Clujul art nouveau

Art nouveau este un curent artistic care a cuprins civilizaţia occidentală la începutul secolului XX. A fost marcant mai ales în artele vizuale, în design şi în arhitectură. O caracteristică fundamentală este că pentru prima oară avem o sincronicitate a manifestării în spaţiul european şi al Lumii Noi. S-a spus despre art nouveau că a făcut o revoluţie blândă, de catifea, făcând o trecere cu graţie de la stilul tradiţional învechit al barocului, ajuns în foarte obositorul rococo, care îşi epuizase soluţiile şi care ajunsese statement pentru burghezia de secol XIX, spre modernism. De altfel, graţia este cea care caracterizează acest stil artistic, liniile devin mai subţiri, curbate, ondulate, având o curgere firească. Curbele se deschid în hiperbole şi parabole. De fapt Art Nouveau nu face decât să redeseneze motivele artistice. Formele convenţionale folosite anterior sunt reinventate, trandafiraşii barocului devin roze cu tulpini lungi, frunzele capătă nervuri, apar crinii, irişii şi alte flori, fibrele vegetale sunt redate cu mai mare acurateţe, surprinse în dezvoltare, pe faţade apar buchete cu tije arcuite, pe cale de a îmboboci şi înflori. Se redesenează zeii de pe clădiri. Reprezentarea lor în detaliu este suspendată, sunt stilizaţi, alungiţi, cu musculatură şi ochii goi. Faţa umană capătă o anume expresivitate, chipurile art nouveau folosite în decorări par mai degrabă măşti cu personalitatea transgresată. De fapt revoluţia industrială, evoluţia tehnologiilor în construcţii, maşinile care pot finisa la detaliu suprafeţele sunt cele care duc la rafinarea acestui stil artistic şi la răspândirea lui. A apărut o feronerie specifică, unduioasă, gardurile şi balcoanele, marchizele sunt aerisite, uşoare. Art nouveau ajunge în casele oamenilor, în obiecte de folosinţă zilnică, lămpi (Tiffany), ca decoraţiuni pe cutiile de biscuiţi, tutun, pe afişele de teatru. Bijuteriile sunt cele care cunosc o adevărată revoluţie, se subţiază, apar splendide insecte cu aripile vibrante sau păsările suple, filtrate de măiestria meşterului. O artă care se retransformă sub influenţa art nouveau şi care îmbogăţeşte scenele de spectacol este baletul rus care, subscriindu-se noului curent artistic, determină statutarea sa ca fiind cel mai influent din întregul balet al secolului XX.

Mari artişti art nouveau:

Wiliam Blake – englez, pictor, acuarelist, poet, tipograf, în cupru şi alamă

Ettor Bugatti (1881-1947) – italian, designer, grafician, realizator de artefacte, constructor de automobile

Gustave Eiffel (1832 -1923) – francez, inginer, arhitect, inventator

Carl Peter Faberge (1846 – 1920) – rus, aurar bijutier, creator al celebrelor Ouă Fabergé

Emile Gallé, (1846 – 1904) – francez, olar, sticlar, ceramist, pictor pe sticlă, creator de mobilă

Gustav Klimt, (1862 – 1918) – austriac, pictor şi grafician

Oscar Kokoschka, (1886 – 1980) – austriac, pictor, designer, desenator, realizator de artefacte, poet, dramaturg,

Arthur Rackham, (1867 – 1939) – englez, pictor, designer, ilustrator

Louis Comfort Tiffany, (184 8- 1933) – american, sticlar, ceramist, pictor, realizator de artefacte destinate decorării interioarelor

Antonio Gaudí, (n 25 iunie 1852– d.10 iunie 1926) – arhitect catalan faimos pentru stilul său unic

Alfons Mucha – artist, pictor, decorator şi designer de origine cehă

Victor Horta (n. 6 ianuarie 1861, Gent – d. 9 septembrie 1947, Etterbeek) – arhitect şi designer belgian.

