Clujul, în zodia baschetului în 2017. Titluri, fenomenul Eurobasket și multe speranțe

Dacă tot nu a primit în 2016 titlul de Capitală Culturală a Europei, Clujul a primit în acest an prilejul de a fi un adevărat oraș baschetbalistic. Chiar dacă nu putem discuta de vreo febră care a cuprins brusc orașul și l-a băgat cu totul în cele două săli din oraș, în privința evenimentelor de baschet și a performanțelor am stat bine. La nivel de club, U BT a câștigat toate trofeele, iar fetele de la U au fost vicecampioane, în timp ce naționala a participat într-o grupă a Eurobasket 2017, care a adus la Cluj-Napoca jucători legendari pentru baschet. Dincolo însă de culorile vii, confettiul, șampania băută din cupe și autografele câtorva copii care și-au întâlnit idolii în luna septembrie, baschetul românesc respiră greu și tot mai puține sunt momentele în care arată semne dătătoare de speranță.

U BT de cinci stele

Pentru U BT Cluj, anul 2017 poate însemna fără prea mare efort definiția unui sezon perfect. Încă de la începutul anului 2017 care îi găsea în mijloc de sezon, clujenii erau văzuți drept favoriți la câștigarea unui campionat în care doar Steaua Eximbank și CSM Oradea erau adversari măcar aproximativ redutabili. În contextul în care aventura europeană se încheiase prematur încă din finalul lui 2016, baschetbaliștii pregătiți de antrenorul debutant Mihai Silvășan s-au putut concentra numai pe „afacerile interne”.

Cupa a fost prima „victimă” a clujenilor, care au câștigat trofeul după finala cu BC Mureș, adjudecată cu 79-78. Aleksandar Rasic a fost desemnat atunci MVP-ul finalei, după ce ultimele cinci puncte marcate de el au fost și cele decisive pentru stabilirea câștigătoarei competiției.

În campionat, U BT a intrat în playoff de pe prima poziție, în urma unui sezon regulat încheiat cu 18 victorii și doar două înfrângeri. Prima victimă din drumul spre primul titlu după șase ani de pauză a fost SCM Craiova. Oltenii au fost eliminați cu un 3-0 sec, în urma a trei meciuri în care au primit pe rând 100, 104, respectiv 107 puncte, fără a marca în vreuna dintre întâlniri mai mult de 78 de puncte. Seria cu Oradea din semifinale arăta la fel de facilă, după ce clujenii au câștigat primele două partide pe teren propriu. La Oradea însă, lucrurile au luat-o o întorsătură pe care puțini o anticipau: U a pierdut meciul trei și, apoi, meciul patru. De parcă nu era de ajuns, MVP-ul finalei Cupei României, Aleksandar Rasic a suferit o accidentare gravă, care l-a pus imediat pe bancă. Shooting guard-ul clujenilor și-a rupt tendonul lui Ahile, fiind ulterior operat. Întorși la Cluj-Napoca pentru meciul decisiv, clujenii au învins cu 84-78 și s-au calificat în finala unde îi aștepta deja Steaua Eximbank.

„Finala a fost în semifinala cu Oradea”, au spus mulți fani ai baschetului, în timp ce clujenii câștigau la limită primele două partide. Decisivul din micuța sală a steliștilor a fost de asemenea câștigat, iar titlul ajungea pe Someșul Mic după șase ani de pauză. S-a lăsat cu o nouă baie în apele râului care trece pe lângă Sala Sporturilor Horia Demian, iar Clujul bifa o performanță istorică: Cupa, Supercupa, și titlul național în același sezon.

