Eliza Casapopol, „ambasadoarea” valorilor românești la Oxford: „M-aș întoarce în România, dar nu imediat”

Sunt tineri, ambiţioşi şi tobă de carte. Vorbim despre studenţii români de pe mapamond care au avut curajul şi perseverenţa de a-şi urma pasiunea pentru studiu şi visele în cele mai diferite puncte de pe glob. Transilvania Reporter îşi propune să vă prezinte săptămânal în cadrul campaniei „Români în amfiteatrele lumii” poveştile de viaţă, pasiunile şi realizările celor mai valoroşi şi premiaţi tineri români, care studiază la unele din cele mai prestigioase universităţi din lume sau care au ales să înveţe în locuri dintre cele mai surprinzătoare pentru a-şi lărgi orizontul şi experienţa de viaţă.

Eliza Casapopol este studentă în anul trei la Universitatea Oxford din Anglia, în cadrul departamentului de matematică. În țară, a absolvit ca şefă de promoţie Colegiul Naţional „Ion C. Brătianu” din Piteşti. Dorul de România a determinat-o să se implice în organizarea mai multor acțiuni în cadrul comunității de români din țara adoptivă. Pentru un an a fost preşedinta Societăţii de Români din Oxford, organizând numeroase evenimente cu specific românesc, conferinţe şi acţiuni caritabile. Simultan, pasiunea pentru matematică, a determinat-o să devină preşedinta Societăţii de Matematică din Oxford, dar şi ambasadoare a subiectului în cadrul universităţii, lucrând voluntar cu scopul de a atrage copiii către ştiinţe. La începutul anului, Eliza a fost premiată în cadrul Galei Ligii Studenților Români din Străinătate, fiind câștigătoarea categoriei Europa Universitar.

 

Reporter: Care este povestea plecării tale în Anglia, la studii? Când și mai ales de ce ai decis să studiezi acolo?

Eliza Casapopol: Pentru mine nu a existat atât de mult plecarea în Anglia, cât plecarea la Oxford. Când eram foarte mică, am avut o profesoară de limbă engleză care mi-a povestit cum Oxford este cea mai bună facultate din lume și eu am crezut-o. Așa că mereu mi-am dorit să studiez în cel mai bun loc, interesant este că în anul în care am aplicat eu, Oxford nu se afla pe locul 1 în topul universităților, însă mie îmi rămăsese același gând ca acum 12 ani. Din fericire, anul acesta a urcat pe primul loc. Acum privind mai obiectiv, cred că această universitate mi-a oferit cursuri la care nu aș fi putut participa în țară, dar mai ales accesul la a cunoaște cei mai buni oameni în domeniul meu.

Cât de greu a fost să te adaptezi noului sistem de învățământ?

Eliza Casapopol: Din fericire, am fost printre norocoși și am avut pare de foarte mult sprijin din partea celor din Oxford. Așadar, tranziția nu a fost deloc grea, am reușit să mă obișnuiesc având în vedere că toată lumea de aici este pregătită pentru a sprijini un mediu cât mai internațional, cu oameni ce au cunoștințe și culturi complet diferite. A fost interesant să văd cum au fost educați și alți studenți de vârsta mea până

Cum ai fost primită?

Eliza Casapopol: Primirea a fost una foarte caldă. În Oxford studenții sunt împărțiți în aproximativ 30 de colegii, un fel de cămin în care toată lumea se cunoaște cu toată Aici avem cazarea, avem o cantină frumoasă și accesibilă ca prețuri, o capelă, bibliotecă, așa că trăiesc constant cu aceiași 300 de oameni. Din această cauză, pot spune că mă aflu într-o mare familie, mereu se organizează petreceri, seri cu ceai sau vizionare de filme între noi, în așa fel încât să ne formăm prietenii și să ne simțim ca într-o familie extinsă.

Care sunt principalele diferențe dintre învățământul românesc și cel din Anglia?

Eliza Casapopol: Principala diferență constă în materiile pe care trebuie să le studieze un elev. Dacă studiez matematică voi avea cursuri de teoria numerelor, de ecuații diferențiale, de statistică, dar în niciun caz de filosofie. Doar dacă îmi doresc să particip la orele de la departamentul de filosofie, însă fără să am vreo examinare din curs. Îmi place că ești lăsat să faci ce ți-ai ales, și mai ales că numărul orelor nu este exagerat. Ba dimpotrivă, studenții sunt încurajați să se implice în multiple alte activități în afara ș În opinia mea, acestea sunt cele care ne dezvoltă cel mai mult ca persoane și care ne vor pregăti pentru viața în societate.

