Comorile Clujului. La vedere, dar ascunse de ochii turiștilor

La pas prin oraș

Cluj-Napoca este pe primul loc în topul orașelor cu cea mai mare creștere turistică în semestrul I, potrivit datelor oferite de Institutul Naţional de Statistică – Direcţia Judeţeană Cluj. Creşterea înregistrată de oraş este de 28,15% şi reprezintă aproape triplul mediei naţionale. Cu toate acestea, capitala Transilvaniei nu își exploatează din plin comorile, atât de căutate de turiști, și de ce nu, chiar și de clujenii dornici să își redescopere urbea. Am luat orașul la pas în căutarea unor colțuri mai puțin știute, dar care, odată descoperite, au un farmec aparte și te îmbie să te întorci iar și iar.  

Citiți și: Clujul, tot mai căutat de turişti

Turnul Bisericii Sfântul Mihail

Biserica Sfântul Mihail din Piața Unirii este emblematică pentru Cluj. Nu este turist care să viziteze orașul și care să nu aibă măcar o fotografie cu biserica în spate. Puțini turiști știu însă cum arată Clujul din turnul bisericii, întrucât acesta este deschis doar pe parcusul Zilelor Culturale Maghiare, festival care se desfășoară în perioada 13-20 august. În această perioadă, accesul este gratuit. Cele 175 de trepte ale turnului sunt o nimica toată în fața curiozității și a dorinței de a vedea turnul, atât pe interior, cât și priveliștea minunată pe care o oferă acesta odată ajuns în vârf.

Potrivit organizatorilor Zilelor Culturale Maghiare, în cadrul acestei ediții au urcat în turn aproximativ 3.000 de persoane. „Noi avem un acord cu Parohia Romano Catolică pe baza căruia organizăm an de an acest eveniment. Noi nu am purtat discuții pentru ca accesul să fie permis pe întreaga durată a anului”, au spus aceștia.

Reprezentanții Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Mihail” din Piața Unirii susțin că au în vedere acest aspect pe viitor. În această primăvară, biserica va intra în renovare, urmând ca lucrările să dureze aproximativ doi ani. Lucrările au în vedere atât exteriorul, cât și interiorul bisericii. După ce clădirea va fi consolidată, turnul ar urma să se deschidă permanent publicului.

În urmă cu doi ani, în urma unor concerte susținute în Piața Unirii, administratorii Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Mihail” au reclamat că tencuiala de pe bolta edificiului a început să cadă ca urmare a zgomotului produs de acestea. Clujenii au inițiat inclusiv o petiție prin care i-au cerut edilului Emil Boc să nu mai autorizeze evenimente de acest gen în apropierea clădirilor monument-istoric. Petiția nu a fost luată în seamă, iar evenimentele au continuat să primească autorizație în centrul orașului.

Biserica „Sfântul Mihai” este un lăcaş de cult de tip gotic, una dintre cele mai frumoase din oraş, o adevărată embelmă a Clujului. O sculptură cu Arhanghelul Mihai se găsește chiar deasupra intrării în sfântul lăcaș.

Curtea cu ruine de pe strada Kogălniceanu

Biserica Reformată de pe strada Kogălniceanu, situată în imediata apropiere a Turnului Croitorilor este una dintre cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania. Biserica a fost renovată în urmă cu doi ani, iar valoarea lucrărilor s-a ridicat la 4,5 milioane de euro, majoritatea banilor provenind din fonduri europene. Lucrările de renovare au cuprins atât interiorul, cât și exteriorul bisericii. În proprietatea bisericii se află un loc aparte, cunoscut drept „Grădina cu Ruine”, un loc în care ai acces doar dacă rogi pe cineva din cadrul bisericii să îți permită să o vizitezi.

Curtea este deschisă în cadrul Zilelor Culturale Maghiare, tot pe baza unui acord încheiat între organizatorii festivalului și biserică. Grădina cu ruine este locul care găzduiește, pe parcursul zilelor de festival, satul medieval. În curte, se pot observa ruinele vechii mănăstiri. Accesul nu est permis, cel puțin deocamdată, turiștilor. 