Fetele, vicecampioanele

Chiar dacă nu au reușit să câștige titlul în fața mult mai experimentatei echipe din Sfântu Gheorghe, fetele antrenate de Dragan Petricevic au reușit în sezonul 2016/2017 să mai anime baschetul feminin din România. Cu un proiect administrativ care a mers pe filozofia sponsorilor mulți care să contribuie fiecare cu puțin pentru a pune pe picioare o echipă competitivă, Universitatea Cluj a reușit cel mai bun sezon din ultimii 14 ani, ajungând până în finala campionatului național. Între două scandaluri ale conducerii echipei cu conducerea Universității, fetele s-au concentrat și părea că pot realiza surpriza. Nu a fost chiar așa, după ce Sepsi Sf. Gheorghe a învins cu 3-1 și a câștigat titlul chiar în Sala Sporturilor Horia Demian din Cluj-Napoca.

Dincolo de titlul de vicecampioană, Clujul a reușit să regăsească plăcerea pentru baschetul feminin. Meciurile de playoff au adus mii de oameni la sală, iar ultima partidă cu Sepsi a avut o audiență formată din peste 2500 de spectatori, care au oferit o atmosferă extraordinară.

Minunea însă nu a ținut mai mult. Sezonul 2017/2018 a început cu cureaua strânsă pentru club, care a schimbat total lotul din stagiunea precedentă și a coborât și standardele. Reconstrucția a însemnat un record de trei victorii și șapte înfrângeri pentru Universitatea Cluj, care riscă astfel să nu mai prindă playoff-ul.

Eurobasket și spectacol

Eurobasket a venit în 2017 și în România, iar „Vulturii” au avut astfel ocazia de a participa la competiția continentală după ce în 2015 au ratat-o „la mustață”. Spania, Croația, Muntenegru, Cehia și Ungaria au ajuns la Cluj-Napoca în cadrul grupei C, în condițiile în care faza grupelor din cadrul competiției s-a mai desfășurat în Finlanda, Turcia și Israel.

România nu a câștigat nici un meci, însă competiția a avut momente istorice atât pentru baschetul românesc, cât și pentru jucători români sau pentru baschetul european.

Am realizat așadar un top al celor mai emoționante și importante momente din istoria de 7 zile pe care Eurobasket a avut-o la Cluj-Napoca.

România-Cehia: primul punct al României la un Eurobasket după 30 ani, marcat de Kuti Nandor, care în 1987 mai avea 10 ani până să se nască. Jucătorul din noua generație a baschetului românesc a obținut un fault pe aruncare și a transformat una dintre cele două aruncări libere.

În general, meciurile Spaniei. Sunt impresionante relaxarea și naturalețea cu care se exprimă spaniolii pe terenul de baschet. Începând de la imnul ce pare un preambul pentru un concert de muzică simfonică, baschetul jucat de iberici este orchestrat perfect și de o armonie aproape nepământeană. Forța este alternată cu eleganța mișcărilor lui Pau Gasol, iar El Chacho face din aruncare o adevărată lecție dusă la perfecțiune. Meciurile spaniolilor exprimă perfect relaxarea unor profesioniști conștienți de faptul că nu au rival și tocmai de acea partidele par a fi meciuri demonstrative ale unei formații de genul „Pau Gasol&Friends”.

Minutul de aur. 59 de secunde mai exact, atât cât a durat avantajul României în fața Spaniei. Au fost de altfel și singurele 59 de secunde în care Spania a fost condusă în primele trei partide ale grupei.

Galeria suporterilor maghiari. Singura echipă care a avut o galerie în adevăratul sens al cuvântului, la toate meciurile din grupă, a fost echipa Ungariei. Peste 1000 de fani au stat grupați la tribuna a doua și și-au încurajat favoriții. După fiecare meci disputat de jucătorii maghiari, baschetbaliștii și galeria au rămas pe teren pentru a cânta împreună.

Andrei Mandache pentru istorie. România nu a avut nici o victorie la Euro, însă Andrei Mandache a intrat în istoria competiției. Cu un triple-double fabulos reușit în partida cu Muntenegru, jucătorul lui CSM Oradea a reușit ceva ce doar legendarul Toni Kukoc mai izbutise în urmă cu 22 de ani. 14 puncte, 10 recuperări și 11 pase decisive au fost cifrele lui Mandache, pentru care acest triple double a fost și primul al carierei sale. De asemenea, Mandache a reușit și un coș de trei cu fault în partida cu Ungaria. La fel, nimeni nu a mai reușit așa ceva în grupa C a Eurobasket.

