Gheorghe Funar: „Ar fi bine să existe pace, prietenie şi armonie în Cluj-Napoca, dar etnicii maghiari sunt aţâţaţi de Budapesta”

Rep: Cum aţi caracteriza relaţiile dintre români şi maghiari în Cluj-Napoca, de la revoluţie încoace?

GF: În primul rând, la noi n-a fost o revoluţie în decembrie 1989. A fost o lovitură de stat organizată de asasinii politici internaţionali împreună cu asasinii economici internaţionali, cu sprijinul şi forţa unora din marile puteri ale lumii şi a serviciilor secrete ale statelor respective –unele mai apropiate, altele mai îndepărtate. Şi acea etapă din decembrie 1989 şi cei 25 de ani care au urmat în România post-decembristă fac parte din holocaustul împotriva poporului român. Este vorba de cel mai mare holocaust din istoria omenirii. Relaţiile dintre unguri şi români s-au înăsprit şi au devenit tot mai încordate în Cluj-Napoca din 21 decembrie 1989, când etnici unguri din Cluj-Napoca, din împrejurimi, susţinuţi de terorişti unguri antrenaţi în taberele speciale constituite în Ungaria, înainte de decembrie 89, au venit cu pretenţia, atunci în 21-22 decembrie, şi au scandat că Ardealul nu e pământ românesc şi că vor alipirea Ardealului la Ungaria.

În Cluj-Napoca, în 21 decembrie 1989 s-a constituit o organizaţie teroristă, şovină, care, din păcate, acţionează în voie, zburdă, de 25 de ani. Iar liderii acestei organizaţii au aplicat autorităţilor statului român şi au încercat şi autorităţilor locale, inclusiv în perioada celor trei mandate cât am fost primar la Cluj-Napoca, au încercat să aplice politica paşilor mărunţi, să atingă în final acest obiectiv de anexare a Ardealului la Ungaria. De această dată, politica ungară, spre deosebire de alte etape ale istoriei din ultimii circa 1.000 de ani, de data aceasta ungurii speră să atingă acest obiectiv printr-un nou diktat, dar în condiţii de pace. Şi UDMR-ul şi celelalte numeroase organizaţii aflate sub umbrela UDMR sunt pregătite oricând pentru declanşarea războiului civil în Ardeal şi dacă nu reuşesc în mod „paşnic”, prin corupţie şi trafic de influenţă la Bucureşti, atunci vor declanşa un război civil după modelul Kosovo.

Rep: Spuneaţi că au fost şi sunt tensionate relaţiile dintre români şi maghiari la Cluj…

GF: Românii n-au provocat niciodată. Românii au fost paşnici întotdeauna; acesta este neamul nostru, adevăratul popor ales de bunul Dumnezeu, care trăieşte de cel puţin 12.000 de ani aici, în Grădina Maicii Domnului. Acesta este felul nostru al românilor, de a fi paşnici, blânzi, răbdători.

Rep: Aceste relaţii au fost tensionate, cum spuneaţi, între cetăţenii de rând sau numai între politicieni?

GF: Între cetăţenii de rând, cum spuneţi dvs, n-au fost şi nu sunt relaţiile tensionate. Sunt relaţii bune, normale. Şi eu am cunoştinţe, am relaţii cu mulţi etnici unguri, foarte bune, le-am menţinut şi în vremea când am fost primar, şi acum. Am constatat că şi la nivelul altor concetăţeni clujeni relaţiile sunt normale. La nivelul vârfurilor UDMR apar problemele; ei colaborează şi fac naveta la Budapesta pentru instrucţiuni, pentru finanţare şi pentru înarmare şi aceşti lideri caută să aplice politica paşilor mărunţi. Un pas uriaş l-au făcut prin retrocedările ilegale de imobile; s-a ajuns ca aproape jumătate din imobilele din Ardeal –mă refer la clădiri, terenuri şi păduri- să aparţină deja Ungariei şi populaţia românească nu este informată. S-a ajuns şi în municipiul nostru să fie date ilegal bisericilor ungureşti, altor persoane juridice maghiare şi persoane fizice, să fie date ilegal, în special prin falsificarea cărţilor funciare, deja peste 300 de clădiri din zona centrală. Din informaţiile pe care le am rezultă că anual noi, locuitorii din Cluj-Napoca, plătim prin intermediul primarului Emil Boc şi a Consiliului municipal peste 500.000 de euro chirii la hoţii de imobile. Marea majoritate a clădirilor de şcoli din Cluj-Napoca aparţin Ungariei sau altor persoane juridice maghiare, luate ilegal.

Rep: Revenind la relaţiile dintre români şi maghiari în Cluj-Napoca: se pare că există o fragmentare etnică, românii şi maghiarii din oraş nu par să tragă la aceeaşi căruţă. E normal acest lucru?

GF: Nu este normal.

