De la Ziua fără maşini, la Viitorul fără maşini

22 septembrie este Ziua Europeană fără Maşini – măcar o zi, dintr-un an întreg, în care traficul infernal se potoleşte în centrul marilor oraşe, iar noi, locuitorii, ne putem bucura în linişte de străzi, clădiri, pieţe. Iniţiativa aparţine Comunităţii Europene şi îşi propune să atragă atenţia asupra necesităţii de a proteja mediul înconjurător, să ne încurajeze să folosim mai puţin maşinile personale, să apelăm la mijloace alternative de deplasare. România este semnatară a acestei declaraţii din anul 2001.

Promovarea mijloacelor alternative de transport
Ziua europeană fără maşini este marcată, din 1999, în tot mai multe oraşe de pe continentul european; mai mult, în ultimii ani a fost adoptată şi în alte părţi ale lumii, în oraşe precum Seul, Tokyo, Montreal, şi a devenit Ziua mondială fără maşini.

Această dată este precedată de un eveniment amplu, denumit “Săptămâna Europeană a Mobilităţii”, în timpul căreia sunt organizate acţiuni pentru promovarea mijloacelor de transport nepoluante. Campania din 2015 s-a desfăşurat sub motto-ul “Alege, Schimbă, Combină” şi a pus accentul în mod deosebit pe “multimodalitate”, care permite cetăţenilor să aleagă, să modifice şi să combine modalităţile de transport, potrivit www.mobilityweek.eu. Peste 1.700 de administraţii locale din 42 de ţări şi-au înregistrat participarea lor online şi au desfăşurat activităţi axate pe tema “multimodalităţii”, pentru a încuraja găsirea unor soluţii inovatoare la problemele actuale de mobilitate urbană, care să contribuie în acelaşi timp la atingerea obiectivelor UE în materie de reducere a emisiilor cu efect de seră şi combaterea schimbărilor climatice.

Aer poluat în marile oraşe

Evenimentele planificate de oraşe au inclus ateliere de sensibilizare şi de informare asupra acestui aspect cotidian, ilustrând măsuri inovatoare menite să încurajeze mersul pe jos, mersul cu bicicleta şi folosirea transportului public în locul celui personal. În Tallinn, de exemplu, cetăţenii beneficiază în această perioadă de servicii gratuite de transport public, prezentând permisul de conducere. În oraşul portughez Aveiro, iniţiativa cetăţenească “Ciclaveiro” organizează o serie de evenimente, printre care o expoziţie, un atelier şi o vânzare de biciclete de ocazie, pentru a promova mersul cu bicicleta, potrivit site-ului ec.europa.eu.

Ideea adoptării unei astfel de zile a venit după ce tot mai multe statistici arată că gazele de eşapament sunt principala sursă de poluare a marilor oraşe, afectând dramatic sănătatea oamenilor. În lume, peste un miliard de oameni inspiră aer foarte poluat, în special cu monoxid de carbon şi dioxid de sulf, gaze rezultate din procesele industriale. Creşterea spectaculoasă a numărului de autovehicule a dus la creşterea efectelor negative asupra planetei şi implicit asupra oamenilor.

Istoria şi evoluţia maşinilor

Nebunia a început în urmă cu 210 ani, când, în anul 1806, un inventator elveţian pe nume Francois Isaac de Rivaz a realizat primul motor cu ardere internă. Acest motor era alimentat cu un amestec de hidrogen şi oxigen, iar inventatorul l-a folosit pentru a echipa ceea ce se poate numi primul mijloc de locomoţie cu propulsie construit vreodată – chiar dacă a fost un proiect rudimentar, fără succes comercial.

În 1885, Karl Benz, un inginer şi inventator german, a construit primul motor cu combustie internă în patru timpi, alimentat cu benzină obţinută din petrol. Deşi mai mulţi ingineri germani au lucrat în epocă la propria lor versiune, Karl Benz este creditat ca adevăratul inventator al motorului. El şi-a folosit invenţia pentru a dota primul automobil din lume – în fapt, un fel de scaun pe trei roţi cu motor. Mai târziu, Benz a creat modele pe patru roţi, cu motoare îmbunătăţite, iar în 1888 a început în Germania prima producţie în serie de automobile. Licenţa lui Benz a fost preluată şi în Franţa de către Emile Roger, în 1898 Louis Renault produce primele sale automobile. În 1901 apare Peugeot, iar în jurul lui 1903 începe şi în Franţa producţia în serie a acestora.

