Reportaj multimedia. Cum se trăiește și cum se moare în Pata Rât

Pata Rât, la periferia oraşului de cinci stele Cluj-Napoca. Februarie 2014. O comunitate de romi de aproape 2.000 de suflete, care în ultimii 20 de ani a crescut mai ceva ca voinicul din poveste, îşi duce traiul în şi din gunoaie. Dar ceasul ticăie şi autorităţile se pregătesc ca în octombrie să deschidă noul centru de deşeuri. Mai modern, mai „integrat” şi bineînţeles, fără romi. Ce se va alege de comunitatea obişnuită să recicleze gunoaiele clujenilor? Există programe sau măcar o minimă preocupare pentru viitorul acestor oameni? Sau pur şi simplu vor fi lăsaţi „şomeri” după închiderea gropii de gunoi unde o parte dintre ei chiar s-au şi născut.

O zi mohorâtă de februarie. La Pata Rât, e doar o altă zi „de lucru”, ca oricare alta. Asta deşi numai cu două zile în urmă o tânără de doar 16 de ani şi-a pierdut viaţa, călcată de o maşină de gunoi. „A fost împinsă, în înghesuiala care se iscă pe lângă gunoiere”, spun unii. Alţii doar o trec rapid la capitolul „accidente de muncă”, un risc pe care cei care scormonesc prin gunoaiele clujenilor aduse la Pata Rât şi-l asumă în fiecare zi. Miza? Propria supravieţuire.

• Citiți și editorialul „Fetița din gunoi. Și noi”

Doar cei care ajung primii la gunoaiele descărcate din maşini prind materialele bune, de reciclat. Asta deoarece viteza cu care se face selectarea este uimitoare. „Dacă descarcă o maşină gunoiul în 15 minute nu mai rămâne decât biodegradabilul. Selectează foarte rapid şi eficient: hârtie, cartoane, doze de metal, sticle, pet-uri. Şi de pe panourile de rigips rup cartonul şi îl duc. Şi din deşeul biodegradabil mai duc să dea hrană la animalele pe care le au. Pentru că unii au cai şi căruţe. Aşa că după ei nu mai rămâne mare lucru. Şi cum să îi opreşti? Unii dintre ei s-au născut pe rampă. Doar asta ştiu. Dacă îl duci în oraş şi îi zici să stea la un serviciu opt ore cu program şi şefi şi normă de lucru, îţi râde în nas dacă îi dai un salariu de 1.000 de lei”, povesteşte şeful de secţie de la Pata Rât Vasile Frătean.

Groapa de gunoi atracţie pentru…”vinituri”

“Sunt multe vinituri şi de aceea suntem aşa mulţi la groapă. Că noi băştinaşii suntem mult mai puţini. Nu ştiu ce va fi după ce se închide groapa asta. Noi trăim aici în Colonie. De fapt sunt două colonii că sunt şi ăia de pe Cantonului. Şi mulţi vin aici şi selectează gunoaie. Unii dintre cei de aici sunt şi angajaţi cu forme la firmă. Dar cei mai mulţi vin şi caută în gunoaie să ducă la reciclat”, spune unul din oamenii de la poarta de intrare în rampa de gunoi. Acesta crede că în cele două colonii sunt deja la 1.500 de suflete. Lor li se adaugă cei care nu au nici un fel de locuinţe în Pata Rât ci doar barăcile pe care şi le-au încropit chiar lângă groapă din materialele aruncate la gunoi. „Ăia de acolo de sus sunt deja peste 200. Stau acolo că şi-au făcut barăci. Asta şi pentru că nu sunt de aici din Cluj ci din judeţele din împrejurimi”, mai spune acelaşi om. Ce va fi când se închide groapa? „Nu va fi bine, cred că se va ajunge la furturi şi crime. Şi oamenii s-or duce către oraş, că… ce să facă. La depozitul nou nu e loc pentru ei. Am auzit că vor fi numai 60 de angajaţi”, mai spune portarul.

Astmosfera e animată. Maşinile de gunoi sunt într-un continuu dute-vino la rampă. La fel şi romii din zonă. La această oră unii deja şi-au făcut „norma de lucru” din această zi. Copii de vârsta adolescenţei cară în spate sacii în care au reuşit să adune ba hârtie, ba nişte doze de metal. Unii cară chiar şi lemne, numai bune pentru a se încălzi în locuinţele lor din colonie. Alţii abia acum se îndreaptă spre rampă, să vadă ce au mai adus gunoierele din oraş şi care poate ajunge la punctele de colectare şi reciclare. „Cum să trăim? E greu, ne descurcăm cum putem. Am auzit că va fi un nou depozit. Nu ştiu ce-o să facem atunci, om vedea”, spune unul dintre romii care se îndreaptă agale alături de soţie către locul unde maşinile descarcă gunoaiele.