Klimt în România

La castelul Peleş se află cele mai multe opere din România ale lui Klimt. Gustav Klimt, alături de fratele său,   profesa ca tânăr artist într-un atelier de pictură..Künstler-Compagnie, care executa

comenzi de decorare pentru edificii private şi publice. Lucrările la Peleş au fost realizate în intervalul 1883-1886, la comanda Regelui Carol I. Gustav Klimt şi un coleg realizau proiectele privitoare la lucrările comandate. Mapele de schiţe pictate şi acuarelele erau supuse analizei şi opţiunii comanditarului, care alegea fie o soluţie individuală, fie una intermediară, ce combina ambele proiecte. Este de presupus că aşa s-a întâmplat şi în cazul comenzilor făcute de suveranul român. Există o chitanţă semnată Joseph Kott, referitoare la realizarea, de către acesta, a decoraţiei micului teatru: friza şi pictura de plafon şi o serie de copii pentru Marele salon, picturi pentru care s-au primit 1.886 de florini. Decoraţia Sălii de teatru a fost realizată, conform semnăturilor de pe lucrări, de Gustav Klimt şi de Franz Matsch. Mai există două chitanţe vamale, dovedind faptul că Gustav Klimt şi Franz Matsch, în 1885 şi Ernst Klimt, în 1886, depuneau la punctul vamal al unei gări din Viena lăzi cu tablouri pentru a fi expediate la Castelul de la Sinaia.

Clădiri art nouveau în centrul Clujului

Clujul era la începutul secolului XX un oraş în plină dezvoltare economică, socială şi culturală, iar art nouveau făcea casă bună cu populaţia emancipată, care se rafina, căuta stilul şi eleganţa. Aşa că noul stil artistic a fost adoptat rapid.

Clădirea cea mai reprezentativă aparţinând stilului de la începutul secolului XX este clădirea Urania, situată pe strada Horea nr .4. Este o construcţie cu trei etaje, una din cele mai mari în epocă. A fost înălţată după planurile arhitectului Geza Keppeter. Palatul nostru are un frate geamăn la Viena, edificiile fiind ridicate de către aceeaşi antrepriză, înfiinţată în anul 1897. Antrepriza se numea Wiener Urania şi la Viena destinaţia clădirii construite de ei a fost cea de cinematograf, casă de cultură şi observator astronomic. La sediul din Budapesta al societăţii, sediu cumpărat în 1907, se desfăşurau de asemenea activităţi de popularizare ştiinţifică şi culturală. La parterul clădirii din Cluj a funcţionat un cinematograf, încă de la inagurarea sa în 1910. Cinematograful difuza filmele pe care unul din pionierii cinematografiei mondiale originar din Cluj, Jeno Janovics le producea aici  în special prin studioul de teatru şi film Cercul Teatral. Alte filme erau aduse spre proiecţie de la Societatea Urania din Budapesta. La început filmele proiectate au fost mute, dar în timp cinema-ul a fost modernizat şi dotat cu instalaţie audio. După 1964 cinematograful Urania s-a numit 23 August, iar specificul filmelor difuzate aici era unul pentru clasa muncitoare, filme de acţiune, westernuri. După 1989 şi-a schimbat denumirea în Urania.

La parterul clădirii au funcţionat începând cu 1910 magazine, farmacii, cabinete medicale, iar la etaj erau locuinţe, cu diferite grade de confort. În anii comunismului aici a fost deschisă şi Cofetăria Urania, într-un spaţiu generos de pe colţul clădirii, la parter. Avea spaţii multe de servire dar şi laborator propriu de producţie. Era frecventată de profesorii şi studenţii cuminţi ai Filologiei.