Şi în Statele Unite au existat două personaje cu influenţe majore în industria de automobile: Henry Ford şi Ransom Olds. Olds este fondatorul Oldsmobile şi a fost primul care a oferit o maşină cu preţ accesibil, din producţie de masă, astfel încât publicul larg a putut să îşi permită să o cumpere. Iar Henry Ford a revoluţionat istoria automobilului atât prin schimbările de design, cât mai ales prin producţia eficientă. Linia de asamblare a automobilului Ford Model T a fost considerată un model de eficienţă maximă, ajungând ca în 1914 să fie produse şi vândute 250.000 de bucăţi.

În perioada 1920 – 1940, apar noi firme constructoare de autovehicule precum: Chrysler (1925), Pontiac (1926), LaSalle (1927), Plymouth (1928). După Al Doilea Război Mondial, în 1946, sunt realizate în Germania primele 10.000 de exemplare de Volkswagen Beetle, iar în Italia, Enzo Ferrari lansează Ferrari 250.

Statistici şi previziuni

Din anii ’50, viteza şi puterea motoarelor au crescut tot mai mult şi a început să se pună tot mai mult accent pe design. Pe măsură ce anii au trecut, industria de automobile a progresat tot mai mult, autoturismele devenind tot mai populare. Au apărut centurile de siguranţă, airbag-urile, tetierele, sistemele ESP, ABS, diverşi senzori care ajută şoferul să evite un accident şi protejează pasagerii în cazul producerii unuia.

Anual se construiesc 60 de milioane de vehicule, o industrie care cuprinde munca a mai mult de 9 milioane de persoane implicate direct în construcţia de vehicule sau în serviciile conexe, ceea ce reprezintă 5% din ocuparea forţei de muncă la nivel mondial. Mai mult, se estimează că fiecare loc de muncă din industria auto directă susţine cel puţin încă 5 de locuri de muncă indirecte, din industrii conexe (oţel, fier, aluminiu, sticlă, plastic, covoare, textile, cauciuc etc.), rezultând suplimentar circa 50 milioane de locuri de muncă datorate industriei auto. Datele sunt furnizate de OICA: The International Organization of Motor Vehicle Manufacturers (Organizaţia Internaţională a Constructorilor de Automobile).

Numărul vehiculelor creşte de la o zi la alta şi este greu de estimat cu exactitate câte maşini sunt pe Terra. Cu toate acestea, specialiştii afirmă că numărul automobilelor depăşeşte 1, 2 miliarde. În 2013 s-au vândut 68, 69 de milioane de autoturisme, iar în 2014 în jur de 71, 15 de milioane. În 2015, statisticienii au estimat 73 de milioane de maşini vândute în lume.

Conform cifrelor estimate, în anul 2035 vor exista 2 miliarde de automobile. Doar 2, 5% dintre acestea vor fi electrice şi 8% vor fi hibride. În anul 2050, cifra va ajunge la 2, 5 miliarde, iar populaţia lumii va ajunge la 9, 731 miliarde, ceea ce înseamnă că va exista aproape o maşină la patru oameni.

La finalul anului 2014, în România erau peste 6 milioane de vehicule care circulau pe drumurile naţionale.

Alternative ecologice şi economice

Numărul de maşini a crescut odată cu populaţia, în general, şi cu populaţia oraşelor, în special. Dacă în anul 1950 doar 750 de milioane de oameni locuiau în zonele urbane, în prezent vorbim de peste patru miliarde, adică peste jumătate din populaţia totală a globului, iar creşterea nu s-a oprit. Specialiştii spun că, până la jumătatea secolului, aproximativ 6, 3 miliarde de oameni vor locui la oraşe. De aceea este necesară găsirea unei soluţii alternative de transport.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, din cauza poluării aerului au murit prematur 3, 7 milioane de oameni doar în 2012, iar această situaţie se va agrava odată cu sporirea populaţiei urbane şi a gradului de noxe din aer.

Speranţa noastră se leagă de un viitor „electric” în ceea ce priveşte transportul. Iar dacă maşinile sunt prea multe, chiar dacă ar fi numai electrice, au început să apară soluţii mai bune – biciclete şi chiar trotinete pentru adulţi. Deja le vedem în tot mai multe oraşe, fiind folosite mai ales de tineri, atunci când vor să ajungă rapid dintr-o parte în alta a oraşului. Principalul avantaj este faptul că nu poluează; dar sunt şi mici, astfel că se pot strecura mai uşor prin trafic şi nici nu necesită loc de parcare, ca în cazul maşinilor (alt coşmar al şoferilor din marile oraşe).

