De mână cu moartea în Afganistan şi Bosnia. Câmpian, super-poliţist clujean

A înfiinţat o structură de luptă împotriva criminalităţii în Afganistan. A editat un manual după care lucrează poliţiştii afgani. A fost în misiuni în diverse locuri unde erau războaie. A trecut în câteva rânduri şi pe lângă moarte. A vorbit o jumătate de oră în faţa Consiliului European. A îndrumat patru generali, dar n-a primit un loc potrivit în poliţia în care s-a format, cea din Cluj. Pentru faptele sale a fost decorat cu ordinul Virtutea Militară cu însemne de război în grad de cavaler de către Preşedintele României şi a fost decorat şi cu Medalia de argint a EUPOL. Are 51 de ani, de un an şi ceva s-a pensionat din poliţie cu gradul de colonel. Acum lucrează la o importantă companie multinaţională. Câmpian! Ioan Câmpian!

Botezul focului

De ce să pleci din ţara asta unde e linişte şi pace şi să ajungi la dracu-n praznic unde e război şi moarte? Păi, de ce? Aşa, pur şi simplu! Nelu Câmpean a plecat ca să-şi caute un rost, pentru că în ţara sa nu-l prea găsea. E şi ambiţios şi a vrut şi să se verifice, să se poată compara cu alţii mult mai bine cotaţi. Povestim. El: ”Cine-şi doreşte să plece din ţara asta? Puţină lumea, dar asta e o alternativă, pentru experienţă, ca să vezi dacă ceea ce faci tu are oarecum tangenţă măcar cu ceea ce e mai nou, trend în materie de poliţie. Practic, să te verifici, să vezi în ce măsură ceea ce tu faci are un corespondent în lumea civilizată. Şi are”.

Dar e poliţistul român la nivelul celor de top din lume? Da, e. Şi de multe ori chiar îi întrece. Nelu Câmpean vorbeşte în cunoştinţă de cauză: ”Sunt arii în care în România calitatea actului trece dincolo de ceea ce fac ei în occident. La noi se bazează mai mult pe calităţile native ale poliţistului decât pe implementarea unor proceduri bătute în cuie. Nu ştiu acum, dar în anii ăia, erau arii în care românii erau mai buni, reuşeau să se adapteze uşor la nişte cerinţe pe care nu le regăseai în Europa Occidentală, dar le palpai în zonele acestea de conflict, unde raporturile interumane de bazau pe altceva decât pe proceduri”.

Chiar Nelu Câmpian este exemplul elocvent că poliţistul român face faţă cu succes provocărilor. A fost în misiuni în străinătate încă din 1999. Şi la puţin timp după ce a plecat în prima misiune a avut parte şi de prima mare provocare. Era în Bosnia. Un fel de botez al focului. Întâlnirea cu moartea. ”Am plecat în 4 martie 99 şi în 24 martie 99 au început atacurile NATO împotriva Serbiei. După prima noapte de bombardamente eram la Trebinia, 10 km de Dubrovnik. Era un oraş colinar la vreo 25.000 de locuitori. Oameni extrem de primitori. În dimineaţa aceea ne-au înconjurat vreo 300 de sârbi cu pistoale mitralieră, înarmaţi până în dinţi. Am zis că de data asta am încurcat-o. Ne uitam din interiorul poliţiei internaţionale şi vedeam plin de oameni care strigau. Aveam unul, un rus de vreo 28-30 de ani, care era înlocuitor la comandă. Nu-l uit cât trăiesc, că ne-a salvat viaţa la toţi. Au aruncat o grenadă în interior şi schijele au fost peste tot. Rusul, de un calm şi un sânge rece cum n-am mai văzut la nimeni. Un tip care într-o asemenea stare se purta ca şi când era la micul dejun şi stătea la cafea. Dimitri. Subţirel, bruneţel. Avea o eşarfă în jurul mâinii, roşie cu buline negre. Spune: acum punem în aplicare planul de evacuare. Un american sângera rău, lovit fiind de schije, un altul avea iar ceva schijă. Ăia se văietau, ăsta stătea cuminte, cu planul de evacuare în mână, bifa, spunea cum facem, împărţea sarcini, calm. Nu prea îl asculta nimeni, el zicea ce trebuie făcut şi tot el le făcea. La un moment dat aruncă încă o grenadă şi o schijă îl loveşte în gât. La fel de liniştit îşi ia de pe mână eşarfa şi o pune în jurul capului, o strânge şi continuă. Era ora 10 dimineaţa. Eram pregătiţi de plecare şi spune că mai avem de luat generatorul, care era în curte. Întreabă cine merge să lege generatorul de una dintre maşini. Nimeni nu se duce. Dimitri zice ok, fac eu asta. S-a dus în curte, a tras maşina lână ladă, care era de 4 tone. Nu ştim cum a cuplat el generatorul, că noi eram pe lângă pereţi. Vine înapoi rusul şi face o evaluare a fiecăruia. Vede lângă unul o baltă… Acela făcuse pe el de frică. S-a uitat, dar n-a zis nimic. A spus că îi aşteptăm pe doi ruşi de-ai lui, care nu ştiu pe unde ieşiseră, s-au urcat într-o maşină şi au mers unde locuiam după două lăzi de votcă pe care nu vroiau să le lase acolo. Au venit cu lăzile şi a zis Dimitri: acum suntem toţi, putem pleca”.

