Clujul, nici Capitala Transilvaniei, nici cel mai curat sau frumos oraș

Clujul este Capitala Transilvaniei şi, în domeniul IT, a întregii Românii. Clujul este oraș civilizat și cosmopolit. Clujul este oraș curat și frumos, consecinţă a onestităţii şi hărniciei locuitorilor oraşului.  Clujul are cea mai iubită echipă de fotbal, Universitatea Cluj. Acestea sunt câteva dintre stereotipurile imaginii de sine a colectivităţii clujene. Cât este adevăr şi cât e exagerare în aceste idei profund înrădăcinate în mentalitatea oraşului? Transilvania Reporter a demarat o „vânătoare” de mituri aducând în discuţie ideile pe această temă a unor istorici, sociologi şi psihologi din oraş. Iar pentru că tot este la modă am consultat şi vocea străzii ascultând ce spun oamenii despre buna părere de sine a clujenilor.

Concluziile interlocutorilor nu sunt desigur identice pentru că a distinge între adevăr şi neadevăr în cazul miturilor urbane nu este calea cea mai uşoară şi poate nici cea corectă. Dincolo de corespondenţa cu realitatea, miturile se nasc din dragostea faţă de locurile natale şi pot deveni instrumente de marketing dacă sunt îndeajuns şi cu convingere promovate. Întreţinerea miturilor „bune” poate avea un efect pozitiv pentru conştiinţa de sine a comunităţii şi poate transforma comportamentul social potrivit mitului. Pe de altă parte, complacerea în sine în aserţiunile care proclamă oraşul drept capitală a tot şi toate poate avea un efect contrar şi să întârzie reala modernizare a vechiului oraş.

[do_widget “Easy Related Posts” ]

Clujul nu este Capitala Transilvaniei, nu este cel mai curat, nici cel mai cosmopolit oraș. Nu are nici măcar cea mai iubită echipă de fotbal așa cum avea odată și nu este nici Silicon Valley-ul Europei așa cum este asociat greșit de cei care nu cunosc detaliile funcționării „uzinei” americane. De parcă nu ar mai exista alte grade de comparație, despre Cluj se vorbește la singurul grad care pare să-i mai contureze profilul: superlativ. Realitatea, însă, nu este deloc aceea pe care o redau topurile sau care rezultă din impresiile vizitatorilor de ocazie.

„Clujul nu este Silicon Valley-ul Europei și nici nu este cel mai frumos oraș din România. Primul lucru pe care îl poți face ca să fii bun trebuie să știi exact unde te afli”, declara la mijlocul lunii iunie pentru Transilvania Reporter, Dan Koblicska, specialist în IT. La rândul său, Daniel Tămaș, un tânăr din Cluj care conduce alături de asociații săi un business de milioane de euro demontează și el mitul potrivit căruia Clujul ar fi Silicon Valley-ul Europei. „Din punctul meu de vedere și văzând realitatea, Clujul nu va fi niciodată Silicon Valley. Nici nu trebuie să fie. În primul rând nu există cadrul legislativ necesar care să ne ajute, mobilitatea în cadrul de business este redusă, iar când vine vorba de viteză, nu poți să faci parteneriate repede, nu poți să schimbi oameni repede. Noi nu avem investitori, iar Silicon Valley se bazează pe investitori. De asemenea, nu avem mentorship. În schimb, la Cluj, avem alte atu-uri. În Silicon Valley vorbim de investitori și de companii mari, dar la Cluj vorbim de ingineri buni, de un oraș tânăr de o poziție geografică bună. Investitorii sunt mobili, pot să vină. Etapa de outsourcing a orașului trebuie să se oprească. A fost necesară și nu am fi ajuns la nivelul de dezvoltare de acum, dar va fi nocivă”, precizează Daniel Tămaș, unul dintre inițiatorii proiectului Idea Studios.

Despre miturile actuale create în jurul orașului Cluj-Napoca am stat de vorbă și cu istoricul Tudor Sălăgean. „Discuția despre miturile Clujului de astăzi este una foarte interesantă. Miturile sunt importante pentru a contura identitatea unui oraș, dar este la fel de important să existe o atitudine detașată și critică față de acestea, o abordare făcută într-o manieră lipsită de provincialism”, consideră Tudor Sălăgean. Vă oferim în continuare o analiză făcută de Tudor Sălăgean a câtorva dintre miturile Clujului: Clujul este Capitala Transilvaniei, Clujul este oraș civilizat și cosmopolit, Clujul este oraș curat și frumos, Clujeanul este onest și harnic, Clujul are cea mai iubită echipă de fotbal, Universitatea Cluj.