Zeii de pe faţada clădirii sunt cei care atrag atenţia, nuditatea lor este şocantă, desigur pentru privitorul conservator. Nouă ne-au atras atenţia cele două profiluri de zei amplasate deasupra cinematografului, ipostazierea din profil, cumva într-o efigie modernizată, aceasta fiind altă caracteristică a art-nouveaului. În prezent, din păcate, clădirea Urania este neîngrijită, nu este pusă în valoare, decoraţiunile ei se scorojesc, peste forma iniţială s-a intervenit cu reclame, firme, s-au lipit afişe şi nici pasionaţii de grafitti nu s-au răbdat să n-o însemneze.

Clădirea Băncii Naţionale sucursala Cluj, situată în Piaţa Unirii a fost şi ea construită tot la începutul sec. XX (1910) în acelaşi an cu clădirea Urania. A fost gândită tot ca sediu al unei bănci, o bancă comercială din Imperiul Austro-Ungar ce va avea şi activitate de asigurări. Cladirea are subsol, parter patru etaje şi pod. În ultimii ani, ea a fost modernizată şi pusă în valoare prin reamenajarea tuturor spaţiilor. O piesă importanta în restaurare a fost holul ghişeelor de la parter transformat azi în sala de conferinte, cu elemente decorative, remarcabile – vitralii. Exteriorul clădirii este renovat şi el, decoraţiunile art-nouveau, păsări, animale, zei, fiind puse în valoare prin iluminarea lor. Balconul şi feroneria lui sunt şi ele refăcute în detaliu. Clădirea este una dintre cele mai bine întreţinute, faţă de tot ceea ce se află în jurul ei, ea este o răsfăţată. Aşa că o răsfăţăm şi noi şi o dăm exemplu.

O altă clădire cu decoraţiuni art nouveau este cea din Piaţa Unirii nr 21. Clădirea este una veche, datând din Evul Mediu. Dar faţada ei a fost refăcută în stil art-nouveau, probabil la începutul secolului XX. Decoraţiunile cu muguri vegetali foarte art noiveau, ca şi tăietura ferestrelor de altfel, ancadramentele de la etajele superioare se vede că sunt refăcute după gustul epocii. Clădirea la parter arată într-un fel, iar la etaj cu totul altfel. Nu zicem că e degradată cu totul, dar parcă un pic de silinţă în ce-o priveşte nu ar strica.

O altă clădire cu faţadă art noveau este cea de pe Bulevardul Eroilor 45. Clădirea adăposteşte magazine la parter, birouri de firme şi locuinţe. Este de alfel o caracteristică o clădirilor de la începutul secolului XX, care au somptuozitatea lor, dar care nu mai au destinaţie de reşedinţe ale unor familii nobiliare. Spaţiile sunt împărţite şi destinaţiile lor se diversifică în funcţie de necesităţile populaţiei. Balcoanele curbe, zeităţile din profil, mansarda, toate respectă un imperativ de graţie şi eleganţă. De altfel clădirile sau decoraţiunile art-nouveau sunt vizibile în toate marile pieţe ale oraşului. Nu a scăpat nici Piaţa Mihai Viteazu, unde ascunsă după fire şi îmbâcsită de praf se poate zări o clădire cu o minunată stucatură vegetală, prinsă pe faţadă.

Art nouveau a ajuns şi în cartierele Clujului. Multe din locuinţele din cartiere au faţadele decorate în acest stil, lucru care poate fi observat lesne într-o plimbare, prin Andrei Mureşanu, Grigorescu, strada Emil Racoviţă sau prin fostul cartier Fluture (zona Pietroasa). A fost un stil iubit şi înţeles de populaţia Europei de atunci, care l-a adoptat în viaţa de zi cu zi mai bine decât alte modernisme şi avangarde. Cu revoluţia industrială în spate arta coboră pe inelul domnişoarei, pe case, pe ambalajul de ciocolată. Lucrurile nu au făcut excepţie la Cluj, dimpotrivă. Apoi art nouvea-ul a fost declarat decadent, apoi minor, apoi kitsch. Dar el e aici degradat sau nu, vorbind despre cum stătea să înceapă secolul XX.