Horea 6. Bordelul clandestin de pe aleea Justiției

Horea 6 - simbolul decăderii orașului și al impotenței autorităților locale / Fotoreporter: Vasile Mihovici

Horea 6. Altădată un hotel boem al Sătmarului interbelic, azi simbolul decăderii orașului și al impotenței autorităților locale. Un bordel clandestin în toată regula. În plin Centrul Vechi al municipiului Satu Mare, imobilul nr. 6 de pe strada Horea, situat peste drum de Teatrul de Nord și în apropierea Turnului Pompierilor, reprezintă de vreo 20 de ani zona rău famată a orașului. Gunoaie cât cuprinde, mirosuri pestilențiale, pereți acoperiți de straturi groase de mucegai, tavane prăbușite, uși inexistente, o atmosferă dominată de prostituate și proxeneți, hoți și cerșetori aciuați ilegal aici din alte zone. O imagine apocaliptică din care nimic nu îți indică că în acest loc ar putea trăi oameni. Oameni care plătesc chirie la Primărie.

Mărire și decădere

Sătmărenii mai vârstnici își amintesc că până în anii 50 clădirea era una simbolică pentru oraș, un hotel luxos – Hotelul Victoria – din care lumea bună, îmbrăcată în costume de epocă, se ducea la teatru. Clădirea, aflată în proprietatea Primăriei, a fost transformată apoi în imobil de locuințe, iar în timp, grație nepăsării autorităților, a ajuns un adevărat focar de infecție într-o zonă încă cosmopolită a orașului.

O realitate dezolantă

Elena Pop trăiește de 50 de ani în acest bloc care stă să se dărâme, într-o cameră de 20 mp. „De când mă ştiu locuiesc aici. Pot să spun că această cameră este casa mea de mai bine de 50 de ani. Până acum mai era cum era, dar nu se mai poate. Trăim în condiţii inumane, cu vecini care, după ce beau câteva păhărele, fac scandal, sparg geamurile. Nimeni nu ia măsuri. Ne e frică să dormim liniştiţi că cine ştie când ne putem trezi cu o bucată de perete peste noi. Într-o noapte, ne-am trezit cu o bucată din tavan pe jos“, se plânge bătrâna.

Plătește lunar o chirie de 50 de lei la Primărie și doar lipsa unui acoperiș sigur deasupra capului o mai ține aici. Spaţiul se reduce la o simplă cameră, fără baie şi bucătărie. Are doar apă potabilă, însă vechimea conductelor se reflectă adesea în valoarea mult prea mare a facturii. Cea mai mare parte a apei ajunge în beciurile care colcăie de şobolani. Pentru locatarii clandestini, apa și curentul reprezintă o dulce amintire.

Bordelul clandestin

În situația doamnei Elena mai sunt încă alte cinci familii. În rest, zecile de camere dezolante sunt ocupate ilegal de persoane venite de peste tot din județ, iar unele au fost transformate în bordel ad-hoc. Dacă ziua mai e cum e, noaptea imobilul se transformă în raiul prostituatelor racolate de proxeneţi de pe toate drumurile şi al cerşetorilor care vin aici să doarmă după o zi istovitoare în intersecţii. De altfel, imediat ce am ajuns în zonă, dintr-un birt cel mai probabil clandestin a încercat să ne racoleze un proxenet care s-a repezit să ne expună oferta.

O altă locatară care plătește chirie la Primărie, Zita Dima, mărturiseşte ce se întâmplă pe timpul nopţii în clădire. „Vin prostituatele de pe Ostrovului şi de prin centru cu bărbaţi, îşi fac treaba aici în bloc şi pleacă. De multe ori se întâmplă ca unii chiar să îşi facă nevoile“, povestește aceasta.

Nişte locatari clandestini se apropie de noi şi ne explică cum decurg lucrurile: fetele sunt aduse la barul din curtea clădirii, unde se negociază cine cu cine merge la “treabă“, iar apoi bărbaţii achită suma negociată. O parte merge la „peşte“, iar un procent către fete. Actul sexual se desfăşoară în camerele părăsite sau chiar pe scările blocului, dacă nu mai este loc altundeva.

Poliția ridică din umeri a neputință

În ciuda evidenţei, poliţia dă rar târcoale prin zonă, un alt semn că nepăsarea a fost ridicată la rang de lege în bătrâna urbe de pe Someş. Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliție Județean Satu Mare, Roxana Cristea, mărturisește că poliția este însărcinată doar cu aplicarea sancțiunilor contravenționale, atunci când se fac reclamații la poliție din partea locatarilor. „De-a lungul anilor s-au înregistrat zeci de plângeri din partea locatarilor stabili, mai multe pentru tulburarea ordinii și a liniștii, sau pentru cazurile de prostituție. Am răspuns prompt și au fost aplicate amenzi atunci când a fost cazul“, a declarat Roxana Cristea.

Barul clandestin își desfășoară de ani buni activitatea normal, ca și oricare altă afacere din oraș. Nimeni nu le deranjează activitatea ilegală. Dacă ai curajul să ceri bonul de casă, în schimbul unui produs, barmana îți va spune că încă nu au adus casa de marcat. Parcă barul ar fi fost deschis de câteva zile.

La situația care există acolo de ani buni, nu este de mirare că o femeie a fost omorâtă cu bestialitate de soțul acesteia. Roxana Cristea mărturisește că în 2008, pe fondul consumului de alcool, un sătmărean și-a omorât soția. Se pare că cearta a pornit de la o criză de gelozie a bărbatului și a dus la uciderea femeii. „Bărbatul a fost închis și în continuare își execută pedeapsa“, declară Roxana Cristea.

La câţiva metri distanţă, o clădire modernă în care au birouri avocaţi, notari şi executori judecătoreşti contrastează puternic cu imaginea oferită de Horea 6. De altfel, strada care dă în Palatul Justiţiei din Satu Mare este înţesată de cafenele cochete în care îşi dau zilnic întâlnire justiţiarii şi justiţiabilii Sătmarului.

Promisiuni uitate

Toţi primarii care s-au perindat pe la cârma municipiului Satu Mare au avut pe agendă problema imobilului de pe Horea nr. 6, doar că inițiativele lor au fost ucise din fașă de indiferenţă şi impotenţă. Şi actualul primar, Dorel Coica, a promis în campania electorală de anul trecut că va rezolva problema locatarilor ilegali din centrul orașului și că va reda strălucirea de altădată Centrului Vechi. O variantă vehiculată de autorități ar fi construirea unor locuințe sociale după modelul de 5000 de euro de la Constanța și mutarea chiriașilor de aici. Dar lucrurile au rămas la fel. Peste promisiunile din campania electorală s-a aşternut uitarea nemiloasă.