Clujul este Capitala Transilvania

Clujul de astăzi ar avea, fără îndoială, îndreptățirea de a se considera capitala Transilvaniei. El nu este însă singurul oraș care poate emite astfel de pretenții. Alba Iulia și Sibiul au deținut, în mod oficial, rangul de capitală politică și administrativă a Transilvaniei pentru perioade mult mai îndelungate.

Clujul poate fi văzut, mai degrabă, ca o capitală informală a Transilvaniei, ca acel centru pe care transilvănenii și cei din afara Transilvaniei îl consideră reprezentativ pentru întreaga provincie. Poate paradoxal, acest statut s-a consolidat în timp datorită relativului dezinteres manifestat de clujeni față de meandrele politicii transilvănene. Clujenii și-au văzut de orașul lor și de prosperitatea acestuia, de statutele urbane și de libertățile lor interne, și astfel orașul lor a devenit, cu timpul, un centru major de care Transilvania nu putea să se lipsească. În 1564, într-un moment în care Clujul nu fusese încă niciodată capitala oficială a Transilvaniei, Giovan Andrea Gromo scria deja că acest oraș este „într-un fel, cheia întregii țări”. De-a lungul secolelor care au urmat, această poziție specială a Clujului a fost reafirmată mereu, de la principii Transilvaniei și împărații Austriei la conducătorii maghiari din secolul al XIX-lea și la făuritorii României Mari. Astăzi, într-adevăr, din foarte multe perspective – culturală, educațională, medicală, financiară, economică, sportivă etc. – Clujul este fie cel mai important centru al Transilvaniei, fie unul dintre cele mai importante. Această poziție nu este însă una atât de bine consolidată, încât să nu fie amenințată de nimic. Clujul este departe de ceea ce înseamnă Iașiul în Moldova, Constanța în Dobrogea, Timișoara în Banat sau Craiova în Bănie. Acesta este, însă, farmecul Transilvaniei, o regiune în care ierarhiile orașelor s-au schimbat de mai multe ori în cursul istoriei și în care competiția istorică dintre marile orașe continuă.

Clujul este oraș civilizat și cosmopolit

Civilizația și cosmopolitismul unui oraș nu se realizează într-o generație sau două. Pentru a le atinge este nevoie de mult mai mult. Clujul este, din punct de vedere istoric, un oraș civilizat, pentru că locuitorii săi au construit aici o civilizație urbană bine articulată. Mai mult decât atât, Clujul a fost, fără îndoială, unul dintre centrele de iradiere a civilizației europene în întreg spațiul României de astăzi. Cosmopolitismul orașului este de asemenea unul real, pentru că clujenii, de cel puțin o jumătate de mileniu încoace, sunt adevărați „cetățeni ai lumii”. Astăzi, această trăsătură este consolidată de statutul de centru universitar de importanță majoră. Perspectivele asupra civilizației unui oraș vor fi însă întotdeauna diferite. La sfârșitul evului mediu și în timpurile moderne, călătorii care veneau din Țara Românească sau din Imperiul Otoman considerau Clujul un oraș foarte civilizat. Funcționarii sau ofițerii imperiali care veneau de la Viena în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea considerau însă orașul unul oarecum înapoiat și plictisitor, și încercau de regulă să scape de aici cât mai repede. În anii industrializării socialiste, vechii clujeni erau dezgustați de invazia noilor cetățeni, veniți în oraș direct de la țară. Obiceiurile țărănești ale acestora erau pe atunci stridente, iar noile cartiere construite pentru acești oameni erau lipsite de farmec. Astăzi, însă, lucrurile se află în curs de schimbare, și putem aprecia altfel modul în care acești locuitori mai noi s-au integrat în civilizația urbană a Clujului. În realitate, nivelul de civilizație a unui oraș suferă transformări majore în perioadele de tranziție și de creștere masivă a populației.

