Electric People. Rareș Drăgan a „vânat” timp de patru zile chipuri și emoții „electrice”
Întâi i-am văzut fotografiile. Pare să fi vânat doar chipuri, dar a vânat de fapt emoții. Emoții „electrice”. Chipuri cu emoții electrice, care de care mai diverse. Nu știu cum se face, dar și un picior tatuat, plin de noroi, poate transmite o emoție dincolo de monitorul pe care se instalează mai bine de câteva secunde, chiar dacă, aparent, nu are un chip. Mi-am zis că „vânătorul de emoții” trebuie să aibă o poveste interesantă. Și nu m-am înșelat.
Miercuri noaptea (24 iunie) la ora 23:00, cu o seară înainte ca festivalul Electric Castle să înceapă, Rareş Drăgan, şi-a amintit că undeva prin casă are un card cu fotografii pe care le-a realizat în cadrul ediţiei a doua a festivalului. „În iunie 2014 am petrecut trei zile fotografiind oamenii mei preferați de la Electric Castle. A fost simplu şi natural. Am fotografiat oameni necunoscuţi, interesanţi, frumoşi, speciali, binedispuşi, relaxaţi, pe care în alt context nu i-aş fi putut întâlni. Când am plecat de la festival ideea proiectului era deja conturată. Mai trebuia doar să aştept momentul potrivit. Iar momentul potrivit a venit un an mai târziu, cu câteva ore înainte de Electric Castle 2015. Pe când îmi pregăteam rucsacul pentru festival am ştiut că trebuie să fac ceva cu fotografiile din 2014. Am selectat în noaptea aceea cele mai reuşite imagini şi am creat o pagină facebook unde le-am expus împreună cu o descriere a conceptului. Simplu. A durat un an să pun online 100 de imagini.” povestește acesta despre cum s-a conturat proiectul Electric People.
Nu avea cum să rateze nici ediția din 2015, așa că ziua următoare și-a luat aparatul foto, două carduri, sacul de dormit, cortul și a pornit spre Cluj. Rareș locuiește în Brașov. Are 35 de ani și o carieră frumos conturată (Cum altfel? Doar e artist). În urmă cu 13 ani a pus bazele unui business propriu, Agenția Interactivă High Contrast, în cadrul căreia este Creative Director. Rareș fotografiază de mai bine de 25 de ani. Primele fotografii le-a realizat la șapte ani cand a primit cadou un aparat foto Smena 8M de la tatăl său, iar acestea le-au avut drept protagoniști pe colegii săi. Atunci, ca și acum, de altfel, și-a focusat atenția asupra oamenilor, căutând cele mai naturale expresii.
„Ceea ce fac eu în cadrul proiectului Electric People este un experiment de fotografie de portret şi de comunicare non verbală. Fotografiez doar oameni necunsocuti şi îmi aleg oamenii pe care îi fotografiez. Selecţia este foarte importantă, aici este de fapt amprenta mea.Folosesc un obiectiv de 70-200 mm care îmi permite să fiu suficient de departe în spaţiul fizic încât să nu intru în zona de confort a celor pe care îi fotografiez, dar în acelaşi timp, prin zoom sunt virtual în spaţiul intim al oamenilor şi mă uit în ochii lor când ei privesc în obiectiv. Este o pseudo comunicare, sau o chimie la mijloc”.
După ce îmi aleg personajul fie fotografiez momentul fie aştept până când sunt observat şi când pot să surprind o privire în obiectiv. De cele mai multe ori când sunt conştienţi că îi fotografiez, oamenii adoptă o expresie falsă, cosmetizată. Aici aplic metoda unui fotograf francez (Patrick Demarchelier) care îşi oboseşte personajele. Rămân în acelaşi loc şi aştept până când oamenii se relaxează şi ajung să mă ignore, semn că au revenit în propria piele. Acela este de fapt momentul când încep să fotografiez”, povesteşte Rareş.
Dacă are mai multe zâmbete stocate pe aparat, întotdeauna îl alege pe cel real. Nu vorbeşte aproape deloc cu personajele sale, pentru a nu influenţa sau a nu altera momentul. Cel mult le sugerează acestora să renunţe la ochelarii de soare şi să îl privească în ochi.
Poate vă întrebați de ce Electric Castle și nu alt festival? „Aici m-am regăsit total. Am venit prima dată în 2014 și mi-a plăcut vibrația pe care o transmite festivalul, mi-au plăcut oamenii relaxați, detașati. Timp de patru zile uita de job, de responsabilitate și acestă relaxare se vede pe fețele oamenilor”, explică brașoveanul.
Conceptul de Electric People a existat în mintea fotografului încă de anul trecut, doar că nu găsise cadrul ideal unde să le expună. În 2015, lucrurile au stat altfel. A creat suporturile necesare, dar și aproximativ 300 de „fițuici” pe care le-a împărțit oamenilor în cadrul festivalului pentru ca aceștia să știe unde îi vor putea viziona fotografiile. Din nou, comunicare nonverbală.
Fotografia lui preferată de la ediția din 2015 surprinde cea mai „reală” fizionomie din cadrul festivalului. „Îmi place mult o fotografie pe care aș intitula-o „an almost sad punk girl”. Am surprins în camping la apus o fată cu atitudine și cu cicatrici vizibile pe față. Îmi plac mult cicatricile și le prefer tatuajelor. Cicatricile spun mereu o poveste reală, personală, o poveste care transmite emoție”, spune Rareș.
Acesta a rămas la Electric Castle până luni dimineaţă, fotografiind la răsărit ultimele cadre pentru proiectul Electric People. „În ultima dimineaţă nu m-am mai retras la somn după răsărit şi am rămas în singurul loc unde se mai asculta muzică. Mă gândeam ce fac mai departe când DJ-ul a pus un disc cu o piesă de la The Doors. Oameni minunaţi dansând şi The Doors pe fundal. A fost inspiraţie. Am ascultat piesa de la The Doors şi m-am întors cu aparatul foto. A meritat. A fost o dimineaţă cu o lumina incredibilă şi mi-am petrecut-o fotografiind oameni frumoşi care simţeau ultimele momente de la Electric Castle”, spune fotograful.
„Fotografia este o pasiune plină de satisfacţii. Fotografia este o joacă. Fotografia este o experienţă de explorare. Mă uit în ochii oamenilor prin obiectiv şi fiecare privire pe care o studiez îşi lasă amprenata asupra mea.”, spune artistul.
Rareș promite că va rămâne fidel acestui festival și oamenilor electrici și pe viitor.
[stextbox id=”custom”]
Carte de vizită:
Nume: Rareș Drăgan
Vârstă: 35 ani
Studii: Informatică la Universitatea Transilvania din Brașov,
Arte Vizuale (fotografie și cinematografie) la Școala de Arte Brașov
Job: Creative Director
Proiecte foto:
www.raresdragan.com
www.bv64drg.ro
[/stextbox]