Clujul se va extinde peste zona metropolitană

Acum șase ani o echipă de universitari și experți urbaniști, oameni de business și de cultură au conceput o strategie de dezvoltare pentru orașul Cluj Napoca pentru perioada 2014-2020. Puneau atunci în centrul strategiei, motorul cultural. Anul acesta se va face o reevaluare a acestei strategii iar experții și echipa de lucru lucrează la proiectul de digitalizare a orașului. Conceptul de digitalizare este parte integrantă din conceptul strategic mai larg a ceea ce înseamnă Cluj-Napoca și zona metropolitană mai nou. Digitalizarea este dimensiunea cea mai pregnantă strategic pentru Cluj pentru că leagă o industrie, tot ce înseamnă IT & C, universități și zone de competitivitate pe care Clujul le are și ar trebui să le conserve și să le dezvolte. Iar următoarea strategie de dezvoltare va cuprinde și zona metropolitană. Am stat de vorbă despre toate acestea cu Ioan Hosu, conferențiar la Universitatea Babeș-Bolyai, implicat în ambele procese de elaborare a strategiilor pentru Cluj-Napoca.

-Domnule conferențiar, care ar fi principalele direcții strategice de dezvoltare pentru orașul nostru? Cum arată viitorul lui văzut de cei care elaborează strategiile?

Clujul are un punct strategic forte: universitățile. În momentul acesta, dacă extragem universitățile din peisajul urban Cluj-Napoca, nu știu ce mai rămâne… Și nu vreau să spun că doar universitățile sunt importante. Pe de altă parte, universitățile fac parte dintr-un ecosistem mai larg, din care industrii precum animație, soft, muzică, produse culturale, inclusiv integrarea conceptelor tradiționale în expresia artistică sau chiar funcțională. Zona de industrii creative nu se limitează strict la IT, dar, din zona de digital, probabil că digitalul o să reconfigureze și cu siguranță reconfigurează piața muncii, oferta educațională, stilurile de viață din urban, hai să spunem – spațiul public și spațiul privat în integralitatea lui . Lucrurile acestea schimbă paradigmele de funcționare și în zona privată și în zona educațională, și în zona business. Și atunci, ideea ar fi să avem în următoarele luni un concept agreat de partenerii instituționali deja tradiționali pentru strategie – universități, administrație locală, companii, ONG-uri, media și orice alt grup interesat în ideea de dezbatere. Pentru că ceea ce s-a schimbat esențial în ultimii 10-12 ani în Cluj este ideea de dezbatere publică atunci când este vorba despre planificarea intereselor comunității. Acesta este un lucru pe care l-am câștigat și probabil că viitori primari, viitorii rectori ai universităților vor trebui să păstreze ideea de participare și de dezbatere publică. Ideea de participare și de dezbatere publică se referă la modul în care este elaborată strategia. Dacă până nu de mult genul ăsta de concepție era furnizat de un grup de experți, de obicei străini, străini de locurile acestea – că erau români sau dinafară, veneau și spuneau: Uite, asta ar trebui să faceți! Acest lucru s-a schimbat, am ajuns la al doilea ciclu de programare strategică, în care cei mai buni experți întreabă comunitatea în care trăiesc…

În legătură cu cei care vin spre oraș, de ce este atractiv Clujul pentru cei care nu sunt din Cluj?

Pentru ceea ce oferă comunitățile, nu doar comunitatea, comunitățile din Cluj! Sunt mai multe comunități aici, fie că este vorba despre comunități artistice, de dimensiuni sociale, participative, universitatea, care este – vorba rectorului Pop – o comunitate a egalilor. În Cluj, distanțele fizice și sociale nu sunt foarte mari, ceea ce înseamnă că nici bogatul care e foarte bogat nu epatează și avem grijă ca săracul – care este privat de venituri sau de lucruri – să nu fie lăsat în sărăcia lui. Sau, cel puțin, există o astfel de preocupare. Chiar dacă mai există oaze crunte de sărăcie (cum este Pata Rât), există și multe campanii de susținere, de donații, astfel încât până și tinerii de 20 de ani spun: Hai să cumpărăm și noi ceva și reușesc să adune mai mulți bani decât reușesc să o facă ONG-uri consacrate. Au început prin a aduna 50 de mii de lei, apoi 70 de mii, iar pentru anul acesta și-au propus să adune bani să facă o școală. Eu cred că preocuparea de a păstra comunitățile și legăturile comunitare într-un oraș care începe să crească îi atrage pe cei dinafara lui.

-E o chestiune de civilizație aceasta sau e o politică instituțională?

