„Fabrica de traducători” din Cluj face ordine în Turnul Babel al UE

O armată de clujeni lucrează astăzi în instituţiile europene în calitate de interpreţi şi traducători. Instituţiile europene nu oferă statistici cu originea absolvenţilor, însă anual, de la absolvenţii lor, profesorii din Cluj care îi formează află că 1-2 dintre aceştia (doar cei mai buni) sunt chemaţi pentru acreditare individuală şi că majoritatea trec cu succes testul de la Bruxelles, devenind până la urmă traducători/interpreţi independenţi.

Cei care candidează pentru posturi permanente în instituţiile europene se supun unor evaluări de durată, dar şi acolo, majoritatea angajaţilor care traduc sau interpretează pentru Comisie sau Parlament sunt de la Departamentul Limbi Moderne Aplicate (LMA) Cluj. Spre exemplu, Departamentul de Limba Română din cadrul Direcţiei Generale Traduceri, Comisia Europeană, numără 77 de angajaţi, dintre care 61 sunt traducători. „Graţie relaţiei foarte strânse pe care o are Departamentul de Limbi Moderne Aplicate cu Instituţiile Europene studenţii noştri nu numai că au posibilitatea să facă stagii la Bruxelles, pe banii Comisiei, dar după ce termină, cei mai buni dintre ei sunt chemaţi să încerce testul de acreditare la Bruxelles. Cei care se acreditează acolo nu sunt neapărat angajaţi permanenţi ai Comisiei Europene ci, în funcţie de nevoile pentru un summit sau altul, sunt chemaţi pe baza unui contract. De la noi se circulă tot timpul, cot la cot masterandul, cu doctorandul şi cu profesorul”, precizează prof. univ. dr.Mihaela Toader, directorul departamentului LMA, adăugând că, din punct de vedere numeric, departametul pe care îl conduce nu deţine o situaţie a absolveniţilor UBB care lucrează în instituţiile Uniunii Europene.

„De câte ori aţi auzit în România, la conferinţe, să se încheie conferinţa cu mulţumim interpreţilor? În străinătate ei sunt mult mai apreciaţi pentru că interpretarea implică o suprasolicitare extraordinară. Interpreţii sunt oameni foarte speciali pe care eu îi iubesc foarte tare. Aş zice chiar că sunt o rasă specială, cu oameni foarte calmi, pe care nimic nu-i scoate din sărite” – prof. univ. dr.Mihaela Toader

Nadia Farcaş a absolvit Facultatea de Litere din Cluj-Napoca, Departamentul de Limbi Moderne Aplicate, în anul 1999. Este specializată în limbile engleză, franceză şi spaniolă şi a lucrat în calitate de traducător, la început, în sectorul privat. „A fost un drum cu multe benzi: am lucrat ca traducător independent şi am încercat multe dintre nişele profesionale disponibile: traducător autorizat, traducător pe domenii tehnice/specializate, traducător de subtitluri (filme/documentare), interpretare simultană/consecutiva etc. A fost un drum interesant, cu dificultăţi, dar care mi-a facut şi multă plăcere”, povesteşte Nadia Farcaş. Toate încercările sale au ajutat-o să înţeleagă mai bine profesia de traducător. În 2006 a început să lucreze pentru Instituţiile Europene, la Comitetul Regiunilor din Bruxelles, unde a rămas timp de trei ani. Din motive personale s-a întors o perioadă în România. După ce a lucrat un timp la Parlamentul European, astăzi, clujeanca lucrează la Comisia Europeană. „Vă pot spune doar că, dintre colegii mei de facultate, suntem cinci la Luxemburg: doi la Comisie, doi la Parlament şi unul la BEI. Dintre absolvenţii masteratului de interpretare de la Cluj, sunt mulţi care sunt angajaţi ai Comisiei şi ai Parlamentului”, declară Nadia Farcaş.

Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi!