Pau Gasol ajunge la 200 de selecții în echipa națională a Spaniei, iar Fernando San Emeterio la 100. Într-o ceremonie ce a avut loc la antrenamentul de dinaintea meciului cu România, legendarul Pau Gasol și colegul sau, Fernando San Emeterio, au primit câte un tricou pe care era scris numărul de selecții la naționala Spaniei. Pau Gasol a jucat la Cluj meciul cu numărul 200, în timp ce Fernando a ajuns la 100.

Maghiarii au învins seceta. 48 de ani a așteptat baschetul maghiar o nouă victorie la Eurobasket. Ea a venit la Cluj-Napoca, în meciul cu Cehia.

Recorduri de spectatori pentru sportul românesc. Peste 8600 de oameni au fost în Sala Polivalentă la meciul cu Spania și aproximativ 9100 au asistat la partida cu Ungaria. Ambele, recorduri pentru un eveniment sportiv disputat într-o astfel de arenă, în România.

Constelația NBA. Meciul Spania-Croația a fost o adevărată sărbătoare a baschetului. Cele două echipe au pus în scenă un duel de o calitate incredibilă, lucru ce putea fi anticipat încă de la prezentarea loturilor: din cei zece jucători de pe teren, doar trei nu erau foști sau actuali jucători ai unei echipe din NBA.

Pau Gasol, zeul Eurobasket. În ultima partidă disputată în faza grupelor, Pau Gasol a devenit cel mai bun marcator all-time al Eurobasket. A ajuns la 1111 puncte marcate și l-a depășit pe colegul său, Tony Parker. Momentul a fost anunțat în timpul meciului, iar la conferința de presă de după, Pau a oferit momente unice: a vorbit despre cariera sa și a explicat cu o modestie incredibilă că performanța sa istorică este mai puțin importantă decât ideea de a câștiga un nou titlu european cu La Roja.

Lacrimi pentru Jiri Welsch. Ultimul meci din grupă pentru Cehia a fost și ultima partidă jucată la națională de internaționalul Jiri Welsch. Acesta este unul dintre cei doi baschetbaliști cehi ajunși vreodată în NBA, unde a jucat peste 250 de meciuri la echipe precum GSW, Boston Celtics, Cleveland Cavaliers și Milwaukee Bucks. La conferința de presă, invitat să vorbească despre cariera lui Jiri, antrenorul Cehiei, Ronen Ginzburg, s-a abținut cu greu să nu plângă și a explicat că a-l antrena pe Jiri a fost una dintre cele mai frumoase provocări ale carierei lui.

Și noi cu ce am rămas?

Dincolo de trofee și de frumusețea evenimentului organizat de către FIBA la Cluj-Napoca, se cuvine să discutăm în context despre ce au însemnat aceste trofee, respectiv acest eveniment pentru baschetul românesc în general.

La nivel de cluj, U BT domină campionatul și este favorită la titlu și în sezonul 2017/2018. Chiar dacă din lot nu mai fac parte Vlad Moldoveanu, Filip Adamovic sau Kyndall Dykes, clujenii se mențin la vârful ierarhiei în ciuda faptului că schimbarea de lot lasă impresia că nu toate relațiile de joc sunt în acest moment cele ideal. Un plus față de sezonul precedent este reprezentat de parcursul mai bun la nivel european. Când ușa Champions League le-a fost închisă de nemți, clujenii au continuat în FIBA Europe Cup, unde s-au calificat deja în faza a doua a competiției. În campionat, U se află pe primul loc și așteaptă revenirea pe parchet a lui Aleksandar Rasic, care ar trebui să revină în luna ianuarie a lui 2018.

