Clujul de lângă Cluj. La mijloc de codru des, niște oameni locuiesc

În zona Colonia Borhanci, de la periferia orașului Cluj-Napoca, parcă în mod poetic strada Romulus Ladea se termină cu al ei asfalt cu tot într-o bifurcație a străzilor Speranței și Veseliei. Niciuna dintre cele două nu este asfaltată, iar speranțele că asta s-ar putea întâmpla în viitorul apropiat sunt mici. În două ture făcute pe aceste străzi, dar și prin alte noi cartiere de la marginea orașului, nu am găsit nicio veselie în gropile -ba chiar craterele- care amenință orice autoturism care ajunge în aceste zone. Am făcut o incursiune în cartierele răsărite pe câmpurile și în pădurile de lângă Cluj-Napoca pentru a-i cunoaște pe oamenii care ar putea fi imaginea reprezentativă a unei ziceri adaptate: „banii n-aduc asfaltul pe strada pe care ți-ai construit o casă”.

Strada Câmpului rămâne un câmp

Nu am reușit să aflăm dacă este vorba despre un blestem care survine din numele străzii, însă o bună parte a străzii Câmpului este exact așa cum îi spune numele: un câmp. Aici, problemele sunt diverse și numerose, dar evident, cele mai multe țin de drumuri. Oamenii spun că până de curând, drumul în zonă arăta excelent. Chiar dacă nu au avut niciodată asfalt, el fusese pietruit și tasat, astfel încât cu excepția prafului nu existau alte inconveniente. Totul s-a schimbat când ceva mai sus, pe deal, a apărut un investitor care a început un șantier cu 19 duplexuri.

Când s-a deschis șantierul, s-a deschis o adevărată cutie a Pandorei din care au ieșit zeci de camioane și basculante care zilnic au măcinat drumul. S-au făcut sesizări la Primărie, Primăria a dat amenzi, însă drumul a devenit din ce în ce mai prost. Și de parcă nu era de ajuns, conform Planului Urbanistic Zonal, noul complex avea nevoie de canalizare care să vină din oraș. Prin urmare, lângă drum au început o serie de săpături prin care să treacă o conductă. Lucrările au avut ca prim efect crearea unor tranșee în pământ, dar și îngustarea drumului, care a ajuns acum la o bandă și jumătate.

La una dintre primele case din „aval”, am găsit o doamnă care tocmai se întorcea de la serviciu. Lucrează la stat așa că nu dorește să ne spună numele de teama unor eventuale probleme. E însă nemulțumită de ce s-a întâmplat cu drumul care trece pe lângă casa ei, de tranșeele săpate de roțile mașinilor de mare tonaj și mai ales de faptul că atunci când plouă, strada Câmpului devine o adevărată mocirlă flancată de case.

„Aici stau oameni nesimțiți, sincer.  Mai sus, după cotitură, se fac încă 19 duplexuri și e groaznic. La drumul pe care-l avem aici, nu se ia nicio măsură. Problema e știută de ani de zile, drumul este al primăriei și noi când am construit a trebuit să cedăm un metru și jumătate și nimic. Drumul, atunci când am venit noi aici, era chiar bun. Era pietruit cu o piatră mai colțuroasă, s-a cilindrat și se circula bine. Nu te mocirleai. Acum, când plouă, nu mai poți să ieși din curte. Soțul mi-a făcut un soi de platformă lângă poartă, ca să pot urca în ea fără să mă murdăresc și să merg ca un om normal. Colegele mele care locuiesc în Jucu și în Apahida, râd de halul în care ajung la muncă”, explică femeia.

Problema drumului impracticabil este cât se poate de serioasă. Chiar și uscat, gropile sunt atât de mari încât o mașină de mici dimensiuni este în pericol să rămână prizonieră într-un astfel de crater. De dragul experimentului, am încercat să ajungem în zona în care se construiește noul ansamblu rezidențial, însă imediat am renunțat pentru că mașina a rămas cu roțile suspendate pe unul dintre tranșeele care ajung chiar și la 40-50 de centimetri adâncime.

„Ne nenorocim cu mașinile pe acest drum care a fost distrus de mașinile de mare tonaj care zilnic trec pe aici. Cu o mașină mică nu te poți descurca prin aceste tranșee. Toate aceste maluri de pământ au apărut după ce proprietara ansamblului rezidențial de sus a început să lucreze la canalizare”, spune doamna, supărată inclusiv pentru că în zonă nu există posibilitatea racordării la gaz.