O căruţă plină ochi cu metal de 150 de lei

Un alt rom, mai bine echipat, îşi conduce căruţa trasă de un cal către punctul de reciclare. „Păi ce să am aici. Doze metalice. Am găsit destul de bine. Încărcătura asta face cam 150 de lei. E greu, dar ce să fac. Am 29 de ani, nu am furat niciodată de la nimeni nimic. Am familie, am copii, trebuie să le pun ceva pe masă. Mai avem noroc cu alocaţiile. Io îs la rampă din 2007. Dar am avut şi serviciu, am lucrat la drumuri şi poduri ca necalificat. Dar acum nu te ia nimeni fără şcoală. Eu nu am făcut deloc şcoală, că nu m-or dat părinţii. Stăm într-o locuinţă pe care ne-a dat-o Bert (n.r. un olandez care ajută comunitatea de la Pata Rât). Deocamdată nu plătim nimic, e bine, am apă în casă. Se zice că poate om putea să ne luăm noi pământu’ de sub casă şi să-l plătim să fie a nostru. Aşa că până e rampa deschisă merg acolo şi adun gunoiu’ să fac un ban. O ştiam pe fata de 16 ani care a murit zilele astea, că a căzut sub maşină. Dar trebuie să muncim. Dacă m-ar angaja cineva oriunde m-aş duce. Şi pe 8 milioane, nu e o problemă, doar să îmi dea de lucru, şi la curăţenie şi la cimitir, oriunde. Nu ştiu ce va fi când se închide groapa. Da’ ne-a ajuta Dumnezeu. Om găsi ceva de lucru, că ce să fac, să dau în cap la cineva, să fur?”, povesteşte senin Alexandru Gyonuş, care spune că de loc e din Sălaj, dar că deja stă de ani buni în zonă. Tânărul povesteşte cu regret de vremea când avea un serviciu: „Era tare bine, lucram într-un fel de construcţii, la drumuri şi poduri la o firmă aici în Becaş. Dar s-a închis. Aveam salar, aproape 20 de milioane. Păi cum să nu îmi placă? Să lucrezi la un serviciu, să fie curat, nu la gunoaie, aici la rampă, noroi, mizerie tot timpul”, spune acesta.

O altă „filosofie” de viaţă

„ Rampa funcţionează ca şi până acum. Până nu e gata noul depozit nu avem ce schimba. Romii din rampă? Noi nu avem ce face cu ei. Cum să îi scoatem de acolo? Cu Armata? Cred că doar aşa am reuşi. Am încercat noi şi să închidem şi au făcut un scandal la poartă, au venit cu toţii să protesteze. Am şi împrejumuit. Dar au furat gardul şi l-au dus la fier vechi. E vorba despre a supravieţui pentru ei şi nu ai cum să îi opreşti. Şi oricum nu e treaba noastră acest lucru. E drept că urcă pe maşinile de gunoi. Ca să prindă deşeurile cele mai bune”, spune şeful de secţie de la Pata Rât, Vasile Frătean.

Oamenii care scormonesc în gunoaie fac şi câte 150 de lei pe zi. Dar „filosofia” lor de viaţă e total diferită. „Lucrează una-două zile, trag tare şi duc la vânzare ce au strâns. Cheltuie rapid banii, dar următoarele zile nu mai muncesc. Şi apoi o iau de la capăt. Într-adevăr pentru mulţi e un fel de serviciu venitul la groapă şi selectatul gunoaielor”, mai spune Frătean.

Aceasta spune că pe rampă sus locuiesc cam 150 de ţigani, majoritatea din Mureş. Chiar dacă e riscant oamenii nu vor să renunţe. „E drept sunt accidente. Cel de zilele trecute s-a întâmplat din cauză că s-au îmbulzit. Cel mai probabil fata a fost împinsă în înghesuială şi a intrat sub roata maşinii. Da, s-au întâmplat şi anii trecuţi accidente mortale. Anul trecut nu a murit nimeni, dar acum doi ani am mai avut asemenea accidente. Nu avem ce le face. Vedeţi că oamenii nu se gândesc. Şi la mănăstire când se dă pomană se îmbulzesc, d-apoi aici unde e vorba de subzistenţa lor. Pur şi simplu se înghesuie să prindă repede materialele pe care le pot vinde. Sincer nu avem cum să îi oprim”, explică acesta.