Biciclete şi trotinete electrice

Bicicliştii scapă de aceste probleme, însă dau peste altele. Cel puţin în ţara noastră, aceştia nu sunt respectaţi în trafic şi, de multe ori, nici ei nu cunosc foarte bine regulile de circulaţie, ceea ce duce la conflicte. Multe persoane şi-ar dori, dar nu merg pe bicicletă de teama de a nu fi loviţi de o maşină. Aici, soluţia ar fi să existe peste tot benzi dedicate bicicletelor. O altă problemă întâmpinată este cea legată de vreme – pe timp de vară, când temperaturile devin insuportabile, e greu să ajungi la birou… uscat. Şi aici s-a găsit o soluţie, pentru ca să nu mai ajungem transpiraţi la destinaţie: bicicletele şi trotinetele electrice pentru adulţi. Peste un milion de biciclete electrice s-au vândut, anul trecut, în Europa, iar moda începe să se extindă.

Bicicletele electrice arată la fel cu cele clasice, însă vin echipate cu elemente suplimentare, precum un motor electric, un acumulator, controler, ecran LCD, senzori etc. O bicicletă electrică nu poate avea un motor cu o putere mai mare de 250 W, iar viteza maximă este de 25km/h, conform reglementărilor legale din Uniunea Europeană. Există mai multe modele, care te duc unde vrei fără să depui niciun efort, sau altele pe care poţi şi pedala, dacă ai chef. Unele au buton de accelerare, iar pe altele se poate pedala în timp ce motorul electric este în funcţiune, crescând astfel viteza de deplasare, dar şi autonomia acumulatorului. Principalul dezavantaj al bicicletelor electrice, în prezent, este preţul ridicat.

Cealaltă modă despre care vorbeam şi care începe să prindă şi la noi este cea a trotinetelor pentru adulţi. Şi în acest caz există varianta clasică şi cea electrică.

Cum ne vom deplasa?

Ce ne rezervă viitorul? Cum ne vom deplasa, dacă ne vom mai deplasa? Futurologul Lars Thomsen, unul dintre specialiştii care studiază, explorează şi cercetează viitorului, a oferit un interviu interesant pe această temă, pentru site-ul porsche.com. Astfel, acesta s-a declarat convins că maşinile vor exista şi în viitor, însă nu „aşa cum le cunoaştem acum”. Spre exemplu, spune Thomsen, oamenii se vor ataşa din ce în ce mai puţin de maşini şi, deşi vor dori la fel de mult să le folosească, nu vor mai fi la fel de interesaţi să le deţină. Tendinţa este aceea de a privi maşina strict ca pe unul dintre multele mijloace de transport, şi nu ca pe un simbol al statutului unei persoane. Prin urmare, e de aşteptat să se dezvolte serviciile de car-sharing.

Şi Lars Thomsen consideră că motorul termic va deveni istorie la un moment dat, iar pe străzi vom vedea maşinile electrice, mult mai fiabile şi ecologice – pentru că, spune el, motoarele electrice vor ajunge să coste mai puţin decât cele termice sau hibride până în 2020. Mai mult, în 10 ani aproape că nu se vor mai produce maşini echipate cu motoare termice, iar exemplarele existente vor fi preţuite de colecţionari, pentru tehnologia ”clasică”. Probabil vor sta în garaje şi la expoziţii, pentru că tendinţa generală în marile oraşe este să fie restricţionat tot mai mult accesul maşinilor.

Un viitor SF

Şi alte studii par să-i dea dreptate lui Lars Thomsen, în ceea ce priveşte faptul că, în viitor, producerea curentul necesar maşinilor electrice va costa de mai puţin decât combustibilii fosili. Previziunile spun că maşinile vor fi folosite în viitor pentru a acumula energia provenită din sursele regenerabile şi a o folosi ulterior şi la alte aplicaţii decât deplasarea. În plus, nici acumulatorii nu mai poluează ca înainte: 98% din materialele folosite la bateriile litiu-ion sunt reciclabile şi non-toxice.

Dincolo de propulsie, maşinile vor beneficia în viitor de tehnologia de rulare autonomă, mai arată specialiştii. Altfel spus, vom ajunge să fim plimbaţi de maşini, cu ajutorul computerelor, în loc să conducem noi maşinile. Companii precum Apple sau Google şi-au anunţat dorinţa de a lansa maşini în următorii ani. Prin urmare, industria auto se va contopi cu cea IT, iar accentul va fi pus pe sistemele de asistenţă, ghidare şi reţele.

Chiar dacă unele previziuni par desprinse din filmele SF, futurologul Lars Thomsen susţine că acestea sunt rezultatul unei expertize clare. Pe de altă parte, dacă privim în urmă, observăm că multe dintre sistemele pe care acum le folosim în mod uzual păreau desprinse din filmele science-fiction acum 10 ani. Aşadar, orice pare a fi posibil, în viitorul apropiat.