Cristian Pârvulescu: PDL şi Traian Băsescu – imaginea cea mai clară a eşecului ideologic românesc

Se cunoaşte data alegerilor locale. Vor avea loc în 5 iunie, cu menţiunea că nu se ştie în câte tururi de scrutin se vor alege primarii. PNL forţează în contenciosul administrativ o decizie de ultim moment pentru modificarea formei de organizare a alegerilor într-un singur tur.

Alegerile într-un tur au fost şi opţiunea PNL acum un an, când s-a dat legea electorală. De curând, PNL s-a răzgândit şi cere două tururi invocând interesul primenirii clasei politice. Cuvinte care maschează  un pur şi cinic oportunism electoral. Simulările electorale arată că liberalii câştigă mai puţine primării în alegeri cu un singur tur şi că sunt vulnerabili îndeosebi la Bucureşti unde au anunţat un candidat controversat.

Avantajele aduse societăţii de alegeri desfăşurate într-un tur sau în două sunt de discutat. Ambele sisteme vin cu plusuri şi minusuri. Poate că le-ar fi mai bine bucureştenilor ca liberalii să câştige într-un singur tur cu un candidat puternic şi neafiliat politic decât să încerce alegerea în două tururi, prin vot anti PSD, a unui politruc ale cărui calităţi sunt puse la îndoială chiar şi de comentatorii de partid. Ceea ce este, în schimb, cu siguranţă în folosul salubrizării vieţii politice este ca partidele să-şi respecte votul şi înţelegerile, să nu-şi abandoneze valorile pentru calcule de moment.

Prin recuperarea PDL în interiorul noului partid liberal, politica românească pare că a rămas sluţită de moştenirea Băsescu care a privilegiat necinstea şi pragmatismul. La Cluj, democrat-liberalii regrupaţi ca liberali sunt pe cale să recâştige puterea întreagă. Într-un tur sau în două, actualul primar Emil Boc nu are contracandidat, chiar dacă procesul electoral se anunţă antrenant prin apariţia dinamicului candidat  nonpartinic Liviu Alexa. O şansă bună de a-şi recupera fotoliul pierdut acum patru ani o are şi candidatul liberal (fost democrat-liberal) la preşedinţia Consiliului Judeţean.

Emil Boc este un reper al epocii Băsescu însă a ieşit în ultima vreme din logica zarvei pe care a cultivat-o fostul preşedinte. Din perioada când orice asociere cu regimul  Băsescu aducea prejudicii electorale, el a adoptat strategia muţeniei de care nu s-a dezis nici în ultimele zile. El a refuzat să răspundă întrebărilor Transilvania Reporter care chestionau intenţiile sale de campanie şi viziunea  privind dezvoltarea oraşului. Dacă Emil Boc, candidatul favorit, a preferat să-şi ascundă ideile, în interiorul ziarului le puteţi citi pe cele ale principalilor săi competitori. (Redacția)

[do_widget “Easy Related Posts” ]

„Aşa-zisa comuniune de dreapta dintre PNL şi PDL este un fals. PDL este un partid de dreapta care provine dintr-un partid de stânga; este un salt mortal politic pe care istoria occidentală nu-l cunoaşte. Am căutat cu asiduitate un alt exemplu de partid care să fi sărit, fără nici un fel de opoziţie internă, de la stânga la dreapta. PD-ul lui Traian Băsescu era un partid în Internaţionala Socialistă, iar Traian Băsescu era ales preşedinte al acestui partid în 2001 cu un discurs situat la stânga PSD-ului. Acest partid devine, în 2005, după câştigarea alegerilor prezidenţiale de către Traian Băsescu, un partid popular, adică de dreapta, mai mult decât creştin-democraţii. Adică, trece de la stânga spre dreapta apropiată de extremă. Şi nu există nici un vot împotrivă.

Este, dacă vreţi o radiografie, imaginea cea mai clară a eşecului ideologic românesc. Iar acest partid, care e unul pragmatic, care câştigă alegeri, nu a făcut decât să vină cu orientarea sa, cu bazele sale teritoriale în interiorul PNL, în logica în care, în 1926, PNŢ se forma. Să nu uităm că PNŢ a apărut tot aşa, pentru că un singur partid nu putea câştiga alegerile, unind Partidul Ţărănesc din Regat cu Partidul  Naţional din Transilvania. Şi lucrurile n-au mers decât dacă le privim de pe înălţimile munţilor României, pentru că de la bază, niciodată Ardealul şi Muntenia n-au reuşit să se concilieze din cauza tradiţiilor diferite. Asta se întâmplă şi în acest moment cu noul PNL, un partid care, iată, la aproape doi ani de la fuziune, nu reuşeşte să se închege şi nu va reuşi să se închege niciodată. Tot ceea ce speră PNL este ca PSD, aflat într-o criză structurală, să se afle deja pe o pantă descendentă şi pur şi simplu să se evapore”.

Un amplu interviu cu politologul Cristian Pârvulescu, în care acesta comentează momentul actual al politicii româneşti,   puteţi citi în numărul 25 al revistei SINTEZA.