă pentru tineri. Am aplicat pentru un internship în străinătate și am găsit un loc de muncă aici. Am decis să vin aici, chiar dacă nu știam foarte multe lucruri despre România. Știam lucruri legate de sport și cam asta era tot. M-am mai uitat la video-uri pe internet și mi-a plăcut Clujul. Mi s-a părut un oraș normal”, spune croatul în vârstă de 28 de ani.
România liberă și frumoasă
Clujul intră în numeroase topuri și, chiar dacă nu toate sunt realizate pe baza unor studii foarte precise, străinii nu sunt dezamăgiți de oraș. Viteza internetului, viața plină de acțiune a orașului sau suita de evenimente care animă orice weekend sunt în capul listei de preferințe pentru orice tânăr stabilit în Cluj.
„M-am bucurat să descopăr că aici internetul este foarte rapid. Orașul este foarte viu, poți merge într-o mulțime de locuri, poți avea activități întreaga zi, sunt petreceri peste tot și anul acesta a fost chiar mai bine pentru că orașul este Capitala Tineretului. Mi-a plăcut și festivalul Untold și chiar m-am simțit norocos să mă aflu aici. M-au impresionat Cluj Arena și Sala Polivalentă. Am fost la Salina Turda și la cetatea din Alba Iulia. Mi-a plăcut foarte mult și mi se pare că fiecare oraș din România are ceva special cu care se remarcă”, explică Adis.
Chiar dacă a crescut în Florența, iar infrastructura i se pare mai bună în orașul italian, Pierluigi este de părere că orașele din România și în special Ardealul au un avantaj în ceea ce privește siguranța, mentalitatea oamenilor dar și libertatea de mișcare pe care o oferă tinerilor.
„În Florența e dezvoltată infrastructura, dar oamenii nu sunt mai deschiși sau mai inteligenți decât cei pe care i-am cunoscut în Cluj. În Italia, totul e mult mai strict. Până la 13 ani nu ai voie să mergi pe stradă fără un părinte. În România e o libertate mai mare și nici nu există atât de multe riscuri pe străzi. Eu tot timpul m-am simțit român. Aici oamenii știu lucruri și din afara domeniului lor de activitate. Italienii sunt buni pe domeniile lor, dar dacă au ceva banal de făcut din alt domeniu… gata, mai bine sună la service decât să încerce să repare”, spune el.
Viața în Turnul Babel
Cu sute de oameni care vorbesc zeci de limbi diferite, munca într-o multinațională de calibrul grupului Sykes este o adevărată provocare presărată cu numeroase oportunități de îmbogățire culturală.
„E un mediu dinamic și ai ocazia să cunoști o grămadă de oameni din tot felul de țări, poți să schimbi experiențe, poți discuta tot felul de lucruri și poți observa persoana cu tot felul de background-uri. E foarte interesant pentru că toți am ajuns în același loc și oricât de diferiți am fi avem ceva în comun. Italienii îmi plac. Sunt la fel de gălăgioși ca și grecii și avem cam aceeași cultură mediteraneeană”, spune Alex.
„În Croația avem și noi mămăligă, mici, sarmale, ciorbă sau țuică și am descoperit că și limba seamănă oarecum. M-am întâlnit cu oameni din Serbia sau Macedonia și mă înțeleg simplu cu ei pentru că vorbim aceeași limbă. Îmi place să lucrez într-un loc cu atât de multe naționalități. Am cunoscut oameni din toată Europa, mi-am făcut mulți prieteni și asta e bine pentru că acum pot merge la ei în concedii”, este de părere croatul Adis.