Cum este comunitatea de români din Anglia?

Eliza Casapopol: Minunată! Sunt surprinsă de câți prieteni mi-am făcut de când am ajuns aici, în Oxford când merg pe stradă salut atât de mulți româ Avem evenimente la societatea de matematică și îmi e drag să văd 15 români în sală sau care vin să ne vorbească fiind deja angajați. Românii sunt mai uniți când nu sunt în țară, ne bucurăm să ne vedem și mereu empatizăm unii cu alții.

Cum ai simțit Brexitul? S-a produs vreo schimbare în mentalitatea britanicilor vizavi de străini?

Eliza Casapopol: Sinceră să fiu, acesta este un alt lucru pentru care mă pot considera norocoasă. Datorită faptului că locuiesc într-unul dintre cele mai internaționale orașe din Anglia, aici Brexitul mereu a fost discutat ca ceva ce sigur nu se poate întâ Profesorii mei au fost dezamăgiți de aflarea rezultatelor și întreaga comunitate ce trăiește în Oxford. Însă nu cred că mentalitatea britanicilor s-a schimbat față de străini după Brexit, ci fiecare și-a păstrat opinia pe parcursul unei perioade mai lungi, oameni pro și oameni contra.

Organizezi în Anglia evenimente cu specific românesc, conferințe și acțiuni caritabile. Ne poți povesti puțin despre acestea? Cui se adresează? Ai sprijinul comunității de români?

Eliza Casapopol: De când am ajuns în Oxford mi-am dorit să mă implic în comunitatea de români din oraș. Am avut noroc să cunosc aici niște persoane cu adevărat deosebite, motiv pentru care am dorit să îmi petrec cât mai mult timp cu ei, să ne întâlnim, să schimbăm idei și gâ Anul trecut am devenit președinta societății de români din Oxford, o poziție în care am reușit împreună cu câțiva oameni dragi să facem din comunitatea din orașul nostru una dintre cele mai unite din Anglia. Am avut săptămânal evenimente, fie că ne vedeam să mâncăm în oraș sau că organizam sesiuni științifice în care oamenii își împărtășeau cunoștințele în diverse domenii.

Cu siguranță cel mai mare eveniment pe care l-am organizat până acum, cu sprijinul Ambasadei României în Anglia și al LSRS a fost Conferința anuală a studenților, profesorilor și cercetătorilor români din UK, unde am lucrat timp de două ediții consecutive. Ne-am dorit să aducem toți oamenii aceștia interesanți împreună pentru o zi plină de evenimente, să se cunoască că mai apoi să putem colabora. În comunitatea din Oxford, am avut parte de ajutorul tuturor, oamenii chiar își doresc să ajute, să schimbe România în bine.

Pentru 1 martie am stat cu câțiva oameni de aici să facem mărtișoare pentru a le vinde în scopuri caritabile: am strâns suficienți bani să îi cumpărăm unei fetițe foarte inteligente, dintr-o familie cu venituri modeste, din Mioveni, orașul meu natal, un laptop, rechizite și hăinuțe pentru școală. E de-a dreptul impresionant cât de multe ar vrea cei de aici să facă pentru România.

O altă realizare la care am avut norocul să particip în organizare a fost o școală de vară dedicată elevilor români, cu rezultate deosebite. Ei au fost invitați aici pentru o săptămână, unde împreună cu mulți alți prieteni le-am ținut cursuri din numeroase științe, totul fiind sponsorizat de oameni generoși care ne-au ajutat. În concluzie, sunt fericită că am ajuns în Anglia unde am învățat cât de important este să ne implicăm în societate, unde mi-a fost insuflat spiritul civic și de unde cred că pot ajuta mult mai mulți români.

Ești preşedinta Societăţii de Matematică din Oxford. Ce responsabilități derivă din această funcție?

Eliza Casapopol: Societățile sunt niște organizații foarte des întâlnite în Oxford, există câte o societate pentru orice. Într-adevăr, societatea de matematică este una foarte numeroasă (mai mult de 1.600 de elevi) și destul de activă. Săptămânal organizăm sesiuni cu cei mai buni matematicieni ai lumii, aș spune fără să exagerez, în care ne prezintă câte ceva din cercetarea lor. De asemenea, avem și întâlniri informale, pentru a suda acest grup de oameni inteligenți cu o pasiune comună. Pentru a obține un rol în conducerea unei societății oamenii te aleg, așa că eu a trebuit să țin un discurs în care să prezint de ce vreau să fac asta și ce mi-am propus să realizez și am fost votată de membrii societății să devin președintă. Rolul meu este de a organiza aceste evenimente, de a mobiliza întregul comitet, de a primi invitații și a merge cu ei la cină. Sunt lucruri administrative, dar care mie îmi fac mare plăcere știind că îi ajut pe alț

Ești implicată și în cercetare?