Biserica Reformată (calvină) cu Cocoş 

Pe strada Moților, aproape de intersecția cu George Coșbuc se află Biserica cu Cocoș, un edificiu construit la începutul secolului XX, a cărui denumire populară se trage de la un simbol creștin aparte și anume, cocoșul, aceasta fiind viziunea arhitectului care a proiectat lăcașul de cult. Este vorba despre arhitectul Kos Karoly. Biserica este reformată.

„Biserica a fost construită într-o perioadă foarte scurtă de timp, mai precis, pe parcursul a șase luni. Au început lucrările în iunie 1913, iar de Crăciun lucrarea era gata. Totul s-a făcut după proiectul lui Kos Karoly, un arhitect cunoscut în Cluj, care a proiectat de asemenea și biserici ortodoxe. Are un stil aparte, care se poate recunoaște cu ușurință. Biserica a fost renovată la împlinirea a 100 de ani de la ridicare. I se spune și Biserica cu Cocoș. Nu avem noi nimic împotriva crucii. De obicei însă, bisericile sunt ținute minte după modul în care arată interiorul, iar biserica ortodoxă și cea catolică au drept simbol crucea. Arhitectul a avut o altă viziune și a căutat un simbol creștin, vechi. Cocoșul a fost simbolul creștin ales”, explică preotul paroh Pap Géza.

Cu toate că acesta este simbolul rege, interiorul bisericii ascunde și altele. De exemplu, într-o pictură este reprezentat pelicanul care le oferă puilor săi propriul sânge pentru a supraviețui. Simbolul pelicanului a fost inițial păgân, dar a fost ulterior preluat și de creștini. La fel cum pelicanul își hrănește copiii cu sânge, la fel Iisus s-a jertfit pentru credincioși, oferindu-le posibilitatea să se mântuiască.

Stema bisericii a fost realizată de către heraldistul clujean József Sebestyén, cel care realizat la cererea regelui Ferdinand I al României, stema României interbelice, cea care stă la baza stemei actuale a țării noastre. Stema bisericii reprezintă imaginea Pasării Phoenix.  „Biserica a renăscut din propria cenușă. Biserica Catolică nu ne-a permis să avem propria biserică și am reușit să obținem acest privilegiu după 250 de ani, iar pasărea Phoenix este simbolul bisericii noastre”, spune Pap Géza.

Biserica nu este deschisă publicului larg în permanență. „Turiști vin destul de des. Nu avem un program special pentru vizite, dar dacă cineva ne caută, îi deschidem cu plăcere”, spune preotul paroh care locuiește în curtea bisericii.

Biserica Sfânta Fecioară Îndurerată

Biserica Sfânta Fecioară Îndurerată se situează pe Calea Moților, la număr 12. Aceasta are rădăcini istorice încă din secolul al XVI-lea. După ce Ștefan Bathori, voievodul Transilvaniei a încredințat fosta abție benedictină din Mănăștur iezuiților, a construit din ruinele mănăstirii un castel în incinta căruia și o capelă cu hramul Îndureratei Sfinte Fecioare. Aici s-au mutat în anul 1579 iezuiții. Deoarece „Casa Bathori” a trecut în 1894 în posesia Academiei Agricole, parohul Istvan Kolin a clădit vizavi de castel Capela Sfânta Fecioară Îndurerată și casa parohială. Capela originală a fost mărită în anul 1942 în starea ei de astăzi.

Altarul principal „Sfânta Maria” în stil baroc a fost comandat de Janos Biro, parohul bisericii Sfântul Mihai în secolul Al XVIII-lea. Execuția  aparține sculptorului Anton Schuchbauer și unui tâmplar din Tirol. Maica Domnului se înalță printre nori spre cer și este primită de către Sfânta Treime. La dreapta Maicii Domnului se află figura Papei Grigore cel Mare și Sf. Augustin, iar în stânga îi vedem pe SF. Hieronim și Sf. Ambroziu.

În cadrul bisericii se află o icoană extrem de valoroasă, al cărui autor este anonim, dar care o înfățișează pe Sfânta Fecioară Îndurerată. Icoana este păstrată la loc de cinste în cadrul bisericii.