E o chestiune de cultură comunitară. Sigur că există încă zone albe sau gri în care nu se manifestă nici solidaritate nici interes comun, dar dacă ne uităm la câtva instituții care au acceptat în ultimii 10 să conlucreze: universități, administrație locală, clustere de firme și mari companii, asta ne spune că și la nivelul instituțional există această trăsătură. De aceea Clujul tinde să fie atractiv, vedem și masă critică, și solidaritate, și dezbatere, dar toate acestea în interiorul unor cadre și unor limitate care ar putea să fie pentru unii prea calme și prea ardelenești, iar pentru alții insuficiente. Dar totuși, ele există. Este ca o comună mai mare, cu elemente de „rurbanitate” – rurale și urbane –, în care avem și cartiere care s-au constituit prin migranți rurali (Mănăștur, Mărăști) da și cartiere urbane, de business.

-Spuneți că aerul lui molcom, diferit de cel din Capitală, de exemplu, are o contribuție la gradul de atractivitate a orașului?

Cred că da. Cultura managerială pentru zona privat-profit, zona academică și zona administrației publice păstrează ceva din amprente transilvane. Ele nu sunt radicale și nu sunt reformatoare până la capăt. Adică un soi de „Lasă să facem să fie bine!” cum zic ardelenii. „Să fie bine pentru toți”… Deși e greu să fie bine pentru toți, dar măcar încerci. Acest „domol” reduce din viteza cu care suntem amenințați tot timpul. Așa se face că într-o epocă a vitezei, găsești aici un alt tip de idee: Hai să stăm un pic să ne gândim! Câștigul de reflecție pe care ți-l dă Ardealul, desigur, prin Cluj și prin alte localități – Sibiul, și Mureșul începe să arate destul de interesant, chiar și Oradea. Eu sunt convins că și Bucovina, de pildă, ar fi arătat altcumva dacă ar fi avut infrastructura necesară de comunicare…

Domnule Hosu, lucrați la strategiile de dezvoltare a orașului, trăiți aici- după 30 de ani, cum vi se pare că arată Clujul? Ce s-a schimbat în mod frapant?

Ultimii 30 de ani s-ar putea împărți în două perioade: o perioadă până în 2004 și una post-2004, 2004 fiind momentul în care se despart apele. Prima perioadă, care a durat un deceniu și jumătate, reprezintă anii de închidere deliberată. Perioada se caracterizează prin abordări, discursuri, retorici care au închis uși și ferestre către lume. În 2004 apar momente de deschidere și o retorică care încearcă să valorizeze cea ce are Clujul: educație, resursă umană cu potențial și orientarea spre un oraș în care calitate vieții să primeze și nu altceva. Ideea este că fiecare trebuie să-și găsească modul de viață care să-l facă mulțumit. Vorbim așadar despre o închidere indusă și despre o deschidere susținută instituțional. Pentru că acesta nu a fost un proces natural, a fost un proces de deschidere cu susținere instituțională și vorbim în principal de autorități publice, dar și de zona civică. În zona civică vedem, în mod surprinzător, foarte mulți tineri în ultimii 10 ani, fie că este vorba despre un civism cu implicații în zona participării politice.

-Dar avem și industrie, infrastructură…la aceste capitole cum stăm?

Dezvoltările infrastructurale, dacă ne referim la zona imobiliară, sunt cel mai afectate de reproșuri. În multe cazuri, aceste densificări urbane sunt percepute ca fiind problematice, în sens negativ. Acestea se referă la regimul de înălțime, la impresia de clădiri construite peste alte clădiri, zone care nu respectă nicio regulă… După această zona urmează traficul în zona reproșurilor, iar aici soluțiile care ar trebui să fie găsite pe termen foarte scurt de jucătorii implicați în acest sistem. Nimeni nu este dispus să aștepte zece ani ca să vadă o soluție.

-Cum va crește orașul, pe ce direcții?

Dacă se menține acest trend, în viitor Clujul va crește, într-un mod exponențial, va creea un gol de forță de muncă în zona rurală pe o rază de 60 până la 80 de km. Se va dezvolta naveta spre zona metropolitană, fiind afectat mediul rural aflat în proximitatea zonei metropolitane. Deci, concentrarea urbană în jurul Clujului va continua, cu efectele negative în zona rurală implicată. Avantajele competitive pe care le are în acest moment Clujul pot fi păstrate prin internaționalizarea forței de muncă. Acum există la Cluj aproximativ 2000 de expați, numărul acestora urmând să crească. Clujul are atu-urile unei calității a vieții peste medie, are salarii peste medii, chiar dacă este un oraș scump. Dezvoltarea infrastructurii rutieră și feroviare pot contribui, pe lângă cea aeriană, la menținerea atractivității orașului.

-Dar din punctul de vedere al comunității, al populației cum va evolua?

Există mai multe spații comunitare: generaționale, profesionale. Cei care se uită spre viitor sunt mai mulți. Nu știm exact câți suntem (lucrurile arată sensibil diferit față de datele pe care le avem de la Recensământului din 2011). 330 de mii acte în regulă la care se adaugă vreo 100 de mii de flotanți. Zona metropolitană ajunge la 500.000 de locuitori.