În linii mari, sarcinile de serviciu la Parlamentul European şi la Comisia Europeană, sunt aceleaşi, explică traducătoarea clujeană: traducerea documentelor (legislative sau nu) emise de Parlament, respectiv de Comisie, cu verificarea atentă a terminologiei (inclusiv coerenţa cu actele legislative la care se face referire). Deosebirea principală este dată de sarcinile diferite ale celor doua instituţii: cum Comisia are iniţiaivă legislativă, documentele traduse sunt adesea mai lungi şi mai tehnice (cuprind studiile/explicaţiile de specialitate; adesea se lucrează în aşa-numite „pachete legislative”, care cuprind mai multe propuneri de acte legislative + rezumate ale propunerilor sau modificarilor introduse de acestea + comunicarea Comisiei pe tema respectivă). Parlamentul intervine ulterior, cu amendamente; documentele traduse acolo sunt adesea mult mai scurte, dar şi cu termene de traducere mult mai reduse (de câteva ore sau zile, pe când la Comisie, când se lucrează pe pachete legislative mari, de sute pe pagini, termenele de predare a traducerilor pot fi şi de mai multe luni). „Pentru că domeniile în care Comisia înaintează propuneri legislative sunt foarte vaste, mă confrunt mereu cu domenii noi de traducere, deci învăţ mereu. De pildă, am fost de curând la un curs de o săptămână de legislaţie în domeniul mediului. Înainte de asta, am lucrat la un pachet legislativ mare, în domeniul santitar-veterinar, domeniu în care a fost nevoie să studiez mult ca să înţeleg şi să pot reda în română propunerile legislative. Aşadar, nu prea e timp de plictiseală”, explică Nadia Farcaş.

Muncă şi iar muncă

Munca de traducere la Parlament se concentrează pe două perioade principale , afirmă Ciprian Dumea, abolvent al UBB şi traducător pentru Parlamentul European :  sesiunea parlamentară de la Strasbourg şi activitatea comisiilor parlamentare de la Bruxelles. “Dacă în primii ani aceasta a creat perioade de activitate foarte intensă ce alternau cu perioade mai puțin aglomerate, în ultimii ani activitatea a crescut în aşa măsură încât poate fi descrisă, de cele mai multe ori, ca foarte intensă”, precizează Ciprian. O zi de lucru obişnuită pentru Ciprian începe cu verificarea e-mailului şi a utilitarului de gestionare a fluxului de lucru pentru a reanaliza prioritatea cu care să fie tratate documentele de tradus. “Nu există o normă de pagini, dar în funcţie de zi se traduc între 10 şi 14 sau mai multe pagini standard (incluzând orele suplimentare – după cât vă daţi seama, este enorm). Orarul este între 8.30 dimineaţa şi 17.30 seara (urmează să fie prelungit începând cu anul viitor). Se dispune de aproximativ o oră de pauză de prânz, pe care mulţi preferă să-l servească la cantină. Ziua este presărată, însă, în funcţie de timpul disponibil, şi de alte activităţi şi responsabilităţi – lucrări de terminologie, asistenţă şi mentorat pentru stagiari, rezolvarea diverselor probleme tehnice inerente, formare, discuţii la nivel interinstituţional etc. etc”, povesteşte Ciprian Dumea pentru Transilvania Reporter.

Profesie răpitoare

Ziua nu pare să se termine niciodată la Parlament,  dar ceea ce consideră deosebit traducătorul clujean este că, în afara zilelor în care prestează ore suplimentare, are timpul şi să se relaxeze sau să-şi urmeze pasiunea.  “Eu, de exemplu, am terminat anul doi de solfegiu, mai mulţi colegi au terminat câte un masterat, iar Simona, o colegă pe care trebuie neapărat să o dau drept exemplu, a investit enorm de mult timp personal pentru a termina studiile pe care le-a considerat necesare pentru a continua cu mai mare eficienţă voluntariatul său în Africa”, afirmă Ciprian. O gură de aer curat este şi să îşi întâlnească prieteni şi colegi de acasă. “Eu am mare noroc, dat fiind că am început lucrul la Parlament acum aproape opt ani cu Paula, o fostă colegă de la LMA şi bună prietenă, care în momentul de faţă este coordonator de calitate la serviciul nostru de traducere, iar de doi ani îl avem ca şef de unitate pe dl Gheorghe Lascu, fostul nostru profesor de la universitate. De fiecare dată în care ne întâlnim cei care am terminat la LMA, de exemplu, reapare acea camaraderie simplă în care fiecare se acceptă aşa cum e, iar glumele sunt la ordinea zilei. Cu colegii interpreţi ne întâlnim mai rar, dat fiind că ei sunt bazaţi la Bruxelles iar noi la Luxembourg, dar dacă avem timp în cadrul delegaţiilor ne vedem pentru o poveste “, declară Ciprian Dumea.