Rep: N-ar trebui să tragem toţi, români, maghiari, la aceeaşi căruţă? Ce ar trebui să se întâmple ca să fie aşa?

GF: Ba da, aveţi perfectă dreptate. Ce ar trebui să se întâmple? Sunt două etape. Până acum, de la 1 decembrie 1918 şi până acum, în 2015, niciodată etnicii maghiari din Ardeal, prin organizaţiile lor, nu au recunoscut Marea Unire şi de atunci revendică Ardealul pentru ca acesta să fie rupt din trupul României şi anexat Ungariei. Acesta e fondul problemei. Ce-i de făcut de acum încolo? După părerea mea, un lucru normal şi trebuie să ne molipsim din experienţa bună din ţările democratice din vestul Europei, respectiv SUA. În Franţa, toţi cetăţenii sunt francezi. În Germania, toţi sunt germani, în Olanda toţi sunt olandezi, în SUA toţi sunt americani. Acelaşi lucru trebuie făcut şi la noi la revizuirea Constituţiei, eliminată această discriminare între cetăţeni. Este anormal să existe discriminare între populaţia majoritară românească şi ceilalţi, să împărţim copiii în grădiniţe, şcoli, să fie eliminaţi profesorii români din şcoli, revendicări etc. Sau alţii vin cu pretenţii, cum e şi la Cluj-Napoca, de 25 de ani, cu înscrierea denumirii municipiului în ungureşte, din timpul ocupaţiei. N-au reuşit nici în vremea cât am fost primar.

Rep: Care au fost cele mai tensionate momente între români şi maghiari la Cluj-Napoca?

GF: Ei au avut tot timpul aceste… A fost cu plăcuţele, a fost cu placa cu textul lui Iorga de pe soclul statuii lui Matei Corvin, pe care am pus-o la 1 decembrie 1992. A mai fost cu Consulatul Ungariei, când autorităţile Ungariei au amplasat pe clădirea consulatului nu drapelul Ungariei, ci steagul Ungariei Mari, care include şi Ardealul. A fost amplasat steagul respectiv şi la câteva ceasuri, câţiva patrioţi români au făcut o faptă eroică, au dat jos acel steag, care nu era drapelul Ungariei. Eu am intrat în posesia lui şi o să regret câte zile mai am că nu i-am dat foc în Piaţa Avram Iancu. Cu plăcuţele este ilegal şi o să înregistrez plângere penală. Ei nu pretind incripţionare bilingvă –e o greşeală care se face-, ei pretind înscrierea denumirii ungureşti din timpul ocupaţiei. Ei din 21 decembrie 1989 au pretenţia şi de atunci insistă.

Rep: Alte momente tensionate?

GF: Bătălia mare a fost cu amplasarea plăcii cu textul lui Iorga pe soclul statuii lui Matei Corvin. Dar cea mai mare a fost bătălia cu statuia lui Avram Iancu. Cei mai mulţi s-au adunat când au început săpăturile arheologice în Piaţa Unirii, pentru a nu se ajunge la vestigiile din perioada geto-dacă. A fost o bătălie cu placa amplasată pe Casa Matei Corvin, o placă bilingvă, în română şi engleză, pe care am scris că „românul Matei Corvin a ajuns cel mai mare rege al Ungariei”. A ieşit scandal mare, că ei susţin că nu a fost român. Dar dacă maică-sa a fost româncă şi a chemat-o Elisabeta Sălăjean, şi taică-său român, Iancu de Hunedoara, din doi români nu iese tot un pui de român, Matei Corvin?

A doua placă bilingvă (română şi engleză) mare –cea mai mare turnată în bronz din România- a fost amplasată pe clădirea de pe Avram Iancu 20, pe care scrie că în acea clădire s-au întâlnit marele patriot şi revoluţionar român Nicolae Bălcescu, cu Bariţiu şi cu Alexandru Petrovici, al cărui nume a fost maghiarizat în Sandor Petofi. Urma să amplasăm placa şi să o dezvelim. Dar UDMR-iştii s-au plâns şi Guvernul a adoptat o hotărâre că nu e voie ca primarul Funar să amplaseze placa. Aceea e singura placă pe care n-am reuşit să o punem. De 15 martie n-au fost probleme, pentru că în vremea când am fost primar, ungurii nu şi-au permis să-şi bată joc de români şi să calce în picioare demnitatea românilor şi, împreună cu Armata Română, am organizat manifestări de cinstire a memoriei celor peste 40.000 de români omorâţi în timpul Revoluţiei de la 1848-1849.

Rep: Cum vedeţi de acum înainte relaţiile dintre români şi maghiari în Cluj-Napoca?

GF: Ar fi bine să existe pace, prietenie şi armonie, dar, din păcate, etnicii maghiari sunt aţâţaţi zi şi noapte de către autorităţile de la Budapesta şi de către mass media ungară.