Și care este urmarea firească a unui drum prost? Desigur, o aglomerație de nedescris. „Mai e problema cu timpul pe care îl petrec până la serviciu. Ca să ajung la 9, pornesc înainte de ora 7. E incredibil de aglomerat.  Iar când plouă, se face mocirlă și nu mai poți să te deplasezi. Ar trebui o cișmea unde să te speli, dar e totuși anul 2017. Au rămas mașini blocate și e normal, pentru că asta se întâmplă când drumul e așa. Nu știu cum aceste mașini au voie să meargă pe aici. Nimeni nu face nimic. Noi ne-am apucat de acoperit gropi pe un drum făcut cu banii noștri, întreținut de Primărie și distrus de acești oameni și mașinile lor. Când plouă, se iese doar cu mașini 4×4 și câteodată mai mergem și după vecinii care au copii sau mașini mai mici ”, mai spune ea.

Chiar dacă în zonă s-au construit case de sute de mii de euro, drumul nu se schimbă pentru nimeni. Doamna Maria Pop a prins și vremurile în care în zonă exista doar pădurea. De la pensionare, a lăsat agitația din oraș pentru liniștea din ceea ce era cândva o pădure frumoasă, acum plină cu case răsărite în câmp spre care merg mașini imense și foarte zgomotoase. Aproape zilnic se încalță cu cizme de cauciuc și pleacă pe jos spre oraș. Cel mai apropiat magazin este Kaufland-ul. Adică mai bine de patru kilometri, care în niciun caz nu pot fi parcurși atunci când plouă. Râde cu ironie la adresa celor care se plâng de condițiile din zonă și zâmbește când povestește despre zecile de vulpi care în fiecare seară fac vizite prin gospodării. În tot acest timp, restul orășenilor sunt îngroziți de animalele sălbatice și fac sesizări chiar și la Ministerul Mediului pentru a rezolva o problemă altfel creată de oameni.

„Am avut drum tare bun, dar s-a stricat. Merg pe jos, nu e problemă, că pe jos am mers toată viața. Poate ne bagă autobuz. Când plouă îmi iau cizmele de cauciuc și mă duc, că am prins și vremuri mai grele. Îmi place aici. Am făcut cabană, am izolat, am pus termopane și nu mă mai duc la bloc că e frig în betoanele alea. Aici merg după ciuperci, aud animale, e foarte frumos. Când plouă, stăm în casă”, mai spune doamna Maria.

Chiar și-așa, ambele doamne cad de acord cu privire la un lucru: frumusețea zonei. „Când totul înverzește, ești ca în rai aici. Se aud păsări și e un peisaj foarte frumos”.

În alte zone, ceva mai bine

După ce am ieșit cu greu mare din câmp, ne-am îndreptat spre una dintre zonele în care a apărut acum mulți ani unul dintre primele cartiere rezidențiale. Faimoasele locuințe construite „în trepte” au fost unul dintre primele tunuri imobiliare din Cluj-Napoca, dar câțiva ani mai târziu, zona și-a reluat dezvoltarea. Capătul străzii Donath, care se continuă prin singura centură spre Florești, este acum un cartier rezidențial aflat în chinurile facerii. În ultimii ani aici au apărut numeroase case, dar și mai multe blocuri. Mult timp, în zonă se construia, dar nu exista curent electric. Problemele s-au mai rezolvat, iar acum, cu excepția unei porțiuni de câteva sute de metri pe care drumul nu este asfaltat, lucrurile arată dacă nu bine, măcar promițător pentru tinerii care vin aici.

Raluca și Reghina și-au întemiat în urmă cu an an familii și s-au mutat într-unul dintre blocurile de aici. Chiar dacă este o comunitate mică, ele sunt mulțumite de felul în care zona se prezintă. Cel puțin estetic, când treci peste camioanele și micile șantiere, locul arată bine iar peisajul la apus este cât se poate de ofertant. „Pentru moment, nu simțim panică deoarece acum sunt puțini oameni mutați și nu sunt probleme. Momentan suntem o comunitate mult prea mică. Acum mergem și la magazin pe jos, 15 minute. Poate cândva vor fi microbuze, dar poate o firmă privată, pentru că lumea aici are în principiu mașină”, explică Reghina.

Aici, cartierul fiind relativ nou, oamenii pare că nu au avut timp să adune supărări. Raluca așteaptă o creștă pentru copilul ei, dar și câteva magazine, ca să nu mai fie nevoită să coboare 15 minute pe jos, pentru o pâine. „Oricum, drumul nu s-ar putea lărgi pentru că sunt case. Avem o bucată unde drumul nu este făcut. Faptul că drumul acesta, centura, este bun, ne afectează pentru că este foarte aglomerat. S-a vorbit despre posibilitatea ca aici să se facă o grădiniță, dar nu cred. O creșă poate ar fi potrivită pentru că aici sunt oameni tineri care în câțiva ani o să aibă copii și vor apărea și alte necesități”, mai spune Raluca.