“Profesia de traducător este răpitoare. E o chemare, iar când îi auzi cântecul de sirenă nu poţi să nu răspunzi cu tot sufletul. Mmm… a se înţelege „sirenă” în ambele sensuri ale cuvântului”, punctează traducătorul clujean.

Interpret vs traducător

Interpretarea şi traducere sunt două profesii distincte. Interpretul lucrează cu alte aptitudini decât traducătorul. El are nevoie de foarte multă cultură generală şi trebuie să opereze foarte rapid cu ea. Este necesar să facă rapid conexuni, fie că e vorba de o traducere consecutivă, sau traducere în căşti, sau tehnica şuşotajului. Interpretul trebuie să termine aproape la respiraţie discursul cu oratorul, având o viteză de reacţie şi o rezistenţă psihică extraordinară. „Interpretul trebuie cadă în picioare, orice i s-ar întâmpla. Pe el, ca pe un şofer bun, nu trebuie să-l surprindă nimic pe drum. El este antrenat pentru a reacţiona rapid, încât să se creadă că s-a pregătit odată cu oratorul. Ceea ce este foarte greu de obţinut. Pregătirea unui interpret costă mai mult decât cea a unui medic pentru că se lucrează ca în domeniul artei: implică un training între student şi profesor. Trebuie să lucrezi cu el până scoţi tot ce poate da mai bun”, explică prof. univ. dr.Mihaela Toader.

Răbdare şi concentrare

Aptitudinea este de bază şi face diferenţa între traducere şi interpretare. Traducătorul apelează la dicţionar, îşi validează termenii, caută, îşi face glosarul de specialitate, respectă înţelegerea cu clientul, dar nu trăieşte sub presiunea sub care trăieşte colegul lui interpret. „Prima calitate a unui traducător sau interpret cred că este stăpânirea foarte bună a limbii materne. Lumea se uită adesea numai la cât de bine cunoaşte un traducător limba străină, uitând că asta înseamnă doar că persoana în cauză este un bun cunoscător al unei limbi şi nu neapărat un bun traducător/interpret. Apoi, este nevoie de o bună cultură generală (de exemplu, dacă traduci din engleză în română „Gothenburg” cu Gothenburg, ai greşit: în română, numele oraşului este preluat ca atare din suedeză, prin urmare e Göteborg). În continuare, calităţile necesare diferă între cele două profesii: traducătorii au nevoie de răbdare şi capacitatea de a căuta şi verifica detalii, pentru precizie şi acurateţe (scripta manent), iar interpreţii au nevoie de o enormă capacitate de concentrare şi de spontaneitate”, precizează Nadia Farcaş.

Cu limba străină învăţată

Departamentul Limbi Moderne Aplicate (LMA) din cadrul Facultăţii de Litere, formează pe baza unei programe plurilingve şi pluridisciplinare, specialişti în comunicarea profesională multilingvă, în mediere lingvistică şi culturală, respectiv în traducere generală la nivel licenţă. Un student al acestui departament nu se pregăteşte să devină profesor, ci asistent manager în comunicare multilingvă, traducător generalist, interpret, organizator de evenimente, având la bază un pachet larg de discipline, specifice unor domenii destul de diferite. Portofoliul de limbi al unui absolvent de la LMA este de cel puţin două limbi străine de nivel superior. Studenţii nu învaţă limba străină, ci vin cu ea învăţată. Discipline predate în limbi străine sunt mult axate pe domenii de aplicaţie, obligatoriu informatica, bază de date, informatică aplicată, multimedia şi aşa mai departe. „Testul nostru de admitere merge pe aptitudinea comunicării în limba străină. Asta nu înseamnă că nu penalizăm greşeala din morfologie sau din sintaxă, dar dacă vedem că studentul se poate face înţeles şi are o aptitudine care ne interesează pe noi pentru a comunica în limba străină, apreciem acest lucru”, precizează prof. univ. dr. Mihaela Toader, directorul departamentului LMA. La capătul celor trei ani de studii, absolvenţii au deja tot ce le trebuie pentru a da admitere la o specializare în domeniu.

