Cristian Pîrvulescu, analist: „Cabinetul lui Dacian Cioloş răspunde aşteptărilor”

La scurt timp după ce justiţia, luându-i încă un imobil,   l-a dezbrăcat de haina primarului gospodar doar pentru urbe, preşedintele Klaus Iohannis a îmbrăcat cu încântare haina de şef executiv al statului. Discursul de la învestirea guvernului Cioloş şi participarea la ceremoniile de preluare a mandatelor de către câţiva miniştri cheie arată un preşedinte revigorat. La un an de la alegeri, am început să fac ceea ce am promis, a spus Iohannis. Ca prim pas: instalarea unui guvern al său.

Poate doar Ion Iliescu în vremea când l-a aşezat la Palatul Victoria pe Nicolae Văcăroiu să fi fost un preşedinte cu atâta autoritate asupra guvernului cum este astăzi Klaus Iohannis în relaţia cu Dacian Cioloş. S-a văzut de altfel că mai mulţi miniştri i-au venit premierului în plic. Cioloş nu avea habar cine sunt unii dintre ei, în schimb a avut bărbăţia să-i retragă la semnalele publice.

Guvernul Cioloş aduce o premieră în politica românească din ultimii 25 de ani. Nu e doar un guvern fără partide, ci este unul îndreptat împotriva modului lor de funcţionare. Când preşedintele a rezistat tentaţiei de a instala un guvern format din PNL şi oastea în degringoladă a UNPR el a pus asupra partidelor o presiune suplimentară celei a străzii, obligându-le cel puţin să mediteze la reformarea internă.

Cabinetul tehnocrat condus de domnul Cioloş are un mandat prea scurt pentru a opera reforme, însă poate stabili standarde de conduită guvernamentală şi de credibilitate care să fie menţinute şi după revenirea previzibilă la un executiv politic. Revenire probabilă, dar nu obligatorie dacă partidele nu trag învăţăminte istorice. În 1938, tot un guvern condus de un „tehnocrat”, şi acela din Ardeal, patriarhul Miron Cristea, consemna decesul democraţiei interbelice prin adoptarea unei constituţii care desfiinţa partidele politice.

[do_widget “Easy Related Posts” ]

Analistul Cristian Pîrvulescu a declarat că, la prima vedere, Cabinetul propus de Dacian Cioloş este unul căruia îi lipseşte coerenţa şi în care rolul premierului va fi esenţial, dar răspunde promisiunilor şi aşteptărilor, întrucât, cu mici excepţii, nu are în componenţă persoane controversate.

„La prima vedere este un Guvern căruia îi lipseşte coerenţa, care nu formează încă o orchestră şi în care rolul primului-ministru va deveni esenţial pentru coordonarea politicilor. Pentru că un Guvern, chiar dacă se numeşte tehnocrat şi apolitic, face politică şi avem nevoie de o viziune politică. Mi se pare că viziunea este destul de diferită, deşi există o dominantă, dacă vreţi, neoliberală, pentru că domnul Cioloş a adus mulţi apropiaţi cu care a lucrat sau la delegaţia Comisiei Europene la Bucureşti sau la Comisia Europeană, persoane din societatea civilă, care i-au fost recomandate, cel mai probabil, pe filieră de la Cotroceni de Sandra Pralong, şi persoane venite din mediul privat, care nu au, în general, experienţă guvernamentală. Este foarte diversă această echipă şi va fi un efort foarte important pentru a fi sudată. Dar, pe de altă parte, răspunde promisiunilor şi aşteptărilor, este o echipă în care, cu mici excepţii, nu există persoane controversate”, a afirmat Cristian Pîrvulescu.

Referitor la prezenţa în Cabinetul propus de Dacian Cioloş a lui Vasile Dâncu, politologul consideră că se exagerează legătura acestuia cu PSD, ‘„care este una mai degrabă cu diferiţi lideri sociali-democraţi decât cu partidul”.

În opinia lui Cristian Pîrvulescu, PSD este avantajat de un astfel de Guvern, pentru că poate să-şi păstreze poziţiile în administraţie şi să câştige alegerile locale în 2016.

„Cred că PSD este, în acest moment, avantajat de un astfel de Guvern, pentru că speră să poată să-şi păstreze poziţiile în ceea ce priveşte administraţia şi să câştige alegerile locale din iunie 2016. Acest Guvern îi oferă posibilitatea de a se prezenta ca un partid de Opoziţie constructivă şi nu ca un partid de guvernare, deci să scadă, dacă vreţi, presiunea în marile oraşe, acolo unde PSD va fi obligat să pornească de la zero”, a arătat Cristian Pîrvulescu.

Acesta a dat exemplul oraşelor Iaşi, Bucureşti sau Constanţa, „unde PSD nu prea mai are candidaţi la primărie şi unde trebuie să se confrunte, de la egal la egal, cu celelalte partide”, context în care „o astfel de situaţie îl poate favoriza”.