Biserica nu este deschisă permanent, dar cei care doresc să o viziteze sunt invitați să sune la poartă. „Vin turiști. Am lăsat la un moment dat biserica deschisă, dar s-a furat  o statuietă.  Îi primim pe cei care vor să viziteze biserica, dar nu mai lăsam poarta deschisă tot timpul. Acum renovăm, sperăm să finalizăm lucrările cât mai repede”, explică preotul paroh, Istvan Kadar.

Curtea Facultății de Litere

Curtea din incinta Facultății de Litere este un loc primitor și relaxant pentru cei care își doresc să se plimbe sau să mediteze în cadrul naturii, departe, dar totuși aproape de aglomerația orașului. Curtea nu este foarte mare, dar este îngrijită. Este folosită în mod special de către studenți și cadrele didactice, dar le este permis accesul și altor persoane „din afară”. Grădina este dotată cu o mulțime de bănci, regăsim inclusiv câteva „reminiscenţe” de pe vremea primarului Funar, când acestea erau vopsite în culorile tricolorului. În cadrul grădinii există o parcare, un foișor albastru, două locuri dedicate fumatului, diferite soiuri de copaci, iar în această perioadă și o mulțime de ciori.

Casa cu horn în spirală

Casa cu horn în spirală este unică în sud-estul Europei. Aceasta se situează pe Calea Moților la numărul 137. Cei care locuiesc aici au zis că nimeni nu a vizitat acest loc de mai bine de un an și nimeni nu i-a întrebat de hornul în spirală. 

Casa Wolphard-Kakas 

Casa Wolphard-Kakas se află în Piața Unirii la numărul 31. Clădirea datează din secolele XVI-XVII, fiind denumită astfel după cele două familii implicate în ridicarea ei. În curtea interioară, la etajul I, se află o adevărată bijuterie: un cadran solar.

În interiorul unei firide, încadrată de console, este desenat un cadran solar, unic în Transilvania. Ceasul este un semicerc, împărțit în porțiuni, care indica orele. În mijlocul semicercului, pe un cui, era dispusă o sârmă a cărei umbră măsura timpul, după mersul soarelui pe cer. Cadranul este unic, pentru că este singurul rămas din secolul XVI. Dispozitivul nu mai este funcțional, întrucât îi lipsește tija metalică ce indică ora.

Casa a început sa fie construită în stil renascentist, la comanda lui Adrianus Wolphard, paroh, apoi vicar episcopal și consilier la Curtea Regală din Budapesta. Adrianus Wolphard a studiat științele umaniste la Universitatea din Bologna și, întors la Cluj, a început construcția imobilului. Mare admirator al renașterii italiene, Adrianus a introdus motive specifice acesteia în clădirea construită. A murit însă, înainte de finalizarea lucrării, casa fiind continuată de fratele său, Stephanus Wolphard, jude-primar al orașului Cluj, matematician și astrolog de renume. În timpul vieții lui Stephanus Wolphard s-a construit primul etaj al casei și partea din spate a curții și, foarte probabil, lui i se datorează existența cadranului solar. Clădirea a fost definitivată abia după moartea lui Stephanus Wolphard, când soția lui s-a recăsătorit cu Stephanus Kakas, membru al unei familii din Ungaria, refugiată în Transilvania, clădirea căpătând numele de „Wolphard-Kakas”. Casa avea la etaj și un salon pe al cărui tavan era amenajat un zodiac astronomic.

Din clădirea finalizată la 1600 a mai rămas neatins doar o parte din fațada parterului dinspre curte. Clădirea a fost parțial demolată în 1894, o parte din ancadramentul ușilor și ferestrelor fiind luate și încastrate în casa pe care și-a ridicat-o orfevrarul Elek Szathmari pe str. Republicii nr. 37. O altă parte împreună cu alte elemente de decor ale casei, se află astăzi în Lapidarul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei.

Locația nu este deschisă spre vizitare publicului larg.

Citiţi şi: Stră-străbunica reginei Marii Britanii a copilărit la Cluj