Spre şi dinspre groapă mişcarea continuă. Maşinile transportă gunoaiele, romii se îndreaptă spre groapă pe jos, alţii vin cu sacii sau cu căruţele încărcate de „reciclabile”. Nimic special, spun ei. Asta e viaţa lor de zi cu zi. În groapă, printre gunoaie. Şi nici nu văd altă alternativă. Ameninţarea închiderii gropii actuale e lăsată laoparte, amânată pentru un viitor nu foarte îndepărtat. Vor găsi atunci soluţii încotro s-o apuce.

Pentru Colonia din Pata Rât s-au realizat mai multe programe. Majoritatea de către ONG-uri, care s-au concentrat în special asupra copiilor de aici. „Există câteva proiecte derulate de Fundaţia Creştină de Ajutorare la Pata Rât. ABCD-ar la Pata Rât – un proiect de pregătire în vederea alfabetizării pentru copii cu vârste cuprinse între 7-10 ani, care n-au mai frecventat şi nici nu frecventează învăţământul de masă. Proiectul l-am derulat între iunie şi decembrie sub titlul  „Caravana Speranţei la Pata Rât” şi a fost implementat cu sprijinul Consiliului Local şi al Primăriei. Acum din ianuarie l-am reluat sub titlul său iniţial. De asemenea, fundaţia a realizat şi “Caravanele de Crăciun şi de Paşte la Pata Rât” prin care oferim ajutoare materiale rromilor de pe rampă, conştientizând şi implicând în acelaşi timp comunitatea clujeană şi sensibilizand-o cu privire la oamenii de aici. Pentru copiii de pe rampă a fost un program foarte benefic. De exemplu, în noiembrie i-am adus în oraş să experimenteze două meserii pe care au spus că şi le doresc, brutar şi bucătar. Aşa că i-am dus în două firme să vadă cum e să fii bucătar şi brutar. Sunt programe derulate şi de alte organizaţii. De exemplu, e un proiect în care voluntari aduc copiii de pe rampă săptămânal în cartierul Dallas şi îi spală, le dau de mâncare şi încearcă să deruleze cu ei şi activităţi educaţionale”, explică Lacrima Andreica, project manager si PR, FCA. Aceasta spune însă că e foarte greu să schimbi mentalitatea adulţilor, care nu înţeleg de ce e nevoie să se schimbe. „Problema cu oamenii care trăiesc pe rampă e una complexă. Oamenii aceştia nu au noţiunea timpului ca noi, nu au defel noţiunea muncii organizate (8 ore pe zi într-un loc anume, pe operaţii anumite) şi nu reuşesc nici să-şi coordoneze copiii şi să-i educe în sensul acesta. De aceea e greu de imaginat cum vor fi „angajaţi” în perspectiva în care ar exista locuri de muncă în Pata Rât. În altă ordine de idei, oamenii de aici, în marea lor majoritate nu au identitate şi sunt analfabeţi. Deci ar fi greu de imaginat cum vor fi angajaţi conform legislaţiei în vigoare, fără documente de identitate sau de absolvire a şcolii. Acesta este şi motivul pentru care am creat proiecte pentru copii, încercând să salvăm copiii care nu merg la şcoală. Şi în primul rând să îi obişnuim cu un program, cu o ordine, să-i învăţăm norme de comportament social şi minime noţiuni de scris şi citit. Urmează ca atunci când vor implini 11 ani să-i ajutăm să intre în programele de tip Şansa a II-a. Copiii pot să se schimbe. Şi asta facem cu ei, chiar în sânul comunităţii lor. Noi putem şi să tragem un semnal de alarmă referitor la ce se întâmplă cu oamenii care s-au născut pe rampa de la Pata Rât”, mai spune aceasta.

„E o problemă socială foarte serioasă şi eu am încercat să sensibilizez instituţiile statului, de la Primărie, la Consiliul Judeţean şi la Prefectură. E important ca cei care nu sunt din Cluj să fie duşi de autorităţi la locurile lor de provenienţă. Iar pentru cei care au acte de Cluj trebuie să se creeze condiţii ca să fie angajaţi”, a spus şi directorul companiei de salubritate Brantner-Vereş, Eugen Vereş.

