Daniel David: Societatea românească nu este încă bine pregătită pentru ceea ce trebuie să fie învăţământul superior
O nouă serie de studenţi şi un nou an universitar sunt pe punctul de a începe, în aceste zile, o nouă aventură a cunoaşterii. Sunt pregătite universităţile? Sunt pregătiţi studenţii şi absolvenţii de liceu care tocmai au intrat şi ei în rândul studenţilor? În general, e pregătit sistemul de învăţământ superior din România? Sunt câteva întrebări la care ne răspunde prof. dr. Daniel David, prorector al Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj, una dintre cele mai performante universităţi din România şi una care figurează inclusiv în topurile mondiale.
Rep: Sunt pregătite universităţile, sunt pregătiţi studenţii pentru începerea noului an universitar? De la ce pornim?
Daniel David: Da, universităţile sunt pregătite, studenţii sunt şi ei pregătiţi. Dar nu ştiu dacă sistemul politic, ministerul de specialitate, este suficient de bine pregătit. Eu am spus mereu că dacă dorim o schimbare marcantă în România, prima schimbare pe care trebuie s-o facem -indiferent de ce discută fiecare, că fiecare încearcă să-şi împingă în faţă domeniul- e în educaţie. Economiştii spun că economia e mai importantă, medicii spun că sănătatea e mai importantă.
Eu spun –nu fiindcă sunt din mediul academic- că educaţia e mai importantă, pentru că mediul academic formează economişti, formează medici, ingineri şi formează profesorii pentru mediul preuniversitar. Altfel spus, dacă ei sunt prost formaţi, vom avea economişti slabi, medici slabi, ingineri slabi. Dacă am înţelege să reformăm şi să dezvoltăm mediul academic la nivelul învăţământului superior, România s-ar înscrie pe o altă traiectorie a dezvoltării şi am arăta cu totul altfel în următorii ani. Sub acest aspect, cred că societatea nu este încă bine pregătită, fiindcă învăţământul superior este văzut ca una dintre multe altele direcţii strategice, or atât de multe direcţii strategice avem, încât ne pierdem în strategii.
E performant învăţământul românesc, cel universitar în special? Sunt câteva universităţi româneşti, printre care şi Babeş-Bolyai, care figurează într-o serie de clasamente mondiale în top 500, top 1.000.
Aş spune aşa: raportat la finanţarea pe care o primim, învăţământul superior din marile universităţi din centrele universitare, atât cele comprehensive, cât şi cele de medicină, inginerie, agricole şi de medicină veterinară sunt foarte bune. Dacă raportăm bugetul la performanţă, eu cred că suntem în primele 3-4 sute de universităţi ale lumii. Aşa, cu finanţarea pe care o avem, marile universităţi –Babeş-Bolyai, Bucureşti, Univesitatea Cuza, Politehnica Bucureşti, Universitatea de Vest din Timişoara şi altele câteva- se află între primele, să spunem, 1.000 de universităţi ale lumii. Adică, totuşi, în primele, probabil, 3-4% universităţi ale lumii, considerând că în lume există 27.000 de universităţi.
Cum simţiţi, care e trendul: absolvenţii de liceu din România se îndreaptă mai degrabă spre universităţile din România sau spre cele din afară, din Anglia, Germania, SUA etc?
Eu cred că cei mai mulţi elevi –şi elevi foarte buni- vin la universităţi din România, mai ales la marile universităţi, fiindcă au înţeles şi ei că este mai bine să faci o pregătire la o universitate bună din ţară –dacă eşti bun, primeşti bursă şi faci învăţământ gratuit, nu trebuie să plăteşti taxe şi apoi să rămâi cu datorii în bancă-, iar ulterior, dacă doreşti să faci superspecializări, poţi să te duci la universităţi din străinătate, în condiţiile în care studiile de la Babeş-Bolyai, de exemplu, sunt recunoscute în străinătate.
Din ce aţi constatat, trendul care e? Merg mai mulţi elevi români la universităţi din străinătate sau mai puţini decât în anii precedenţi?
Cred că tot mai mulţi înţeleg că este bine ca liceul, facultatea să fie făcute în ţară şi să plece în străinătate mai degrabă pentru nivelurile superioare, doctorat şi master. Trebuie să spunem elevilor că la nivel de licenţă, marile centre universitare de la noi oferă o pregătire foarte bună pentru ce există la nivel internaţional.