EMCI şi EMT

Proaspeţii licenţiaţi au posibilitatea să opteze, mai departe, pentru Masteratul european de traductologie -terminologie (limbile română, engleză, franceză, germană, spaniolă) şi Masteratul european de interpretare de conferinţă. „Noi ne-am mişcat foarte repede în conformitate cu politicile lingvistice europene şi am înfiinţat aceste masterate cu ajutorul Comisiei Europene care a investit încredere şi specialişti în demararea proiectelor. Proiectul de masterat de traductologie şi interpretare are şi astăzi un sprijin de la Comisia Europeană. Asta ne garantează un standard la care să lucrăm, ori altminteri suntem pierduţi”, declară directorul Departamentului LMA al UBB. În prezent, UBB este singura universitate din România şi una dintre cele 11 universităţi la nivel european care fac parte din Consorţiul European Masters in Conference Interpreting (EMCI), respectiv European Master’s in Translation (EMT). „Timp de doi ani şi jumătate am fost evaluaţi de specialiştii de la Comisia Europeană, care au trimis specialişti şi au lucrat cot la cot cu studenţii şi profesorii noştri. Până la urmă am fost noi desemnaţi ca singurul masterat eligibil pentru EMCI. Acolo am avut timp de doi ani statutul de membru observator”, precizează Mihaela Toader. În sectorul traducerilor, deşi Consorţiul European nu limitează accesul şi nu impune condiţia candidaturii unei singuri universităţi/ţară, Masteratul de traductologie al UBB este şi în acest caz singurul din România membru al Consorţiului EMT. „Din România au candidat vreo patru sau cinci, dar criteriile au fost îndeplinite numai de noi. Ne-am dori să intre şi alte universităţi româneşti. Universitatea din Craiova, spre exemplu, are un masterat din traductologie destul de vizibil pe plan internaţional”, spune Mihaela Toader.

[stextbox id=”custom” caption=”Aptitudini de bază”]

Tinerii acceptă foarte uşor provocarea pe care le-o oferă profesia de traducători/interpreţi. Le place adrenalina, le place să călătorească şi sunt dornici să comunice cu lumea. Pentru ei, genul acesta de profesie vine ca o mănuşă. Din păcate, însă, nu toţi au aptitudini, iar faptul că unii ştiu trei limbi stăine, asta nu îi transformă în interpreţi. „Chiar dacă am servit ocazional ca interpret, mi-am dat seama că eu, personal, nu am aptitudini. Dacă nu te poţi disciplina suficient şi nu ai trainingul care să îţi pună nervii la încercare, e puţin probabil să fii un interpret bun. Noi vedem aceste aptitudini în primii ani la studenţii noştri şi îi îndrumăm pentru a atinge performanţa. Ei trebuie să ştie însă că, foarte uşor, cu o medie foarte mare pot să nu îşi ia testul”, afirmă Mihaela Toader. Deşi la admitere se prezintă cu zecile, iar la masterat intră 12-13, la final termină mult mai puţini. „Unii dintre ei îşi oferă serviciile pe piaţa românească şi cred că aici avem o foarte mare problemă. Piaţa românească nu este încă pregătită să lucreze cu profesionişti. Pe piaţa românească a traducerilor amatorul îşi face uşor loc, dând cu coatele, acceptând o plată de mizerie pentru o prestaţie tot aşa, pe care nimeni nu o poate verifica. Profesiile traducerii necesită un pachet de competenţe pe care numai profilul acesta le formează”, explică directorul Departamentului LMA.[/stextbox]