Bomba din Afganistan

Şi mai târziu, în Afganistan, a trecut din nou pe lângă moarte, dar ceva pe mai departe: ”Într-o dimineaţă mergeam la birou şi a avut loc cea mai mare explozie care s-a petrecut vreodată în Kabul, chiar în faţa porţii comunităţii internaţionale. Un microbuz cu 700-800 kg de TNT a reuşit să treacă de baraj şi a ajuns în faţa porţii, unde a fost detonat. Eram la 1, 8 km de explozie, s-au înclinat clădirile pe unde treceam. Au fost în jur de 96 de morţi. În faţa porţii erau nişte arbori seculari imenşi şi nu vedeam cadavrele din cauza frunzelor căzute”.

A mai fost una, tot în Afganistan, când era la 500 de metri de un motociclist care şi-a detonat bomba în timp ce era în trafic.

Tot acolo, în Afganistan, a creat şi un departament special de investigare la faţa locului a criminalităţii serioase, inclusiv a atacurilor teroriste şi sinucigaşe. A scris şi un manual de profil. Un bilanţ provizoriu: cercetarea a peste 300 de cazuri – atacuri teroriste, atacuri de bănci etc. Şi erau cazuri chiar cu câte 40-50 de morţi. Dar şi în asemenea situaţii se mai poate găsi puterea de a face haz: ”A fost un caz la care am râs cel mai tare. Erau vreo şapte terorişti care au atacat un hotel în care erau cazaţi indieni. Erau cinci. Unul a scăpat şi patru au reuşit să detoneze şi încărcătura explozivă pe care o aveau pe ei. Victime au fost circa 18, pe lângă pagubele materiale, un hotel distrus. Am mers la cercetare la faţa locului, că ai mei aveau patru cadavre decapitate. M-am uitat la poze şi-i întreb: nu lipseşte, totuşi, ceva? Ce?, întreabă ei. Păi, unul dintre ălea nu are cap. I-am trimis înapoi şi l-au găsit până la urmă. Apoi trebuiau să potrivească capetele la trupuri”.

Cu importante dosare de criminalitate s-a ocupat şi anterior, în Kosovo. Au fost câteva cazuri rezolvate în timpul prezenţei sale acolo, dar efectele s-au văzut mai ales după: ”Am lucra la o unitate centrală a Naţiunilor Unite care se ocupa cu criminalitatea serioasă din Kosovo, aveam puteri executive, făceam dosare de la zero. Am lăsat dosare mari în care au apărut apoi condamnări la ani şi ani de zile, cu răpiri şi răscumpărări, plus chestiile politice. Îmi aduc aminte că la un moment dat lucram într-o cauză în care fuseseră răpiţi doi tinerei de la o staţie de benzină şi tatăl lor era un tip extrem de influent, cu mulţi bani. Răpitorii i-au cerut 250.000 de euro în prima fază. Am preluat investigaţia cu tot ceea ce înseamnă acompaniament tehnic, iar într-un final apoteotic s-a ajuns la posibilitatea ca 3-4 ani mai târziu să fie condamnaţi şefi de poliţie din Macedonia, înalţi oficiali care erau implicaţi în mai multe cazuri de răpiri”.