Un proiect contractat, trei în evaluare

Proiecte pentru romii de la Pata Rât se derulează şi prin Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, biroul din România. „Pentru comunitatea de la Pata Rât avem depuse în colaborare cu primăria trei proiecte pentru infrastructură şi încă unul mai mare care vizează partea de servicii sociale. Mă refer aici la educaţie pentru copii, educaţie pentru adulţi, calificare profesională. Unul dintre proiecte este deja contractat, este vorba despre business infrastructure, un proiect prin care sunt ridicate hale industriale în acea zonă, care este o zonă industrială. IMM-urile care vor să se stabilească aici trebuie să angajeze romi din Pata Rât. Celelalte programe sunt în evaluare. Vorbim despre proiecte incluse în PID, de la locuinţe sociale la o infrastructură de servicii sociale. Iar termenul de implementare este decembrie 2015. Vom avea mai multe detalii după ce trecem de faza de evaluare.  Deci proiecte care să privească viitorul acestei comunităţi există”, explică Gabriela Tonk, UNPD România.

Dar soluţiile pe care le văd ONG-iştii sunt variate. „Oamenii din Pata Rât trebuie să primească locuri de muncă legale la noua rampă, chiar dacă sunt mai puține locuri de muncă față de vechea rampă. Apoi, Consiliul Județean putea propune în caietul de sarcini al firmelor care au câștigat licitația de construire a noii rampe să angajeze oameni din Pata Rât. Să sperăm că această greșeală va fi reparată prin faptul că CJ va propune ca la închiderea rampei pentru unele posturi să fie angajați oameni din Pata Rât. Apoi, autoritățile pot crea locuri de muncă în industria reciclării. Ar trebui făcută presiune nu doar la Cluj, ci în toată țara, ca să se înființeze centre mici de colectare lângă mall-uri și supermarket-uri, așa cum există în vest, unde oamenii pot duce PET-uri și să primească bănuți sau reduceri în schimb. În România, după ce a fost anunțată această politică de fostul ministru al Mediului, Laszlo Borbely, a fost imediat abandonată pentru că marile companii nu au dorit să instaleze astfel de unități pentru că erau gândite pe cheltuiala lor pe principiul UE „Poluatorul plătește”.

Așa că s-a abandonat o măsură necesară. Primăria trebuie apoi să pună condiții firmelor de salubrizare să angajeze cât mai mulți oameni din Pata Rât. Primăria și CJ pot încuraja și antreprenoriatul social ca în alte țări de pe glob astfel încât firme mici, ale unor antreprenori romi sau care angajează romi ori alte persoane cu dizabilități, să obțină contracte de la primărie pe diverse domenii (îngrijire spații verzi, deratizare, salubrizare, curățenie, construcții etc.). Cel mai importantă e implementarea la nivel național, dar și regional, a unor proiecte integrate de incluziune a romilor: care să coreleze educația cu locuirea și cu ocuparea forței de muncă. Este nevoie de construcția de locuințe sociale pentru că România este codașa UE în privința procentului de locuințe sociale. De astfel de locuințe ar beneficia nu doar romii bineînțeles, ci și majoritarii care nu își permit cumpărarea ori închirierea unei locuințe la prețul pieței. Foarte important, România trebuie să își ceară scuze pentru starea de sclavie în care i-a ținut pe romi instituția domniei, BOR-ul și boierii timp de jumătate de mileniu. La eliberare, romii nu au primit proprietăți. Este o obligație morală a statului român împroprietărirea romilor, așa cum s-a întâmplat cu țăranii, mai ales că o mare parte din populația romă nu are proprietate. Educația e vitală nu doar pentru romi, ci și pentru noi. Ne putem auto-educa pentru a înțelege sărăcia romilor, care nu este un efect al unei rase așa-zis inferioare și mizere, ci al sutelor de ani de ignoranță în care diverse sisteme de putere i-a menținut”, susţine Adrian Dohotaru, activitst S.O.S.