Clujul este oraș curat și frumos

Frumusețea unui oraș depinde întotdeauna de gusturile și așteptările privitorului. Sibiul, Brașovul, Alba Iulia, Sighișoara sunt orașe transilvănene care pot oferi peisaje urbane de o frumusețe remarcabilă, desprinsă parcă din poveștile de altădată, cu care ar părea greu de crezut că Clujul poate să rivalizeze. Există însă numeroși oameni care, nefiind clujeni, apreciază frumusețea Clujului, care este una dinamică și foarte specială. Prima personalitate de anvergură europeană care a spus despre Cluj că este cel mai frumos oraș al țării a fost, în anul 1553, generalul italian Giambattista Castaldo, un om care văzuse cele mai multe dintre marile orașe ale bătrânului continent. Curățenia orașului este legată de gradul de civilizație și de transformările petrecute la nivelul acestuia. În anii 1920, clujenii mai vechi erau nemulțumiți de noua administrație românească, care nu părea capabilă să mențină curățenia orașului la nivelul la care aceasta era menținută în perioada anterioară. De atunci încoace, mărturiile despre frumusețea/frumusețile Clujului nu încetează să apară, chiar dacă noi, clujenii, avem de foarte multe ori o altă perspectivă asupra aspectului orașului.

Clujeanul este onest și harnic

Onestitatea și hărnicia sunt considerate trăsături care îi diferențiază pe ardeleni de locuitorii altor provincii istorice. Clujenilor le sunt atribuite aceste calități în calitatea lor de reprezentanți ai ardelenilor, ei fiind considerați un fel de exponenți quintesențiali ai transilvanismului. Ultimele decenii par să aducă însă o serie de schimbări în ceea ce privește această percepție. Din punct de vedere al onestității, ardelenii par să o fi luat pe urmele locuitorilor din alte regiuni, chiar dacă onestitatea este o calitate care este încă apreciată în Ardeal. În ce privește hărnicia, în societatea dinamică de astăzi aceasta devine o valoare prezentă pretutindeni. Aceasta coexistă cu o lipsă de hărnicie, încurajată de sistemul ajutoarelor sociale, care este de asemenea generalizată.

Clujul are cea mai iubită echipă de fotbal, Universitatea Cluj

Mitul lui „U” este unul reprezentativ pentru Clujul secolului al XX-lea și sunt foarte mulți clujenii care i-au simțit atracția. Este însă, din păcate, un mit care dispare, pentru că el a luat naștere într-un context care astăzi a încetat să mai existe. Timp de mai multe decenii, echipa de fotbal a Universității a fost o prezență puternică în viața comunității. În anii ’80, de exemplu, existau încă momente în care evenimentele sportive legate de această echipă pur și simplu nu puteau fi ignorate de nimeni, nici măcar de clujenii care erau cu totul dezinteresați de fotbal. De asemenea, majoritatea studenților clujeni erau „U”-iști și mergeau la meciurile de fotbal, lucru care astăzi, din păcate, nu se mai întâmplă. Mitul lui „U” era mitul studenților frumoși și rebeli, care studiază, dar care fac și sport, sau mitul amatorilor care reușesc să creeze probleme profesioniștilor și să se ridice de multe ori la valoarea acestora, fără a fi însă dispuși să își schimbe statutul pentru a obține performanța. Lipsa de performanțe era considerată ea însăși un motiv de mândrie, un simbol al corectitudinii acestei echipe, dar și al statutului său special. Odată cu transformarea clubului universitar în club profesionist de fotbal, această veche legătură cu Universitatea nu a mai putut fi menținută, iar clubul, mic și măcinat de crize și probleme, a pierdut și legătura cu studențimea clujeană, care astăzi nu mai consideră această echipă ca fiind reprezentanta sa. Astfel, „U” a devenit un club dezrădăcinat, care a pierdut sensul misiunii sale, o situație din care îi va fi greu să își revină. Din vechiul „U” nu mai avem, astăzi, decât o poveste frumoasă. Poveștile frumoase sunt însă mai puternice decât credem. Poate că tocmai această poveste va sta, într-o bună zi, la baza renașterii marelui „U” de altădată, o echipă care umplea stadioanele, care era un etalon al sportivității, corectitudinii și fairplay-ului, o echipă de care absolvenții universităților clujene, oriunde ar fi fost aceștia, continuau să se simtă mândri.