Eliza Casapopol: Am avut parte de experiență în cercetare, vara trecută am lucrat timp de două luni în cercetare. Am fost norocoasă să primesc o bursă prestigioasă și destul de rară de la London Mathematical Society care să îmi acopere costurile proiectului. În timpul anului acesta și următor voi avea și mai multă experiență deoarece am ales să iau proiecte de cercetare ce vor și valora la nota mea finală.

Matematica este mare ta pasiune. Când anume ai știut că vrei să te axezi pe acest domeniu?

Eliza Casapopol: Cred că această decizie a fost luată încă de la vârsta de 7-8 ani. Am fost genul de copil care mereu a fost foarte bună la un subiect la școală și anume matematică. Îmi amintesc când eram micuță și îmi plăcea mult și limba română, însă deși mulți dintre profesorii mei ar fi spus că știam mai mult decât matematică, cred că am fost întotdeauna elevul conștiincios la școală, însă cu o pasiune și abilitate clară înspre științele exacte.

Cum arată o zi din viața ta?

Eliza Casapopol: Când sunt la Oxford fiecare zi este diferită. Avem cursuri aproape zilnic, avem ore private cu profesorii în care discutăm temele de la o săptămână la altă. De asemenea petrec mult timp în bibliotecă încercând să rezolv probleme de matematică. Seară cel mai des mă ocup cu alte lucruri, fie cu trimisul mailurilor sau merg la cursuri de salsa, îmi fac tema la spaniolă, merg la evenimentele societății de matematică, ale societății de româ Aproape fiecare zi e diferită și cred că asta e cea mai bună parte!

Momentan ești în anul trei. Ce planuri de viitor ai? Îți vei continua studiile în Anglia?

Eliza Casapopol: Dacă acum 6-7 ani aș fi știut cu siguranță să răspund la întrebarea legată de planurile de viitor, cu cât am devenit mai mare, cu atât știu mai puț Mă consider suficient de mică încât să îmi permit să nu știu, sunt multe lucruri pe care aș putea să le fac și pe care mi-aș dori să le fac. Încă aștept oportunitatea care le îmbină pe toate (sperând că ea există) dacă nu, cine știe poate o creez eu. Voi termina aici studiile, deci încă un an, iar apoi sper să mă angajez, poate în altă țară decât Anglia.

Te-ai întoarce definitiv în România? În ce condiții? Ce ar trebuie să îți ofere țara pentru a te convinge să te întorci și să profesezi la un moment dat aici?

Eliza Casapopol: M-aș întoarce în România, dar poate nu imediat. De când am venit aici mi-am dat seama cât de puține cunosc și mi-ar face deosebită plăcere să mai aflu și despre alte culturi. Să vizitezi este frumos, dar să trăiești undeva o perioadă mai lungă de timp îți oferă noi perspective și te dezvoltă pe multe planuri. În România mi-ar plăcea să vin, în special pentru a aplica ce am învățat: modul de gândi, de a învăța, de a te comporta. Ce mi-aș dori mult ar fi poate să am o afacere în țară, prin care să îi pot ajuta și pe ceilalți, cu mai puțin noroc decât am avut eu.

România ar fi mult mai atractivă dacă s-ar pune mai mult accent pe meritele persoanelor, pe corectitudine și în general pe o atitudine mai pozitivă față de tot ce ne înconjoară. Cred că ușor, ușor și țara noastră se dezvoltă și am cunoscut nenumărate persoane care muncesc pentru a grăbi acest proces, dar oamenii încă nu pot avea încredere că cineva își dorește să te ajute fără nimic în schimb.

De ce îți este cel mai dor din România?

Eliza Casapopol: Când am citit întrebarea prima oră, glumeam cu părinții mei că aș răspunde de ciorbă de burtă. Pe lângă asta, îmi e dor să vorbesc limba română, o poveste spusă în limba mea sună de 100 de ori mai bine decât în engleză. De asemenea, îmi place spiritul oamenilor de acasă, își doresc să se vadă, se vizitează, ies în oraș împreună. Mai rar văd asta și în Anglia.