Noul depozit, gata în octombrie

La groapa de gunoi Pata Rât ajung anual în medie 30.000 de metri cubi de gunoaie. Despre un depozit nou de deşeuri se discută la Cluj de aproape 10 ani. Lucrările efective au demarat însă undeva în 2012. Iar în prezent acestea se află, potrivit Consiliului Judeţean Cluj, la 70% din proiect. „La această dată stadiul fizic al lucrărilor la CMID este de aproximativ 70%. Există întârzieri față de termenul stabilit inițial acestea datorându-se alunecărilor de teren. Termenul de finalizare este 19.10.2014”, precizează purtătorul de cuvânt al instituţiei, Cornelia Trif. Referitor la modul cum va funcţiona acest centru integrat aceasta spune că: „Consiliul județean va organiza licitația pentru  administrarea centrului şi a staţiilor de  transfer, iar ADI Ecometropolitan cea pentru delegarea operatorului de colectare și transport a deșeurilor. Selectarea se va face în centru, la centrele gospodărești făcându-se doar colectare. Nu știm deocamdată de cât personal va fi nevoie, decizia va fi a administratorului de centru. Pe viitoarea rampa ecologică nu va fi permis accesul romilor, de altfel  aici aceştia nu vor putea umbla printre gunoaiele aduse, iar selectarea se va face cu utilaje speciale. Pe de altă parte, perimetrul va fi îngrădit și păzit în permanență. Angajrea romilor sau a oricăror altor persoane va fi sarcina exclusivă a administratorului rampei. Deşi Consiliul Județean Cluj nu are atribuții directe în rezolvarea problemei de la Pata Rât, problema socială a romilor de aici trebuie tratată cu maximum de seriozitate de instituțiile statului. Se știe că majoritatea nu sunt clujeni, nu au acte, ei trebuie luați în evidență, create programe pentru inserția lor social și profesională. Dispariția rampei de gunoi de la Pata Rât și a singurului mijloc de trai va avea un impact mare asupra lor, iar autoritățile locale trebuie să găsească soluții înainte ca acest lucru să se întâmple”, a adăugat Cornelia Trif.

Romii din Pata Rât, „vedete” în presa britanică

23 de prelaţi britanici, printre care Arhiepiscopul de Wales, Episcopul de Manchester şi Salisbury şi Rabinul din Westminster, i-au scris recent primarului Emil Boc, la iniţiativa organizaţiei Amnesty International referitor la situaţia romilor mutaţi de pe strada Coastei la Pata Rât. „Ca un om credincios ce sunteţi, vă îndemnăm să conştientizaţi lipsa de umanitate a acestor acţiuni şi să faceţi demersuri pentru a reconstrui relaţiile cu comunitatea romă din oraşul dumneavoastră”, se arată în scrisoarea deschisă, publicată de cotidianul Daily Telegraph. Ei îi cer lui Emil Boc să asigure familiilor de romi locuinţe adecvate. Jurnaliştii de la cotidianului The Telegraph au fost la Cluj şi au filmat o dronă au filmat de la înălţime cartierul nevoiaş. În imagini se vede scris pe pământ: „SOS”.

Vezi mai jos filmarea publicată de Daily Telegraph.

Britanicii se referă în special la situaţia celor 76 de familii care au fost mutate în urmă cu trei ani la Pata Rât şi care au câştigat în primă instanţă dreptul de a fi despăgubite pentru că au fost evacuaţi forţat. Procesul merge însă mai departe, pentru că Primăria Cluj-Napoca a făcut recurs. “Primăria a procedat corect în 2010, iar în continuare avem în vedere îmbunătăţirea situaţiei oamenilor care stau în Pata Rât. Erau foarte multe construcţii neautorizate şi vreau să se ştie că cei care aveau un contract cu Primăria au semnat în decembrie 2010 pentru locuinţe. Nu a fost o evacuare forţată. Oamenii au semnat. Deocamdată există un proces pe rol. S-a indus publicului că a fost vorba de o evacuare forţată ceea ce nu corespunde adevărului. Se spune doar o anumită faţă a problemei. Cei care au primit acele module sunt cetăţeni ai municipiului. Au ocupat o locuinţă absolut decentă pe vremea aceea faţă de ceea ce aveau. Că e nevoie de mai mult e adevărat, dar e greu. Facem eforturi să integrăm aceşti oameni. Problemele acestea nu se rezolvă peste noapte”, a spus despre această situaţie primarul Emil Boc.  Terenul de 18, 2 hectare pe care funcţionează rampa de gunoi de la Pata Rât a fost trecut abia în august 2013 din proprietatea Primăriei Cluj-Napoca în cea a Consiliului Judeţean Cluj. Procedura era necesară pentru ca autorităţile judeţene să poată începe lucrările pentru închiderea groapei de gunoi.