Scurt CV

Şi-a început activitatea de poliţie la IPJ Mureş, în 1989, iar apoi, din 1990 până în 1998, a activat în IPJ Cluj. În perioada 1999-2000 a fost în misiune de monitorizare a ONU în Bosnia Herczegovina, şef de unitate de poliţie internaţională. După ce revine un an la IPJ Cluj, ca şef al biroului de furturi auto, se întoarce în Serbia, unde, în perioada 2001-2002 este în misiune OSCE, instructor de poliţie generală şi specializată (criminalitate serioasă) în cadrul Academiei de Poliţie Interetnică aflata sub patronajul OSCE pentru elevi şi personal de conducere al poliţiei sârbe.

În perioada 2003-2004 activează în Direcţia Generală Intergrare Europeană şi Relaţii Internaţionale din cadrul Aparatului Central al MAI, este coordonatorul Serviciului de Reprezentare Externă (ataşaţi de afaceri interne ai MAI în cadrul misiunilor diplomatice ale României în capitalele statelor UE, ofiţeri de legătură, misiunile de menţinere a păcii la care MAI este parte – ONU, EU, OSCE), iar în perioada 2004-2005 este şeful Poliţiei Turda.

În 2005-2007 este iar în misiune executivă a ONU de menţinere a păcii în provincia Kosovo, investigator şef în cadrul Secţiunii de investigare a criminalităţii majore din cadrul Aparatului Central al misiunii, şeful departamentului de monitorizare a criminalităţii serioase din cadrul Aparatului Central al Misiunii UNMIK (Directoratul Criminalităţii Serioase).

Vreme de un an, până în 2008, este adjunctul şefului poliţiei municipiului Cluj-Napoca, iar apoi se întoarce din nou în misiuni în străinătate.
În perioada 2009-2011 este şef al contingentului naţional român (MAI, MJ, MAE) din cadrul Misiunii EUPOL Afgansitan, iar apoi, până în 2011 activează în aparatul central al misiunii Uniunii Europene în Afganistan-Departamentul de Poliţie Judiciară, este consilier în cadrul Misiunii de Poliţie a Uniunii Europene în Afganistan, îndrumător/consilier (2008-2011) a 4 generali din cadrul aparatului central al Ministerului Afgan de interne. A pregătit şi înfiinţat sub egida EUPOL SCSID (Special Crime Scene Investigation Department) la nivelul aparatului central al ministerului afgan de interne, instituie specializată in investigarea la nivel naţional a evenimentelor de natură criminală cu conotaţie politică şi potenţial de subminare atât a executivului afgan (atentate sinucigaşe, atacuri teroriste, acte de natură criminală care aduc atingere siguranţei naţionale etc) cât şi a procesului de democratizare. A scris şi editat în 8.000 de exemplare, pentru întreaga poliţie judiciară afgană, “Manualul Managementului cercetării la faţa locului”. De asemenea, a elaborat “Manualul de integrare a informaţiilor de natură criminalistică în ansamblul informaţional integrat al Poliţiei Naţionale Afgane”. A reprezentat Departamentul de Investigaţii Criminale al EUPOL Afgansitan la Conferinţa Tehnică a statelor UE din noiembrie 2009-Bruxelles-Consiliul European, unde a prezentat o lucrare unanim apreciată de către reprezentanţii statelor UE. A fost decorat cu ordinul Virtutea Militară cu însemne de război în grad de cavaler de către Preşedintele României în 2010 şi a fost decorat cu Medalia de argint a EUPOL.