La nivel național, lucrurile se complică. U BT și CSM Oradea rămân în continuare singurele echipe din Liga Națională care nu depind exclusiv de banii primăriilor din orașele în care joacă. Discuția despre cât de legal și mai ales productiv este ca o echipă sportivă să fie finanțată din bani public în condițiile în care „joacă” după regulile unui business privat este una lungă și evitată la mesele în care se vorbește despre sportul românesc, în condițiile în care majoritatea cluburilor sportive din România funcționează după această filozofie.

În acest caz, am putea încerca să identificăm ce schimbări a provocat Eurobasket în baschetul românesc. FIBA a justificat trimiterea competiției în patru țări diferite tocmai prin ideea că baschetul din respectivele țări ar avea de câștigat la nivel de expunere și notorietate. În definitiv, nu în fiecare zi ajung Pau Gasol sau Bojan Bogdanovic la Cluj-Napoca și nici la Helsinki nu se prea plimbă non-stop Boris Diaw și Goran Dragic.

Expunerea la nivelul României a fost însă aproape nesemnificativă. Evenimentul nu a avut parte de promovare în alte orașe cu excepția Clujului, astfel că mulți români care ar fi putut fi interesați de eveniment, pur și simplu nu au știut de el. Când grupa s-a încheiat, în urma starurilor din NBA și Euroligă au rămas câteva experiențe personale, autografe și bannerele din Sala Polivalentă.

În urmă cu câteva zile, portalul totalbascht.ro publica o știre legată de Turneul Balkanic Star Cup 2017 la Arena de Baschet din Capitală. Naționalele U15 de baschet feminin și masculin ale României, Serbiei, Ungariei și Bulgariei s-au întrecut în cadrul celei de-a patra ediție a turneului, însă imaginea cu meniul participanților la acest turneu este grăitoare pentru stadiul în care se află în acest moment baschetul românesc: adolescenți de la care federația și suporterii așteaptă în viitor performanțe remarcabile primeau la prânz  două felii de cașcaval, un pachețel minuscul de un, o pătrime dintr-un castravete și două felii semi-transparente de mușchi file.

Nu e de ajuns? În timp ce la Cluj-Napoca se derula meciul Spania-Croația cu 10 jucători de NBA pe parchet, BC Timișoara nu știa încă în ce sală va disputa meciurile din acest sezon și lua în calcul mutarea în sala din localitatea Brazi. În plus, avem cazul Poli Iași, unde sezonul a început cum nu se putea mai bine pentru un baschetbalist american venit să joace în România. În septembrie, Total Baschet scria despre faptul că, prin vocea managerului Gabriel Toma, Politehnica Iași i-a reziliat contractul lui Jermaine Green și refuză să-i achite biletul de întoarcere spre SUA.

Conform paginii oficiale a armăsarilor, Green a fost îndepărtat “datorită unor probleme medicale”. Prin același mesaj Clubul anunța că vor începe tratativele pentru a-i găsi un înlocuitor, iar o zi mai târziu a fost anunțat transferul lui Reggie Keely. Americanul a reclamat faptul că ieșenii ignorau cu bună știință rapoarte medicale care îl dădeau drept apt de joc și „l-au izgonit” pentru că pur și simplu voiau să semneze cu un alt străin. Povestea este cu atât mai dramatică cu cât, potrivit declarațiilor sale, jucătorul a fost inițial grăbit să ajungă la echipă și a fost nevoie să își eutanasieze câinele, după care, la momentul în care i s-a comunicat că echipa nu mai are nevoie de el, a fost lăsat în Iași fără cazare și fără bani.

Între toate aceste evenimente, din baschetul românesc masculin mai dispărea subit și fără explicații formația Olimpic Baia Mare, apărută și dispărută în mai puțin de un sezon.

Cu ce am rămas deci după un eveniment cu care nu ne vom mai întâlni, cel mai probabil, niciodată? La nivel macro, cu nimic. Avem însă speranța unei tinere generații din care fac parte jucători ca Bobe Nicolescu, Nandor Kuti sau Emanuel Cățe, jucători care putem doar spera că vor avea norocul de a nu gusta și din părțile mai puțin dezirabile ale baschetului românesc.